Aceste clişee ne dor: “E mârlan că nu l-a educat mă-sa”

De câte ori apare în ţopârlan pe peretele meu se întâmplă inevitabilul. Nu, nu mă refer la inevitabilul “basculantă de mătărângi, să-i compensăm cariile din cei şapte ani de acasă, şi block, că n-avem de ce să tolerăm căcat”. Mă refer la inevitabila replică: “Ăsta n-are mamă? Şi dacă are, de ce nu l-a educat?”

Replică pe care o folosesc şi eu la nervi, recunosc, dar în cazul meu e mai mult sub forma înjurăturii adresate mă-sii care nu l-a educat, pentru că mulţi râtani se atacă teribil când le înjuri mamele, iar asta e nespus de plăcut. Râtanul clocotind de furie (adică exact ce intenţionase să-ţi inducă el ţie, pentru că unicele satisfacţii din lumea lui sunt cele oferite de răul pe care-l face altora) e o imagine absolut mesmerizantă.

Realitatea tristă e că, de cele mai multe ori, mama are o influenţă limitată în cum se comportă, cum se raportează la sexul opus şi cum interacţionează un bărbat.
Şi asta pentru că, din cam secunda în care un bărbat îşi dă seama că el are cuculeţ şi jumătate din populaţie are păsărică, el începe să-şi modeleze comportamentul după un model masculin. Şi ce spune mama devine muzică de fond.

Am stat de vorbă cu câţiva bărbaţi pe care-i vedeam buni, gentili, afectuoşi cu prietenele lor, politicoşi cu alte persoane, bine educaţi. Le-am pus aceeaşi întrebare: “Ce anume crezi că te face să fii aşa?”
Răspunsul n-a fost niciodată: mama mi-a ţinut multă morală. Mama a băgat spaima în mine. Mama a băgat intelect în mine. Mama m-a ţinut la colţ până am înţeles cum se comportă un bărbat bun.
Ci a fost acelaşi, în TOATE, absolut toate cazurile: la noi în casă, tata a iubit-o mereu pe mama, a susţinut-o, ne-a certat dacă nu vorbeam politicos cu ea, a ajutat-o mereu în treburile casei, a fost alături de ea.

Aşadar, principalul responsabil pentru comportamentul unui bărbat este propriul lui tată. Pe el ar trebui să-l înjurăm când ne agresează un cocalar pe net. El a abuzat-o toată viaţa pe mamă, de unde cocalarul a dedus că traseul corect de interacţiune cu femeile e abuzul. El a zăcut ca o legumă pe canapea – de unde cocalarul a dedus că treburile casei sunt strict responsabilitatea femeii. El a fost bo$$ suprem în relaţie, şi doar nevoile lui au contat – de unde cocalarul a dedus că tot ce are de făcut este să lanseze o agendă de pretenţii, fără să ofere nimic, pentru că nu-i aşa, femeile îi datorează chestii pentru simplă deţinere de penis.

Şi atenţie: în toate cazurile, oamenii mi-au răspuns: Tata FĂCEA lucrurile astea. Nu “tata îmi ţinea predică, apoi pleca la cârciumă”. Singura educaţie corectă e cea prin exemplu. Faptele concrete sunt cel mai grăitor argument.

Ce poate să facă o femeie pentru copiii ei, altceva decât să-i spele, să-i hrănească şi să-i educe?
În primul rând, să le găsească un om bun, care să le fie tată. Un om care le poate fi model în viaţă. Nu doar că nu ai vreun motiv să tolerezi un rahat cu ochi agresiv şi nesimţit, nu doar că-ţi faci rău ţie însăţi şi respectului tău faţă de tine cu fiecare clipă pe care i-o acorzi, dar, pe termen lung, el va avea efect formativ asupra copiilor tăi. Îi va învăţa că abuzul e normal, ba chiar recomandat.
Fetelor, alegeţi inteligent. Modelul abuziv trebuie extirpat în primul rând refuzându-i-se orice formă de interacţiune.