#
MENU

Mă enervează la maximum sămănătoriştii

Pledoarie pentru recuperarea demnităţii

April 18, 2015 Comments (15) Views: 3473 BITTER

Aceste clişee ne dor: “La vârsta ta”

Pentru orice copil care creşte, punctul 1 de iritare, umilire şi stres e: “La vârsta ta, nu ai voie să”. E prima interacţiune cu un clişeu absolut oribil şi paralizant, care îl va urmări toată viaţa: discriminarea pe criterii de: sex, vârstă, apartenenţă geografică, religie sau absenţa ei şi multe alte criterii folosite de rasa umană, despre care am stabilit deja că e absolut oribilă, pentru a-şi umili şi minimaliza semenii în numele unei superiorităţi iluzorii.

Pe primele două decenii, copilul află că la vârsta lui,  e greşit să aibă păreri proprii, iniţiative, conflicte, scopuri bine definite, pe scurt, tot ce îl face pe om să fie uneori o fiinţă interesantă.

Asta justifică, probabil, nevoia fiinţelor traumatizate de judecăţi nesolicitate să dea verdicte de vârstă pe tot ce fac alţii.

Trecem peste obişnuitele: “Ăsta e în Mallorca, iar moartea îl caută acasă”, respectiv “Asta o arde în club, în loc să tricoteze ciorăpei la nepoţei”, care neagă persoanelor trecute de o vârstă social acceptabilă dreptul să se distreze unde vor ei, pe banii lor, şi încearcă să le inducă ideea că, dacă ai trecut de X ani, viaţa ta ar trebui să fie mai puţin despre tine şi mai mult despre ce vor alţii de la tine. Orice om care vrea să vadă în alt om o simplă unealtă, nu o fiinţă cu nevoi şi bucurii proprii, la care are dreptul, exact cum ai şi tu dreptul la ale tale, merită bătut cu capul de bordurile lui Videanu.

Apoi, s-a ajuns la ceea ce făceau persoane publice vizibile. “La vârsta ei, Madonna n-ar trebui să se legene pe o scenă!” “La vârsta lui, Michael Jackson n-ar trebui să se îmbrace în toate culorile curcubeului.” “La vârsta lui, X n-ar trebui să…” Zi să mori tu. Dacă nu erai cocalar fixist şi înţepenit în prejudecăţi, ştiai că scena e despre DEPĂRTARE şi ILUZIE. Faptul că, fotografiată de paparazzi la mare, Madonna arată ca orice doamnă de 60 de ani, e profund irelevant, atâta timp cât pe scenă, prin iluzia creată de lumini, machiaj, costum şi talentul ei de showmaniţă, arată ca o bombă sexy atemporală. Nu-ţi cere nimeni s-o iei de nevastă pe Madonna, deci nu te iubeşte erotic grija legată de ce face şi ce credem noi că ar trebui să facă la vârsta ei.

“La vârsta lui, nu ştiu care n-ar trebui să cânte despre droguri şi femei!” Ete trosc. Visatul e gratuit. Nostalgia, idem. Şi cred că abia un tip de 50 de ani, cu o nevastă grasă şi isterică, doi copii repetenţi şi trei credite ştie să aprecieze cu adevărat libertatea interioară şi exterioară a vârstei de 20 de ani, când nimeni nu te cicălea, nimeni nu te condiţiona şi te puteai bucura în voie – şi în limita creditului disponibil – de droguri şi femei, dacă asta te stimula intelectual. Sau poate de şah şi autoflagelare. Sau poate de crescut iarbă la ghiveci şi masturbare obsesiv – compulsivă. Care e problema? Da, o fi existat o perioadă de aur în viaţa lui X în care a făcut exact ce-i plăcea, pe săturate. Nu-ţi convine să auzi despre asta? Ai opţiunea să dai x din colţ.

Dar, poate, cea mai penibilă variantă de “La vârsta ta” este cea legată de scris. Da, frate, scrisul. Activitatea aia megaintimă, unde personalitatea autorului e prin definiţie alta decât cea a personajului, şi unde, din start, ai libertatea ficţionalizării cât vrea şi te ţine muşchiul tău.  Activitatea aia care te aruncă, prin însuşi caracterul ei, pe tărâmul fanteziei nelimitate, care te dezleagă de vârstă, de condiţie socială, de sex şi de orice alte borcane în care vor să te bage fixiştii. “Autorul nu ştiu care are X ani, şi totuşi, scrie despre droguri şi femei”.

Ce vorbeşti, franţ? Scrisul nu se legitimează cu buletin, imbecili siniştri ce sunteţi. Scrisul e descătuşare. Scrisul e accesul la drogurile şi femeile la care viaţa nu te mai lasă să ajungi. Scrisul e adolescenţă întârziată, maturitate anticipată, e tot ce vrea autorul lui să fie. Dacă voi aţi ajuns să vă minţiţi în aşa hal, încât vă negaţi propriile rebeliuni, e fix problema voastră. Nu are de ce să fie a omului care scrie.

Şi, da, e ok ca oameni de 70 de ani să scrie despre găşti de adolescenţi şi ca oameni de 16 ani să scrie despre dramele unor cupluri în divorţ. Câtă vreme proza, judecată liber de sexul şi vârsta autorului, stă perfect în picioare, nu văd care e problema. Faptul că voi sunteţi preocupaţi de lucruri care n-ar trebui să vă preocupe, gen detaliile personale ale scornitorului de ficţiune şi în ce măsură se suprapun ele peste poveste, vorbeşte doar despre voi şi despre mentalitatea voastră oribilă de ţaţa satului.

Ce le-a fătat mintea
Sharing is caring!Share on Google+Tweet about this on TwitterShare on FacebookEmail this to someoneShare on LinkedInPin on PinterestShare on Reddit

15 Responses to Aceste clişee ne dor: “La vârsta ta”

  1. Dogger says:

    Bine le zici, o spune Ion,cu creieru-n scurt și mintea tulbure după destrăbălarea de aseară, că așa-i frumos la 30 de ani, văduv( i mean single), fără obligații, cu niscaiva bani, niște panarame de tovarăși, un loc mișto și primitor, unde mă duc săptămânal, să bag ceva volți și să trag de minore.
    Mă, și eu mă lovesc de căcaturile astea: Ioane, ai 30j dă ani, nu ai prietenă, nu ești însurat, nu ai copchii, nu ai job stabil, stai cu mă-ta, dai banii pe haine, alcool, excursii, distracții, parașute, plăceri mici și egoiste, bagi bani în javrelea alea 2,schimbă și tu forașu ăla de Corsa din 2000 cu care circuli și ia-ți o mașină decentă etc, etc.
    Etă să sugeți pula, că Ion se descurcă, nu cere nimănui, Ion muncește, se bucură de banii pe care-i are face, nu vine la voi la zeamă de varză și-și bate pula de fețele voastre de drone, când la 27 de ani aveți rate, copii, niște urâte lângă voi, ați albit, ați făcut burtă, iar nivelul calității vieții și satisfacția proprie e undeva spre 0.
    Ion, pierde-vară, fute-vânt, până la 28 de ani, fără job stabil și mic evazionist moral, și-a luat într-un an permisul, a dat licența, și-a pus la punct toate treburile și acum trăiește.

    Serios vorbind, nu există o vârstă până la care să faci niște chestii. E vorba de state of mind, de posibilități financiare, de oportunități, de noroc, de context și oamenii care te pot ridica sau îngropa ca statut.
    Apropos, pe la Pitești când mai vii, că atunci când ai venit, nu am ajuns, din motive obiective de muncă.
    Thanks. 🙂

  2. Lorena Lupu says:

    Ioane, eu vin când sunt chemată în formă bine organizată, ca să zic aşa.

  3. George says:

    parca, parca tot tre sa ai ceva forma fizica, pentru a dezvolta o energie izvorata nu doar din atitudine. energia asta, data doar de atitudine, la orice varsta, e un oarecare bluf, bluf, oricum mai eficient decat doar forma fizica.
    pana la un punct ca orice alta “tiganie”.
    ce vreau sa spun e ca, daca nu mai “esti in schema” din punct de vedere fizic, nu incerca sa-ti rupi gatu’ dand din cap cum faceau fanii AC/DC pe vremuri.
    nu c-ar fi pericol de vreo leziune, e mult mai aproape iminenta rasului, si Doamne fereste, a milei.
    eu unu, abia atunci i-as simti pe ceilalti, cand mi-ar oferi mila. pana atunci ei nu exista decat daca si cand vreau eu.
    si eu vreau dudui, nu mila. :)))

  4. krantzro says:

    Îţi dai seama că ţaţa satului nu ajunge să citească chestii pe aici. La vârsta ei are are probleme serioase ale vieţii de rezolvat. Nu să stea toată ziua scârţa-scârţa pe hârtie. Au fost de ajuns cele 8 clase primare.

  5. Lorena Lupu says:

    logic. forma fizică e de mare importanţă. 🙂

  6. Lorena Lupu says:

    problema nu e cu persoanele care-s ţaţa satului la propriu. alea au ogor de muncit şi vacă de muls.

    problema e cu ăia care-s ţaţa satului în suflet.

  7. krantzro says:

    Dar eu la alea “din suflet” ma refeream. Ce, nu le prinde descrierea?

  8. Corect, de asta mi-am schismuit contul de FB in doua. Unul pentru neamuri, colegi vechi, cunostinte, in care ascult cotele apelor Dunarii, ca asa da bine politically corect, si unul in care am prietenii si cunostinte pe FB, cu care pot trai in pielea mea, sau pot trai, in pula mea. Si nici nu m-am incalzit acolo, inca mai testez apele si mai raresc din prosti si proaste care nu inteleg ca libertatea de opinie e sfinta si daca ai ales sa ma blochezi doar ca nu esti de acord cu ce spun, nu meriti sa-mi auzi povestirile out-of-this-world. Ca sa le pun intr-o carte nu e eficient, nimeni nu msi citeste carti, ci doar FB, acolo se pune daca ai cojones..

  9. Lorena Lupu says:

    🙂

  10. Kathy Bates says:

    Păi e o mică problemă aici: să zicem că într-o zi Ion are un proces la judecătoria locală. Cu Gigi, care la 27 de ani are rate, copii, o urâtă lângă el, e albit şi cu burtă. Ceva-ceva parcă zice că doamna judecător face ce face şi îi dă dreptate lui Gigi. Iar Ion riscă să ajungă pe la Jilava şi să fie el paraşuta cu care se distrează alţii, mici şi egoişti.

    Aşa cum BMWul pe Bulgaria al lui Gigi e oprit mai rar în trafic decât Corsa din 2000 a lui Ion, şi când e oprit, gaborul e mult mai îngăduitor cu Gigi. Iar moşălăul de administrator de bloc îl înţelege pe Gigi că n-a venit luna asta cu întreţinerea. Pe Ion nu.

  11. Dogger says:

    Da, corect, dar ăstea sunt niște chestii pe care Ion și le asumă, ca un preț plătit pentru libertatea lui. Orice lucru vine cu un preț și constrângeri. E vorba de balanță: ce câștigi, ce trebuie să suporți ca să ai libertatea de a face ceva. Nu toate sunt roz. Și Ion nu are de ce să ajungă la judecătorie, pentru că nu face nimic ilegal, nu are probleme cu nimeni. Nu are de ce Ion să ajungă la Jilava. Atât timp cât forașu de Corsa merge și e impecabil dpdv tehnic, nu văd unde e problema. Plus că eu nu plătesc utilitățile la moșalău. Le dau direct la primărie, fără dureri de cap.
    Faptul că nu mă încadrez `în rândul lumii”, că nu sunt la loc ca restu, creează etichetări și clișee, dar cu-i pasă de ele? Ne descurcăm, no problem. Nu toți trebuie să fim băiatu pe care să i-l prezinți lu mama, să fim ăia puși la locul lor.
    Dar e probabil ca pentru golănașu ăla, pierde vară, cum îi știu pe mulți și stau printre ei, fata cuminte, cu 10 la facultate, devreme acasă, crescută bine și după norme, să fugă-n lume cu el și să se încurce cu el, să prefere lepra aia, pierde vară, fără o direcție trasată, în detrimentul omului model.
    De ce? Pentru că ăla o face să simtă că trăiește, îi oferă senzațiile pe care le caută, iar ăla, în sinceritatea lui, știe un lucru: vrea s-o fută, să se simtă bine cu ea, nu să-i pună zăbala socială-n gură, ca s-o lege.
    Mie-mi displace patul lu prohust.
    Am fost și eu băiatu bun, exact cu trebuie, dar după o relație de 5 ani, mi-am luat lumea-n cap.

    Vă mulțumesc pentru răspuns, Kathy Bates. 🙂

  12. Flori says:

    Cea mai recenta chestie de genul asta care mi-a fost spusa este “Tu mai esti de mers cu rolele prin parc?” Da, la cei 46 de ani ai mei, chiar simt ca e necesar sa merg cat de des pot pe role, ma relaxeaza si asa mai pot sa mananc si eu chestii la care altfel doar as visa….

  13. Lorena Lupu says:

    😀

  14. Nautilus says:

    @Dogger:

    1. Au mai fost unii care au spus că nu fac nimic ilegal, dar unii (care au ca scop principal în viaţă să-i mănânce pe alţii de cur) i-au pândit până i-au prins cu ceva. Unul e la Penitenciarul Timişoara. Dacă se poartă bine şi îşi face toate zilele de muncă, iese în noiembrie 2016.

    2. Ăia / alea care tricotează ciorăpei la nepoţei în loc să se dea cu rolele şi s-o ardă în club n-o fac fiindcă tricotatul e mai distractiv (vorba lui Einstein, măcar să se fi apucat de ceasornicărie). O fac fiindcă într-o societate împărţită strict pe caste, ca la noi, fiecare categorie socială şi de vârstă are anumite privilegii şi obligaţii, şi dacă nu le îndeplineşti ţi-o furi.

    Spre exemplu, dacă unei tipe, să-i spunem Măriuţa, i se pare că la vârsta ei nu trebuie / nu poate / îi face silă să fie agăţată, pipăită, chemată la masă de categoria “libidinoşi bronzaţi cu ochelari de soare în cap”, nu merge în club. Dacă merge, a intrat pe terenul de joc, are aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi ceilalţi jucători. Indiferent că are 18 sau 48 de ani, tot ca la 18 ani e tratată.

    Dorelul de >50 de ani – căsătorit cu Măriuţa, cu doi copii repetenţi şi trei credite – ştie să aprecieze cu adevărat libertatea interioară şi exterioară a vârstei de 20 de ani, nu fiindcă zice Lorena, ci fiindcă aşa recunoaşte chiar el, la o bere. O apreciază de la distanţă, şi atât. Nu o practică el însuşi. Poate că din creditele lui îşi poate permite acum să facă mai multe chestii, pe săturate, dar n-o face.

    Fiindcă atunci când o face, în ochii publicului are (din punct de vedere moral) 20 de ani, şi toate chestiile pentru care s-a luptat în viaţă şi le-a creat nu mai au importanţă. Ca să aibă libertatea interioară şi exterioară, trebuie să plătească prin pierderea statutului şi averii. Ca un oarecare Dominique Strauss Kahn.

  15. Ion Otel (John) says:

    Dios mio, mujer! Esti .. pfua .. ce sa zic? Esti tare coae! La modul coae de otel! Si eu care credeam ca sunt singurul cu coae de otel.. mi-ai mutat centrul realitatii. De patru ore stau si citesc pe blogu’ vietii, iar Dumnezeu, in toata incertitudinea existentei lui, m-a uitat aici. M-am incuiat in birou, sa nu ma deranjeze lumea, sa ma lase sa ma bucur de putina umanitate si bun simt. Scuza-mi limbajul, dar vai de pula mea cat esti da misto la creier! Ba, femeie, m-as droga (dimpreuna) cu tine.

Leave a Reply

%d bloggers like this: