Cum aș educa eu o fată (versiunea Lorena)

Ieri, am postat articolul lui Bogdan despre cum am educa fete, și, în scurt timp, tot internetul și mama lui au simțit să intervină să completeze cu punctul lor de vedere.

Iar asta mi-a deschis apetitul să scriu și eu versiunea mea, pentru că, în fond, subiectul era pe blogul meu, toți aveau păreri, toți știau mai bine, numai eu nu apucasem să zic ceva.

Deci, eu aș educa o fată precum urmează:

A) Frumusețea e utilă dacă e marketabilă, dar nu o lăsa să devină instrument de șantaj 

Când arăți cât de cât decent, în era social media, și ești vizibil, e ușor să ai diverse contracte pe imagine. De aceea e bine să mergi la sală, să te hidratezi, să te dai cu o cremă hrănitoare pentru tenul tău și așa mai departe.

Dar frumusețea e doar un skill, nu esența ființei tale. Te găsește cineva frumoasă și vrea să facă lucruri profesionale bazate pe asta? OK. Te simți măgulit. Dar nu e cazul să devină un punct nevralgic, în așa fel încât să te simți rănită că Gicu îți scrie că ești urâtă.

Pe la 20 de ani, comentariile cu “eşti urâtă” dureau ca dracu’. Și nici nu aveam pe cineva să-mi explice că lătratul proștilor are exact zero legătură cu tine, și 100% legătură cu personalitatea lor oribilă. Acum, că ştiu exact cine sunt și tot ce pot să fac, mi se fâlfâie apoteotic de percepţia oricui nu contribuie activ la chiria mea.

Da, şi urâţenia e un mijloc valid de expresie artistică. Iar cui nu-i convine, să plătească o şedinţă foto în care să îți dea temă să fii frumoasă.

B) Poți să faci ce vrei tu în viață, cu condiția să bagi efort.      

Dacă te bazezi doar pe look în viaţă, o să iei o mare şi apoteotică mu*e când acesta va începe să pălească. După cum spunea Judge Judy: Beauty fades, dumb is forever.

Dacă ai o meserie, sau de ce nu, mai multe, care sunt total independente de cum arăţi, poţi trăi fericită până la adânci bătrâneţe de pe urma muncii tale. Şi să fii 100% pe picioarele tale, prin urmare, să nu-ţi dea nimeni instrucţiuni şi directive.

Iar dacă ai o ambiție, urmărește-o. Nimeni nu s-a născut direct soprană la Scala sau CEO la Coca Cola. Dar au devenit, pentru că au muncit, s-au luptat și nu au permis nimănui să le spună că nu sunt suficient de buni.

C) Băieţii care te trag de codiţe şi cei care te bat cu bulgări nu te iubesc, indiferent ce zice tradiţia populară.

Încă de copil, turbam când îl boscorodeam pe X şi pe Y că mă freacă la icre cu genul ăsta de comportament, iar câte o femeie îmi răspundea că aşa îţi arată că te iubeşte. “Dacă mă iubeşte, să-mi aducă flori”, am trântit-o eu, şi aveam patru ani sau ceva. Femeile din faţa blocului s-au uitat la mine uimite. Era de neauzit ca bărbaţii lor comunişti să le aducă flori. Doar o ţigancă bătrână, care mătura strada şi se oprise şi ea la şuetă, a început să râdă şi a zis: “Hehe, tu o să-l pui să plătească scump pe ăla care o să te f**ă!”.

“Altfel, ce rost are să te complici?”, am zis, deşi la patru ani, habar n-aveam ce însemna “f***t”. Mă gândeam că e ceva joc de societate, gen “Nu te supăra, frate”. Dar, da, dacă vrei să mă joc “Nu te supăra, frate” numai cu tine, trebuie să faci să merite.

Şi aveam patru ani când gândeam aşa. Mă enervau diverse muieri care căutau să mă convingă că abuzul în diversele lui forme e iubire. Iar eu îmi voi învăţa copilul că abuzul în diversele lui forme e doar o expresie a variilor neputinţe ale altuia, că n-are legătură cu tine, dar nici nu trebuie să te cobori la nivelul la care să-l accepţi. Iar iubirea are o singură formă, uşor recognoscibilă: când cineva îţi vrea binele cu fiecare celulă a făpturii lui.

D) Dacă vrei, fă copii şi mărită-te; dar dacă nu, nu lăsa pe nimeni să te şcolească că aşa trebuie. 

Multe femei încep de foarte tinere. Rămân gravide. Se mărită, sau devin mame singure. Toată viaţa lor e un lung şir de renunţări şi de angajamente ratate, pentru că un copil solicită resurse interminabile de timp şi energie. E genul ăla de full time job care îţi haleşte şi seara, şi dimineaţa, şi weekendul, şi nu acceptă negocieri.

Cred cu toată tăria că un om, bărbat sau femeie, trebuie să apuce să trăiască cu adevărat, să-şi consume frustrările de tip “alţii se distrează, numai eu muncesc ca un sclav pe plantaţie”, ca să nu transfere toate aceste neîmpliniri în raportul cu propriul copil. Oamenii neîmpliniţi cresc copii foarte chinuiţi.

Acum, post-30, după ani buni în care am fost la toate concertele, festivalurile, petrecerile de diverse tipuri şi experienţele pe care mi le-am dorit, după ce am savurat tot ce are entertainmentul de oferit, mă bucur de o seară acasă la film în compania pisicii ca de o gură de aer proaspăt. Şi asta e vârsta la care merită, dacă eşti genul părinte, să faci copii.

La 20, mi-aş fi ciuntit nevoia de explorare. Iar un copil ar fi fost un mod de a-mi frânge aripile.

E) Nu datorezi nimic diverşilor pisălogi; dar când cineva te susţine, arată apreciere. 

Sunt două trenduri.

Pe de o parte, fraierele care-şi pun contul de Facebook sau de Instagram pe privat doar pentru că s-a dat un agarici în călduri la ele. De ce baţi tu în retragere? Să se pună ăla pe privat.

Pe de altă parte, piți răsfățate care au impresia că oricine le datorează orice, pe bază de ochi frumoși.

Nu datorezi nimic diverşilor gigei şi costei cu impresii, mai ales când nici măcar nu te cunosc, dar vor să iasă în evidenţă cu câte o tâmpenie flagrantă. Jet, eject, flit, marş, paşol na turbinca. Şi fii fermă. CHIAR nu le datorezi nimic. Citez din RuPaul: If them bitchezz ain’t paying yo bills, pay them bitchezz no mind.

În schimb, oamenilor care contribuie la creşterea ta profesională, maeştrilor tăi, celor care îţi întind o mână, celor care îţi creează oportunităţi arată-le cel mai profund şi autentic respect. Aşa cum tu nu le datorezi nimic gigeilor şi costeilor, nici ei nu-ţi datorează nimic ţie.

Nu lua ajutorul şi bunăvoinţa nimănui drept chestii care ţi se cuvin.

F) Nu fi o fată bună. 

Şi aici nu zic să nu fii un om bun, generos cu cine merită, afectuos cu cine merită, iubitor cu cine merită. Ci nu te lăsa hărţuită şi agasată de diverşi în mentalitatea de “fată bună”, care se chinuie să facă pe plac oricui. Şi care caută perpetuu să nu supere şi să nu deranjeze.

Trebuie să lupţi pentru drepturile şi idealurile tale, indiferent câte pene ciufuleşti cu asta.

Nu fi docilă ca o văcuţă laie bucălaie, pentru că nu ai de ce să cauţi în coarne decât pe oamenii pe care VREI TU să-i cauţi în coarne.

F) Fii loial în prieteniile tale. 

În definitiv, frumuseţea vine şi pleacă, dacă nu te cheamă Jane Fonda. Femeia aia a bătut proverbul cu babă frumoasă şi copil cuminte. Şi nu prin cuminţenie.

Banii vin şi pleacă.

Gloria vine şi pleacă.

Popularitatea vine şi pleacă.

Pofta de sex vine şi pleacă.

Ce ne rămâne după ce totul pleacă?

Afecţiunea şi loialitatea celor care ţin cu adevărat la noi, pentru că suntem profund ataşaţi unii de alţii ca fiinţe umane.

Prietenia e cel mai valoros lucru pe care îl ai. Iar un prieten sau o prietenă adevărat(ă) e hrană pentru suflet, minte şi inspiraţie.

 

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

5 Responses

  1. Unu says:

    *nu fi docilă ca o văcuță. În rest e bun de tot articolul, îl tipăresc și am să-l dau cui trebuie peste fix 14 ani.
    Ai putea s-o lași mai ușor cu “englezismele”, cred că limba română are destule și cuprinzătoare de sens cuvinte.

  2. Laura says:

    Da! Așa planific sa o cresc pe bebe care e încă la copt 🙂
    Aplauze pentru punctul D- prima sarcina acum la 40 de ani si ma trezesc cu tot felul de țațe si gigei care imi compătimesc felul in care o sa mi se schimbe viața- evident in rau- in următorii 18 ani haha. Trebuie sa le aduc aminte ca între a avea un copil la 19-20 de ani cum a fost la ei, si la 40 cum e la mine, e o mare diferența.
    La vârsta asta am confortul mental de a ști ce transmit mai departe copilului, cel material de a îmi cumpara infrastructura si sistemul de susținere (mobilitate, creșă, nutritie, babysitter etc.), cel profesional- pentru ca chiar daca lipsesc 4 luni din viața profesională am unde ma întoarce si chiar daca nu am unde cu experiența si nivelul meu îmi găsesc rapid, si cel de lifestyle! Pana la vârsta asta m-am plimbat pe unde am vrut, cu cine am vrut si am văzut tot ceea ce am vrut, si chiar îmi place sa știu ca pot împărtăși asta cu copilul meu.
    Deci da! Ma bucur nespus sa văd ce descopăr despre mine si viața in următorii 18 ani 😊 si nu, nu m-aș fi bucurat la fel acum 20.

  3. Lorena Lupu says:

    Unu: instrucţiunile legate de scriere le dai oamenilor PE CARE ÎI PLĂTEŞTI să-ţi scrie texte pe propriul site sau blog. Consumi acest content gratuit şi nu eşti în poziţia să-mi spui ce să fac.

    Laura: exactly.

  4. Unu says:

    Toți facem greșeli de ortografie la un moment dat. Unii corectează și mulțumesc, alții, cei mai mulți, se supără. Tragi tu concluzia cum sunt primii.
    În legătură cu “englezismele”, era o sugestie, am zis n-am dat cu parul, tu faci cum dorești. Fără a fi stăpânit de un naționalism prostesc am făcut sugestia, de asemenea m-am exprimat cât se poate de civilizat. Marin Preda n-a devenit Marin Preda scriind cu ” străinisme”. Acum depinde unde țintești.

  5. Lorena Lupu says:

    În nici un caz să fiu clona lui Marin Preda.
    Și cum am mai povestit, sugestiile se țin pentru angajați și oameni care-ți datorează chestii.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger