#
MENU

Nu-mi doresc să fiu muma microagresiunilor

Cum să trimiţi newslettere cu care să nu-ţi enervezi...

July 25, 2017 Comments (5) Views: 1803 SPICY

Cum să nu părem cretini, episodul 1: Comunicarea cu necunoscuţi

O grămadă de oameni normali din lista mea de prieteni o să spună, citind acest articol: Mersi, Lorena, ne înveţi pe unde se cacă găina.
O grămadă de oameni normali nu realizează accentuata degradare a calităţii interacţiunii. Primeşti mailuri de la pr-i agramaţi, de la pr-i obraznici care îţi PRETIND să publici ceva de zici că site-ul ăsta mi l-a făcut cadou mama lor, de la advertiseri idioţi, de la oameni care vor lucruri, dar pretind să fie sunaţi şi, preferata mea, de la oameni care te informează că o să bei o cafea cu ei, de parcă timpul tău era curva lor.

Deci, comunicarea în zilele noastre este o problemă. Respectul faţă de timpul celuilalt este încă o problemă. Aproape că ajungi să baţi oameni cu bâta, să te lase să respiri şi tu.

Dar se poate remedia.
Se poate remedia dacă toţi deodată şi fiecare în parte înţelegem că NIMENI NU NE DATOREAZĂ NIMIC.
De aceea, dacă vrem ceva de la alţii, există două elemente:

A) Cerem frumos.

Majoritatea oamenilor sunt people pleasers, iar dacă îi rogi frumos să facă un lucru pentru tine, o vor face. Dar faptul că o fac e un efort, e timpul lor, e munca lor, e amabilitatea lor, iar acestea trebuie apreciate.

B) Ne revanşăm.

Dacă ai primit o mână la nevoie, oferă o mână la rândul tău. Dacă un prieten face lucruri pentru tine, fă şi tu lucruri pentru el. Dacă soliciţi ajutor profesional, întreabă cât costă şi lasă-l pe celălalt să refuze să fie plătit, dacă prietenia dintre voi e suficient de apropiată sau ai făcut suficiente lucruri care să justifice să fii ajutat moca. Nu de alta, dar se întâmplă ca prietenia să nu fie deloc apropiată şi ăla sau aia să nu simtă că-ţi datorează ceva.

C) Respectăm timpul şi priorităţile altora.

Oricât de importanţi avem impresia că suntem, există oameni care nu au timp şi chef de noi. E perfect în regulă. E o lume largă şi putem încăpea unii de alţii. Nu ne apucăm să-i frecăm la icre, să-i stalkerim şi să le arătăm cât de glorios le încălcăm demnitatea, pentru că înţelegem că nu ne sunt datori cu nimic.

Revenind la print screenul de aici.
Copilul care mi l-a trimis voia un job. Companiile pe care le-a abordat aveau jobul dorit de el. El era omul care cerea, ele erau entităţile care aveau de dat.

Să trimiţi în cc mail şi la Coca Cola, şi la Pepsi, şi la Sucuri Dulci Râureni, e ca şi cum ai da un mass invitation la întâlnire romantică şi la Adriana, şi la Rodica, şi la Geta. Te vor refuza toate trei fără să clipească.

Asta pentru că firmele, exact ca femeile, vor să ştie că e mai mult decât “Am nevoie de ceva bani, indiferent cine mi-i dă”, respectiv “Am nevoie de o gaură umedă, indiferent cui aparţine”.
Sucuri Dulci Râureni vrea să vadă că ştii lucruri despre firmă, că îi respecţi activitatea, că înţelegi spiritul şi că simţi vibeul.
Nu, nu e pentru că Sucuri Dulci nu ştie că tu aplici şi la Coca Cola, aşa cum şi Adriana ştie că tu ai un backup în Geta. E vorba de respectul elementar şi diplomaţia abordării.
Ai de demonstrat că tu, şi nu altcineva, meriţi să fii omul lor. Şi cc-ul cu Frutti Fresh e dovada singură, încă de la nivelul 1 al jocului, că nu eşti.

Ce le-a fătat mintea
Sharing is caring!Share on Google+Tweet about this on TwitterShare on FacebookEmail this to someoneShare on LinkedInPin on PinterestShare on Reddit

5 Responses to Cum să nu părem cretini, episodul 1: Comunicarea cu necunoscuţi

  1. Flat says:

    “Sucuri Dulci Râureni vrea să vadă că ştii lucruri despre firmă, că îi respecţi activitatea, că înţelegi spiritul şi că simţi vibeul.”

    cel mai mare bullshit pe care l-am citit, si nici macar nu esti corporatista.
    o relatie angajat-angajator este un schimb comercial, timp munca vs bani, si nu are nimic exclusivist sau sentimental. fiecare parte cauta beneficii iar respectul e reciproc si echivalent

    cand Gigel din captura ta merge la interviu e f posibil sa dea de restul candidatilor asteptand prin hol, ar trebui sa se simta ofensat ca firma a invitat mai multi? deci compania de ce se simte jignita cand Gigel optimizeaza procesul trimitand CV-ul simultan? are dreptate omul, ipocrizie si fitze de HR

  2. Lorena Lupu says:

    da, dar Gigel nu dă interviul la grămadă cu restul candidaţilor. Altminteri, cu atitudinea asta de buricii universului, good luck finding a job.

  3. Val says:

    Chiar dacă nu dă interviul la grămadă, nu văd de ce ar aplica doar la o singură firmă. Dacă nu e acceptat? E totuşi un job, nu e o poveste de dragoste între el şi o persoană juridică. E un job, e un salariu. Şi nu văd de ce o firmă s-ar simţi jignită. Eu am spus foarte cinstit că mai sunt căutat şi de alte firme atunci când m-am angajat. Nu s-au supărat, ba chiar m-au întrebat ce salariu mi-au oferit competitorii. Eu zic că n-ar mai trebui să stăm cu capul plecat în faţa firmelor şi să ne considerăm un fel de rotiţă care poate fi înlocuită oricând. Noi, angjaţii, suntem cei care le aducem profit. Fără noi dau faliment.

  4. Lorena Lupu says:

    Nu am zis să aplice la o singură firmă. Am zis să trimită mail diferenţiat, cu tema făcută, la fiecare firmă.

  5. bendisstar says:

    Sa trimiti mail cu intentia de a-ti oferi serviciile catre mai multe firme simultan e ok. Sa ii insiri pe toti in CC e dovada unei lipse crase de respect. Si nu vad de ce s-ar arata cineva interesat in a dezvolta o astfel de relatie. (BTW.. de BCC ai auzit? daca tot ti-o trage lenea macar fa-o cu stil!) 😀

    E dreptul tau sa crezi ca e dovada de fite din partea lor. Realitatea tragica este insa alta. Atata timp cat nu esti Gigel care aplica pentru un post de necalificat pe santier, deschide ochii si observa: sunt cu mult mai multi absolventi de studii superioare decat posturile aferente, disponibile pe piata muncii. Si cu siguranta nu esti vreun soi de inestimabil si inegalabil (nu, nu ne referim la ochii maica-tii), pentru ca pe aia de regula ii curteaza firmele, nu arunca ei cu disperare CV-uri la 3-4-5 companii concomitent.

    Si inca ceva.. tie, in calitate de cumparator iti place sa fii gadilat in orgoliu. De ce crezi ca in calitate de vanzator (trimitand CV-uri de fapt te vinzi ca tine pe piata muncii, right?) nu esti dator sa oferi aceleasi lucruri? De ce te-ar angaja cineva fata de care nu manifesti nici cea mai mica urma de respect si de interes?

Leave a Reply

%d bloggers like this: