De Crăciun, cancerul ar trebui să îşi ia vacanţă

Cu Lavinia Toader sunt prietenă pe Facebook. Are 41 de ani, şi e un fost economist şi antreprenor care s-a reorientat, după naşterea fiului ei (“cadou de 37 de ani”, spune ea) spre decoraţiuni interioare. A rămas orfană de tată pe când era bebeluş, iar mama ei, Gherghina, o tânără de 20 de ani.

Acum 40 de ani, regulile patriarhatului erau extrem de bine înfipte în societatea românească, de aceea, o mamă singură îndura mult mai multe umilinţe decât acum, şi efortul de a-şi creşte copilul a fost pe măsură. Dar a meritat. Iar mama şi fiica şi-au fost, în tot acest timp, cele mai bune prietene.

În luna mai a acestui an, doamna Gherghina a fost diagnosticată cu adenocarcinom mucinos la colon şi multiple metastaze pulmonare, hepatice, ganglionare. Stadiul bolii era, aşadar, nepermis de avansat, deşi doamna era pensionată pe caz de boală şi îşi făcea anual controale pentru comisia de pensionare, aşa cum procedează toţi cei din această categorie. Şi totuşi, respectivele controale n-au slujit la nimic. Probabil, datorită numărului mare de pensionaţi pe pile, toate examenele medicale sunt la oha, şi, iată, bolnavii reali sunt lăsaţi să ajungă la metastază.

S-a dus la medic pentru un control la plămâni, în urma unei tuse persistente care nu se lăsa tratată. Şi a aflat că are cancer.

Povesteşte Lavinia:

“După depistare, cu ajutorul verişoarei mele care este medic pneumolog şi înarmaţi cu bani şi răbdare, am făcut toate analizele necesare, astfel încât să intre cât mai repede pe tratament.

Dorinţa mamei şi a mea a fost să nu aibă treabă cu IOB (Institutul Oncologic Bucureşti, nr.), având în vedere condiţiile jalnice de acolo şi comportamentul unei părţi din personal (am experienţă cu acel spital), aşadar, am rugat-o pe vară-mea să dea sfoară printre colegi şi să ne recomande şi nouă un oncolog uman. Nu atât excepţional, având în vedere că, în cancer, anumite protocoale sunt identice peste tot, ci uman. Am găsit acest medic la spitalul de psihiatrie Gorgos. Singura hibă a dumneaei fiind numărul foarte mare de pacienţi pe care îi tratează, şi, prin urmare, timpul redus pe care îl poate oferi  fiecăruia dintre aceştia.”
La recomandarea doamnei doctor, Lavinia i-a montat mamei sale o cameră pentru citostatice.

Ce anume e o cameră pentru citostatice? vor întreba cititorii mei sănătoşi şi norocoşi.

E un mic implant subcutanat, ce se montează pe o venă principală, subclavicular. E de mare ajutor pentru omul aflat în tratament pentru cancer, deoarece citostaticele tind să distrugă, în timp, venele periferice, care sunt mai fragile. Tot prin intermediul acestui implant, pacientul scăpa de disconfortul nenumăratelor injecţii, peste injecţii, peste încă nişte injecţii.

“Ei bine, la camera asta se montează un ac special, de fiecare dată când se administrează citostaticele. Tot prin ea poţi hrăni artificial pacientul, îl poţi hidrata sau îi poţi administra şi alte medicamente”, explică Lavinia.

Cu o săptămână în urmă, luni, la consult, s-a constatat că starea doamnei Gherghina se înrăutăţise. Şi atunci, doamna doctor i-a administrat un tratament de întărire şi a recomandat continuarea acasă, cu o asistentă.

“Avem o doamnă asistentă minunată, care a tot venit să-i facă mamei cele necesare. Însă, o face pro bono şi în timpul ei, extrem de limitat.”

Fiind perioada Crăciunului, când ţi-e peste mână să deranjezi un om, mai ales unul care ţi-a arătat atâta bunătate, Lavinia a rugat-o să îi facă un scurt instructaj, să facă ea cele necesare, rămânând să o sune pe asistenta binevoitoare doar dacă apar complicaţii, sau efecte adverse, sau orice altă situaţie care să solicite ajutorul unui om pregătit în domeniu.

Timp de o săptămână, Lavinia i-a administrat ea însăşi cele necesare mamei sale.

Lavinia şi mama ei, tot de Crăciun, acum şase ani. 

Dar, pentru că citostaticele au un impact răvăşitor asupra organismului, după cum o ştie oricine a avut vreo cunoştinţă, rudă sau prieten bolnav de cancer, mama Laviniei are greţuri, vomă şi diaree permanente şi, prin urmare, are nevoie de cel puţin 2 – 3 perfuzii cu ser, pentru a-şi asigura un nivel cât de cât rezonabil de hidratare, altminteri, îi este extrem, dar extrem de rău. “În lipsa hidratării, are dureri cumplite, tremură incontrolabil şi are o stare generală foarte, foarte proastă.”

Numai că, exact în ajunul Crăciunului, a apărut problema.

“Am făcut asta timp de o săptămână, până ce nenorocitul ăla de ac s-a înfundat.”

Şi, desigur, asta nu mai mergea cu improvizaţii de acasă.

“Fiind un ac special, nu toţi asistenţii sau medicii ştiu să-l monteze. Nu e greu, dar nici uşor, aşa că nici doamna asistentă, nici eu nu am riscat. Până la urmă, de aia are fiecare om felia lui de meserie, că altfel am fi toţi chirurgi.”

Nevrând să se bazeze pe resursele spitalelor din Bucureşti, Lavinia a căutat şi a cumpărat acul special pentru mecanismul respectiv. Îl avea la ea, sigilat. Şi au pornit la drum cu peripeţii.

Întâi, s-au dus la Urgenţă, la Floreasca.

“Medicul de gardă de acolo ne-a spus că nici nu ştie că există un astfel de dispozitiv, başca, ei n-au oncologie.”

Apoi, au pornit-o spre Colentina.

“Acolo, ni s-a spus că au oncologie, dar că doar de luni până vineri, iar acum, de sărbători, fluieră vântul prin cabinete, aşadar nu ne pot ajuta. O asistentă de pe ambulanţă a auzit discuţia şi ne-a zis că singurele spitale care au camera de gardă pe oncologie sunt Colţea si Elias.”

Parcă am revedea Moartea domnului Lăzărescu. Diferenţa e că personajele sunt oameni ca noi, şi miza e pe viaţă şi pe moarte.

Apoi, bineînţeles, s-au dus la Colţea, unde, teoretic, existau toate condiţiile.

“Mergem la Colţea. Stăm la triaj. Medicul de gardă se declară neputincios legat de montarea acului şi cheamă de pe etaj medicul de gardă de la oncologie. Aşteptăm. Vine. Îi arăt documentele cu ce protocol urmează mami şi îi explic situaţia. Ne cheamă pe etaj la onco, să discute cu asistenta. Medicul ştia de procedură, însă nu ştia s-o facă, prin urmare, doar asistenta putea.”

Practic, au găsit omul care să-i poată ajuta, aveau cele necesare la dispoziţie, şi de aici s-a rezolvat, şi au plecat acasă liniştite de Crăciun, nu?

NU. 

Citiţi încă o dată: NU.

Asistenta a refuzat, sec şi fără echivoc, să schimbe acul. Deşi avea toate documentele pacientei în faţă, şi specialist fiind, ştia ce consecinţe are refuzul ei.

Motivul?

“Noi nu suntem pacienţii lor”, povesteşte Lavinia.

“Adică, nu suntem legali, ca s-o citez exact.

Eram cu cardul de sănătate în mână şi nu pricepeam ce înseamnă a fi legal ca pacient, când eşti asigurat. I-am spus şi ei: Doamnă, suntem asiguraţi, avem cardul de sănătate cu noi, cum nu suntem legali?

Mi-a răspuns în fugă: adică, nu e pacienta noastră, nu este înscrisă la noi.

Bine, dar e super deshidratată, are nevoie urgentă de hidratare, altfel, ştiţi şi dumneavoastră la fel de bine ca mine, sau poate mai bine, că poate muri. E o urgenţă.”

Răspuns de 2018 într-un spital din capitală: ne pare rău, pacientul oncologic nu e considerat urgenţă.

Să recapitulăm. Lavinia nu solicita nimic din resursele spitalului. Avea dispozitivul, acul nou sigilat, avea inclusiv medicamentele necesare şi era gata să plătească eventuale alte consumabile. Tot ce era de făcut era schimbarea acelui ac, de care depindea nivelul de hidratare al unui pacient de cancer care îndura vomă şi diaree de la citostatice.

OK?

“Poate nu mă supăram atât de tare”, povesteşte Lavinia, dacă nu auzeam replica asta, că nu e o urgenţă. Faptul că nu au vrut să-i schimbe acul să zicem că e de înţeles, că nu toată lumea ştie de acest dispozitiv, dar, ca medic oncolog, să nu te oferi să-i montezi o branulă şi să-i faci o banală hidratare cu ser fiziologic după ce afli că a avut scaune diareice şi a vomat toată noaptea mi se pare strigător la cer.

Ultimul ei răspuns a fost: încercaţi şi la Elias, deşi nu cred să reusiţi, că nu sunteţi legali. Eu aici nu vă pot ajuta nicicum, că dacă se întâmplă ceva, nu-mi pot asuma riscul ăsta.”

Dar îşi asumau riscul ca pacienta să moară de Crăciun datorită nepăsării lor?

Desigur.

Până la urmă, tot prietenii au sărit în ajutor.

“Am ieşit cu ulcer din spital, cocoşată de dureri de stomac de nervi şi neputinţă. Ne-am sunat o altă cunoştinţă asistentă, care era de serviciu la un alt spital, şi am rugat-o să ne primească, să-i monteze o branulă, măcar s-o hidratez aşa.

Din păcate,  durează trei ore s-o hidratez cu 500 ml de ser prin branulă, ceea ce pentru ea e un efort. Din cauza durerilor, îi e extrem de greu să stea atât de mult timp într-o singură poziţie.

Dar am ales varianta asta, să evit preumblarea inutilă şi la Elias, eventual doar pentru a mai auzi din nou că “nu suntem legali”, şi a o cruţa pe mami de eforul de a merge, a sta la triaj şi a înghiţi aceleaşi umilinţe. Cumva, cu branula asta, pe care i-o va schimba la câteva zile, vom trece perioada asta, în care românii sunt mai buni doar pe reţelele de socializare, şi vom rezista până pe 7 ianuarie, când medicul ei oncolog şi echipa se vor întoarce din concediu.”

Din păcate, tratamentul bolnavilor de cancer adulţi este ambulatoriu. Cu program de lucru de luni până vineri. Şi dacă, să zicem, în weekend, care durează două zile, te mai descurci ca aparţinător al unui bolnav, în perioada sărbătorilor de iarnă (23 decembrie – 7 ianuarie, în acest an), se recomandă ca boala să facă bine să îşi ia şi ea un concediu, că, altminteri, bunătatea de sărbători nu include şi ajutorul pentru oameni care se luptă din greu pentru încă o zi de viaţă.

***

UPDATE: Între timp, cât redactam eu articolul, Lavinia a primit o mână de ajutor. Tot prin apropiaţi. Au ajuns la ProVita, unde asistenta şefă a primit-o pe mamă, şi i-a înlocuit acul dispozitivului.

Această poveste are, aşadar, un final fericit. E printre puţinele. Ce se fac bolnavii care nu au prieteni pe social media, şi rămân strict la mila (termen ironic) sistemului de sănătate românesc?

***

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

***

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger