#
MENU

Announcing Trollywood Walk of Shame Tour 2017

Cinci tipuri de stand-upperi pe care i-aş bate cu...

September 25, 2017 Comments (1) Views: 3841 SPICY

Femei cu p*la mare: Lavinia Călina

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie îmi plac femeile deştepte şi libere-n mentalităţi. De aceea, lunea pe blogul meu e a lor. A femeilor care fac lucruri, inovează, rup bariere şi joacă rolul principal în propriile lor vieţi. Pe scurt, femei cu pula mare. Azi, Lavinia Călina.

Pe Lavinia Călina o iubesc. Şi nu doar din motivele evidente (că e imaterial de frumoasă, că are pe Facebook o relaxare de-a dreptul reggae , în pofida mulţilor cretini care-i cerşesc atenţia) ci şi din motivele subtile: că scrie, că scrie fantasy, că scrie fantasy cu aluzii satirice la realitate şi că scrie fantasy cu aluzii satirice la realitate şi cu mult onirism. Am zis “onirism”, nu “onanism”, da?

Şi, de asemenea, Lavinia Călina va fi invitata noastră la evenimentul din Reşiţa, din cadrul turneului literar Trollywood Walk of Shame 2017.

TROLLYWOOD: Ce mănânci, de eşti aşa frumoasă?
LAVINIA CĂLINA: Multă ciocolată :)) Şi orice nu conține carne, sunt vegetariană.

Ce te-a orientat spre scris?
Nu m-a orientat nimic. Pur și simplu am făcut-o din plăcere, mai mult ca o metodă de relaxare.

Pe la ce vârstă ai descoperit forma asta de relaxare?

10012864_605139652897821_1573490030_o

Încă o poză cu Lavinia, că oameni suntem şi noi. 
Când eram adolescentă îmi plăcea să țin o grămadă de jurnale. Acum mă uit peste ele și mă sperii de ce puteam face pe atunci. Cu scrisul am început destul de târziu. Înainte de a mă apuca de “Ultimul avanpost” nu am mai avut nicio tentativă de-a scrie. Pur și simplu s-a întâmplat. Am mai scris un short story în facultate, că ne-a obligat profesoara de creative writing, dar am luat un 5 și mi-a spus profesoara că scrisul nu e pentru toți. :))

Şi cum de ai trecut de la nimic direct la roman? Nu ai încercat şi tu o formă intermediară?
Nu. “Ultimul avanpost” a fost prima mea tentativă.

Ai o fascinaţie pentru SF & F?
Da. Fie că vorbim de filme, seriale sau cărți. În copilărie, tata avea a cumpărat de pe dincolo un video, iar printre cele 4-5 filme care le aveam era și Terminator 2. Am văzut filmul acela de peste 70 de ori. Îmi plăcea să-mi imaginez cum va fi viața în viitor. Apoi am crescut și am găsit multe cărți a căror acțiune se petrecea în viitor, sau în spațiu. Dacă ar fi să dau exemple mi-ar lua toată ziua, așa că am să numesc primele care-mi vin acum în minte: film – “Terminator”, serial – “Battlestar Galactica”, carte – seria “Întoarcerea acasă” de Orson Scott Card.

Am văzut că ai terminat limbi străine, apoi ai vrut să te faci asistentă, iar acum ai un studio foto. Cum funcţionează trecerile astea de la o profesie la alta?
Studioul e “în familie” din 2007, eu mă ocup de montaj video și poze, restul membrilor de filmări. Facultatea de limbi străine am urmat-o la îndemnul părinților, dar am fost foarte dezamăgită de ea. Am avut parte de câțiva ani groaznici cât am stat în Timișoara. Orașul mi-a plăcut, dar facultatea mi-a lăsat un gust amar. Am fost obligată să repet anul I pe motiv că nu am suficiente credite, m-am supus și nu am comentat. După un an și-au dat seama că de fapt a fost o greșeală de calcul și m-au trecut în anul III.
Acum mi se pare o poveste amuzantă, dar atunci nu a fost. Încă mă întreb ce materii aș fi avut de studiat în anul II.
La școala sanitară am ajuns din greșeală. Căutam ceva și am intrat în secretariatul greșit. Nici măcar nu știam că există în orașul meu școala asta. Din impulsul de moment m-am înscris la cursurile de asistent medical generalist.
Oricum eu vreau să fac școală până ies la pensie, drept pentru care m-am apucat și de Facultatea de economie, iar acum sunt în anul 3 la Management. 😀

De studioul vostru foto-video ştiu că e nambăr oan pe nunţi, majorate, botezuri, cumetrii în Caransebeşul tău natal. Povesteşte–mi cea mai funny nuntă la care ai participat.
Povești sunt multe, unele amuzante, altele ușor tragice. Cred că cea mai amuzantă chestie de la o nuntă s-a întâmplat într-un cimitir. E un obicei în unele sate din Banat ca în dimineața nunții să se meargă la cimitir cu muzicanții, ca să se omagieze morții. Așa am pățit și acum câțiva ani, un bătrân (probabil bunicul mirelui) a rugat muzicanții să facă o cântare la un mormânt spunând: “ăsta fu ăl mai bun precen al meu.” Muzica se execută, bagă o doină de jale, noi ne facem datoria și filmăm, omul își plânge prietenul și toarnă răchie pe mormânt, după cum e datina. Când deodată, ne face semn să ne oprim. Se încruntă brusc și țipă la noi: “auuu, futu-l în gură, nu-i ăsta, acolo e mormântul, am greșit.” Îți imaginezi ce râs ne-a pufnit și pe noi, și pe cei care cântau.
Evident, chestia asta a fost ștearsă de pe filmare, dar mi-a rămas în minte.

Şi totuşi, cum te-ai hotărât, de pe o zi pe alta, să scrii o carte? Fără să fi făcut asta vreodată?
În vremea aceea citeam multe distopii teen fiction (“Jocurile foamei”, seria “Eve”, “Divergent”, etc) și mă enerva că mereu se petrecea acțiunea în America. Așa că mi-am imaginat cum ar arăta la nou un astfel de viitor, așa s-a născut “Ultimul avanpost”.

10931693_773130482723921_6024077236777575976_o

Se impune încă o poză cu Lavinia. 

Dar ce te-a declanşat? Cum ai decis că TU o să faci asta? Tu, care n-ai scris niciodată?
Imaginație cred că am avut mereu, dar nu am avut curajul(sau dorința) de a scrie fiindcă ideile mele erau puțin diferite față de ce credeam eu că se cere. Nu citisem autori români până acum vreo doi ani. Bine, doar cei obligatorii la liceu, iar din cauza asta îmi imaginam că toată literatura română e ca pe vremea lui Sadoveanu. Apoi am găsit întâmplător pe un site nymphette_dark99, cartea Cristinei Nemerovschi și am realizat că mai există speranță. La două zile după ce am terminat cartea ei m-am apucat de scris.

Te-ai identificat cu personajul?
Cu cel creat de mine sau cel din cartea ei?

Cu cele create de noi ne identificăm toţi proştii, întreb de al ei, pentru că te-a determinat peste noapte să scrii.
Da. :)) Chiar m-au uimit asemănările. În prima fază, recunosc, am fost puțin șocată. Apoi mi-am adus aminte ce făceam eu pe la 14-15 ani și am început să râd.

Ai avut îndoieli în timp ce lucrai la carte?
Da. După ce am scris primele patru capitole am spus că e o prostie, că nimeni nu va dori să citească asta și am abandonat scrisul pentru câteva săptămâni. Iubitul meu a citit ce am scris și s-a ținut de mine până am terminat cartea. Tot el a fost și cel care m-a sprijinit și mi-a spus să contactez o editură.

Cum a fost să-ţi vezi pentru prima oară numele pe o copertă de carte?
Am avut un mini-atac de cord. Apoi au urmat niște țipete, mi s-a oprit respirația, chestii de astea normale. Lăsând gluma la o parte, a fost un sentiment plăcut. Nu-mi venea să cred că eu am făcut asta. Probabil așa se simt și mamele când nasc.

Ce părere ai despre monarhie?
Indiferent că poartă numele de monarhie, democrație, republică sau oricum altcumva, formele de guvernământ trebuie să satisfacă nevoile oamenilor pe care îi guvernează. Nu mă deranjează că țara în care locuiesc e condusă de un președinte, rege, cancelar, șef de trib, etc. atâta timp cât nivelul de trai e peste acceptabil. În România mai e mult de muncă, dar eu sunt optimistă.
Sigur îți dă un aer superior să spui că trăiești într-o monarhie, e mai domnos, dar dacă nu ai ce pune în farfurie cred că e egal cu zero.

1957717_770132109690425_8761823805583811649_o

Iar ea arată aşa. 
Dincolo de tema fantasy, cartea ta are un content politic destul de bine conturat. De când e politica o temă feminină? :p 
Îmi place politica. Îmi plac toate jocurile de culise. Am lucrat o perioadă pe un post ce mi-a permis să fiu destul de aproape de lumea asta. Mi-a prins extrem de bine, atât de bine că am redat unele chestii în Ultimul avanpost 3.
Apoi, politica a fost mereu o temă feminină, doar că le-am lăsat noi impresia bărbaților că nu ne pasionează ca să-i putem manipula mai ușor. :))

Tu nu îmi pari o manipulatoare, totuşi. Sau e pentru că eşti?
Dacă zic “nu”, mă crezi?

Nu ştiu. Manipulează-mă să te cred. :))
Uite, bunicul meu e bolnav. Nici pe el nu-l pot manipula să mănânce ce-i dau, sau să mă treacă în testament. 🙂

Bine, gata, te cred. Aşadar, cărţile tale din seria Ultimul avanpost pot fi citite ca nişte manifeste pentru o societate mai bună şi mai onestă?
Cred că depinde și cine citește. Sper doar să nu fie invers, iar personajele negative să nu devină repere de urmat.

Ai simţit vreodată tentaţia asta? Să ţii cu eroul negativ?
De multe ori. În vechea mea gașcă eram percepută ca fiind personajul negativ, cel care îi manipula pe alți, cel care aduce problemele. În liceu, mi-am transformat colega de bancă, dintr-o fată cuminte ce învăța bine în spaima profesorilor după ce am făcut-o rockeriță și ne-am dus amețite la școală (a fost și exmatriculată din cauza mea, oops! eu am scăpat mințind frumos).

Cu ce muzici ai corupt-o?
Cradle of filth, Dimmu Borgir, Therion. Am făcut numai prostii. Am ținut un jurnal în liceu și într-o zi am să-l scot la lumină.

 


Când o să fii babă celebră?
Da :))

De ce ai trecut la poveşti cu vrăjitoare?
Îmi plac vrăjitoarele, magia, cam tot ce ține de mistic. Îmi plac mult basmele, iar Neamul Corbilor e tot un fel de basm, doar că e mai modern.

Dacă ai fi vrăjitoare, spune-mi trei vrăji pe care le-ai face. 
Mi-ar plăcea să am puterea să vindec oameni, exact cum are una din cele două personaje principale din serie. Altă vrajă ar fi să rămân mereu tânără (am făcut în copilărie o obsesie pentru Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte). Iar a treia, nu știu. Nu m-am gândit.

Hai, repede. Execiţiu de imaginaţie. Fă o vrajă.
Spre Lună,
Spre Soare,
Spre Cer și spre Mare.
Să ne unească iubirea,
Să nu ne ducă-n uitare.
Lumina să ne fie călăuză mereu
Și de te vei desprinde
De trupul meu
Să fi înghițit de-al iadului foc,
Făr de mine să n-ai tu noroc.
A ieșit mai mult ca un blestem :))))

Cred că mi-au crescut copite. Explică-mi şi mie nevoia asta de a scrie continuări la cărţi. 
Cred că mă atașez prea mult de personaje și nu vreau să se termine povestea. Așa s-a întâmplat și cu lumea creată în Zona Zero, cartea cu zombi despre care mereu spuneam că nu o să aibă o continuare. M-am atașat atât de mult de lumea aceea încât am scris un prequel. Acțiunea din Proiectul Zero (ed. Librex, 2017) se petrece înainte de cea din Zona Zero.

Despre Zona Zero mi-ai povestit de ceva timp că e o carte pe care ai scris-o de dragul prietenului tău. Vrei să intri în detalii?
Prietenul meu a devenit între timp soțul meu. El e mare fan al filmelor cu zombalăi, și după ce am scris Ultimul avanpost și Neamul Corbilor (și a fost obligat să le și citească), mi-a spus că sunt cărți mișto, dar când am de gând să scriu și o carte cu un virus care distruge omenirea? Așa s-a născut Zona Zero, iar mai apoi Proiectul Zero.

10887319_762121243824845_2655399032067191762_o

Gurile rele ar zice că te-ai inspirat din World War Z. 😀
Gurile rele au să vorbească mereu, păcat că multe dintre ele nu știu că sunt Săgetător (adică mă doare la paișpe metri în spate de ele). Aceleași guri au zis și de Ultimul avanpost că e copie după Jocurile foamei. Le e ciudă că nu s-au gândit ei prima dată la asta. :)) Dacă stăteam să ascult ce zic gurile rele nu scoteam… ăăă… câte cărți am scris din 2014? Ultimul avanpost 1, 2 şi 3, Neamul Corbilor 1 şi 2, Zona Zero şi Proiectul Zero. Şapte. Şi volumul 3 din Corbi e aproape gata, o să iasă la Gaudeamus.
În plus, în World War Z nu e futai 😛

Futai cu oameni sau cu zombi?
Cu oameni. :)))

Păcat. Aştept cu înfrigurare primul porno cu zombi şi se pare că nimeni nu are de gând să mă satisfacă. Sau?
Nu am așa ceva în plan în viitorul apropiat, dar cine știe.

A, şi Neamul Corbilor e inspirat din A song of ice and fire. 😀
Hai sictir :))).
Ideea a plecat de la bunica mea (chiar azi sunt doi ani de când a murit).
După ce am scos prima carte, ea era super mândră de mine. Bunica a fost cea mai bună prietenă a mea. În trecut, bunicii mele îi povesteam tot, ei i-am zis prima dată de Marius (soțul meu) și tot ea a fost prima care a aflat de carte. Când Ultimul avanpost a apărut pe piață, ne-am adunat toți la masa de Paște, iar ea nu a făcut altceva decât să vorbească despre cât de mult îi plăcea să citească în tinerețe și ce rău îi pare că acum nu mai vede să citească. Brusc, a schimbat subiectul și a trecut la mâncare. Eu fiind vegetariană, a vrut să facă o glumă la adresa mea și a zis: Mamă, eu nu aș putea fi ca tine că eu sunt neam de Corb. Era o aluzie la faptul că pe mama ei o chema Corbu înainte de căsătorie. Mie mi-a plăcut atât de mult cum sună Neamul Corbilor, că am scris o carte.
În volumul 2 din Neamul Corbilor, Nicol, personajul principal povestește cum bunica ei a fost internată în spital și îi citește dintr-o carte. Chestia asta chiar s-a întâmplat. Când bunica mea era în comă, stăteam lângă ea și îi citeam din primul volum din Neamul Corbilor. Dintre toate personajele create de mine, cel mai mult mă asemăn cu Nicol.

Care sunt asemănările dintre tine şi personajul tău?
Multe dintre chestiile pe care Nicol le povestește în carte sunt chestii trăite de mine. Un exemplu e când spune că în liceu îi dădea dirigintei motivări făcute în Photoshop. 😛 Anul viitor am întâlnirea de zece ani de la terminarea liceului, cred că e safe să zic că am trecut prin liceu ca rața prin apă.
Mereu am zis că am dat ceva din mine fiecărui personaj pe care l-am creat. Dar Nicol pare să aibă cele mai multe asemănări. De la aspectul fizic la replicile pe care le dă şi la faptul că face orice pentru persoanele pe care le iubește.

Te-ai măritat acum câteva zile. Cum anume trebuie să fie un soţ de scriitoare?
Un soț de scriitoare trebuie să fie foarte răbdător. Şi să fie convins că anumite aspecte din viața lor personală se vor regăsi în vreo carte la un moment dat.

Ce le-a fătat mintea
Sharing is caring!Share on Google+Tweet about this on TwitterShare on FacebookEmail this to someoneShare on LinkedInPin on PinterestShare on Reddit

One Response to Femei cu p*la mare: Lavinia Călina

  1. morbo says:

    Foarte tare. Chiar saptamana trecuta ziceam ca ar merge un film si/sau carte cu zombi care sa se petreacă in Romania: Zombi manelisti, cocalari, pesedisti…casa poporului distrusa de un nuclear strike care sa elimine infectia…
    Sau ceva cu o invazie extraterestra, cum e ea trăită in Romania.

Leave a Reply

%d bloggers like this: