(tot pe Yahoo 360, am postat pe 18 iulie un fragment din “Rondo Capriccioso”, care m-a marcat definitiv 🙂 )
– Îmi amintesc deodată, şi fără nici o legătură cu prezentul, o întâmplare care s-a petrecut în anul I al uneia din nenumăratele facultăţi de care m-am apucat şi m-am lăsat. Pe atunci, stăteam în căminul studenţesc clujean denumit neoficial “bordelul dintre brazi”. Aveam patru colege de cameră, iar una dintre ele, Oana, ne făcuse capul calendar ortodox cu personajul Mirciulică, mare om, mare caracter, obiectul unui mare dor.
Soarta milostivă a ajutat-o, scoţându-i în cale un anunţ de ziar: “Baba Zambila îţ ghiceşte viitoru, fie el rău sau bun. N-u te duce la mincinoase care te ameţeşte cu vorbe dulci. Vin-o la mine! Şi când ţ-i se va adeveri, poate ajuţi şi tu baba cu ceva. Renumita babă Zambila, folosind tainele secrete ale magiei albe, îţ descântă, ghiceşte în cărţi, bobi şi tarot, face oroscop, rezolvă epilepsia, impotenţa, scoate argintul viu, dezleagă blestemele, farmecele şi cununiile, face leacuri de dragoste, beţie, supărare, înfrumuseţare. Atestare paranormală internaţională!”
Ce putea să facă Oana noastră în faţa unei atestări paranormale internaţionale, decât să dea telefon, să se ducă la babă-sa Zambila şi să-i etaleze problema? A venit foarte entuziasmată şi, ceea ce era mai important, înarmată cu soluţii. E musai să-i facă lui Mirciulică descântec de dragoste, să dezlege blestemul duşmancei, care i-a despărţit, să-l întoarcă din drumu-i.
Exista la fiecare etaj al căminului câte o sală, numită pompos “oficiu”, mobilată cu un aragaz cu trei ochiuri, unul în permanenţă stricat, iar la celelalte stătea lumea la coadă să-şi prăjească rapid cartofii pai şi ouăle – alimente de bază ale studenţiei.
În seara aceea, înfometaţii au asistat la un spectacol cel puţin ciudat: într-una din oale fumega cu îndârjire un pic de ulei, conţinând nimic altceva decât un fir de păr şaten, iar o fătucă blondă, voinică, dădea ture în jurul oficiului (ideal ar fi fost în jurul oalei, dar aragazul era fixat în perete): “Cum sfârâie uleiul în oală / Aşa să sfârâie călcâiele lui Mirciulică după mine / Cum sfârâie uleiul în oală / Aşa să sfârâie călcâiele lui Mirciulică după mine…” –
da, am stat si eu exact acolo, cu precizarea ca acel camin 6 era Bordelul dintre Plopi, ca ala dintre Brazi era insashi Facultatea de Litere. Pe care eu am terminat-o in 2005.
No shi, ce-o facut Mirciulica ala?
citeste Rondo Capriccioso si o sa vezi. :))
Tu, vaaaaaaaai, si io-s filoloaga de Cluj si am amintiri placute cu faculta si cu caminele(era sa scriu “camilele),hahahaaaaaaaaaaa