#
MENU

Secrete murdare

Strada Speranţei, la parter

May 14, 2017 Comments (3) Views: 1371 SPICY

Gâlceava bloggerului cu lumea

Multă lume mă freacă la cap cu mesaje: “cum să-mi fac şi eu blog să mă citească lume multă ca pe tine” şi de fiecare dată, mă întreb dacă-s serioşi. Adică, zău. Am perfecţionat arta attention whoringului la acest nivel doar ca să ţi-o dau ţie gratuit pe Facebook, pentru că m-ai rugat frumos? Ăhăhăhă.

Uneori, însă, ca în această frumoasă duminică, am accese de generozitate şi ofer free tips. Pentru azi, cinci lucruri pe care să NU le faci.

1. Să NU preiei conţinut de la alţii.

Periodic, văd câte o ştrumfă cum ia cu copy paste câte o glumă a mea şi o postează, fără autor, ca şi cum ar fi ouat-o ea. Înainte, făceam scandal. Acum, dau doar block.
Pare o cale facilă spre succes să-ţi îngraşi porcul din talentul şi creativitatea altuia, dar la un moment dat, ăla o să-ţi taie accesul la peştera lui de comori şi o să fii pe cont propriu. Dacă nu poţi străluci pe cont propriu, asumă-ţi că ai de muncit cu tine, să-ţi găseşti un fel de a fi specific ţie, care să placă altora.

2. Să NU postezi pentru trafic.

Traficul e ca fofoloanca. Cu cât îl vânezi în sine, cu atât se prinde că e vânat în sine şi dă jet. SEO e o tâmpenie la fel de mare ca “Arta de a agăţa femei: zece replici care merg mereu”, manual de pick up, numai 49.99 de euro pe net, ofertă limitată, numai azi.
Realitatea e că şi traficul, şi fofoloanca, sunt în primul rând oameni. Abordează problemele omeneşte, prieteneşte, onest şi cu afecţiune, şi vin. Şi traficul, şi fofoloanca.
Fă chestii mecanice şi forţate, şi fug mâncând pământul. Şi traficul, şi fofoloanca.

3. Să NU mizezi că vei câştiga repede bani cu blogul.

Da, advertiserii bagă bani în bloguri, dar abia după ce acestea sunt citite de un număr mare de oameni. Eu în primii cinci ani de blogging n-am văzut nici un ban. O făceam să am o prezenţă de scriitor online, de vreme ce editurile nu făceau absolut nimic să mă promoveze, şi cineva trebuia să o facă şi pe asta.
Primii bani i-am refuzat aproape indignată. Aveam job de redactor la o revistă mare, aveam salariu bun, “eu nu-mi prostituez blogul!” Mi-au trebuit nişte şuturi în ouă de la colegi bloggeri cărora le mulţumesc pe această cale, ca să-mi revin.
Apoi am văzut că blogurile străine au, TOATE, tone de reclamă, şi am zis: “Băi, dar ia stai aşa.”

4. Să NU disperi.

Multe bloguri relevante acum zece ani sunt acum inexistente sau părăsite, cu mărăciniş crescut pe ele. Şi asta pentru că autorii lor s-au speriat de primul flame war -da, de cum devii cât de cât citit, o să sară extrem de mulţi nebuni cu gura direct în pula ta şi adeseori pe motive ridicole, pentru că invidia e acolo şi macină – şi au preferat să se retragă.
Dacă ţii minte că tu ai muncit pentru poziţia ta de acum, că tu ai pe merit interesul de care te bucuri, iar veninul imbecilului e pentru că şi el le-ar dori, dar nu ştie cum să le obţină, o să te relaxezi şi o să înveţi să te cobori la nivelul imbecilului şi să-l baţi cu propriile lui arme.
Se crizase la mine un prost de pe net acum vreo trei nopţi: “Te vinzi ca o curvă”, urla el la mine. Ai fi zis că mi-e boyfriend după cât de indignat era, şi-i promisesem iubire pe vecie. Dar era exact un străin oarecare, care avea fix zero motive să-mi reproşeze lucruri.
“Problema ta nu e că mă vând eu. Nu mă cunoşti şi nu e treaba ta dacă un om pe care nu-l cunoşti se vinde sau nu. Problema ta e că ai vrea şi tu să te vinzi, dar pe tine nu te cumpără nimeni.”
Şi nici n-o să te cumpere, dacă o arzi arţăgos cu oameni care nu-ţi datorează nimic.

5. Să NU fii prea supus

Să revenim la metafora fofoloancei. Cunoaşte un tip o gazelă superbă, toată numai picioare, sâni şi zâmbet, şi o ia de nevastă. Blogul tău e gazela în starea ei iniţială, care a făcut-o dezirabilă.
Apoi tipul începe să emită pretenţii: “Fă-mi sarmale!” “Fă-mi tochitură ca la mama acasă!” “Fă-mi copii!”
Şi gazela nu se mai duce la coafor, nu mai are grijă de ea, stă opt ore la muncă, apoi aleargă acasă să facă sarmale, tochitură şi copii. Îşi pierde formele de zeiţă, se epuizează, devine un automat de sarmale, tochitură şi copii.
Şi peste cinci – şase ani, soţiorul: “Ă, nu-mi mai placi, nu eşti aşa cum te-am luat.”
Şi se ia după altă gazelă superbă, toată numai picioare, sâni şi zâmbet.

Ce vreau eu să spun cu analogia asta e că publicul tău va pune presiuni uriaşe pe tine să te modeleze după cum crede el că ar trebui să fii. Dar dacă nu erai în forma ta iniţială, publicul ăla n-ar fi fost acolo.
Respinge-i presiunile şi păstrează-ţi identitatea şi integritatea. Chiar dacă bodogăne, o să continue să revină pentru că NU VERSIUNEA TA SUPUSĂ ÎI INTERESEAZĂ DE FAPT, ci FELUL TĂU AUTENTIC DE A SPUNE LUCRURI.

Baftă!

Foto de Petru Ivu.

Ce le-a fătat mintea
Sharing is caring!Share on Google+Tweet about this on TwitterShare on FacebookEmail this to someoneShare on LinkedInPin on PinterestShare on Reddit

3 Responses to Gâlceava bloggerului cu lumea

  1. – Excepțională analiza!

  2. yoyo says:

    Daca exista incercari de descurajare sau manifestari de frustrare, de ce sa nu existe si contrariul? Sa ma explic: venisem hotarat sa dau in mintea mea cu “bloggerita” de pamant si sa o ignor pentru vecie! De ce? Simplu: pentru ca este, printre altele, unealta de discreditare a unui partid, dar ea nu e analist politic, pentru ca incearca sa ridice trivialul la rang de virtute si pentru ca se preface prost ca e ceva ce nu e… Citesc “galceava” asta si realizez ca gagica e genuine… Da, e enervanta pe alocuri, exagereaza cu obscenitatile, dar…stai asa, ca si eu o fac, doar ca ma ascund mai bine in public… WTF?!? Pana la urma mai degraba sunt eu ipocrit decat este ea “fake”… Prins “mea culpa”? Concluzie: bloggeritzo, rupe-le dintii, botul, sau ce mai zici tu pe acolo, ca pana la urma o faci din tine… Normal ca daca fac si spun ce vreau, mai bat si campii uneori, nu? Dar asa sunt eu..sau tu, ca nu mai stiu de cine vorbesc… Prejudecata schimbata! Keep up …your work! Ail bi bac!

  3. Lorena Lupu says:

    Mulţumesc mult. 🙂

Leave a Reply

%d bloggers like this: