Leave Klaus alone

Ieri, jumătate din lista mea de Facebook şi-a retras likeurile de la preşedintele Klaus Iohannis. De ieri până azi, a scăzut de la vreo  1.816.000 de fani la 1.811.000. Iar eu m-am întristat iar. Ce ţară de primitivi care vor fructele şi, prin urmare, taie copacul. Aşa e fanul acerb PSD, dar aşa e şi doritorul de democraţie. Noţiunea de “strategie” ne e mai străină decât mi-e mie diferenţa între conceptul de “plasmă” şi cel de “LCD”. Şi nu doar că ne e străină, ci nici nu ne interesează.

Hai să extragem nevoia noastră de un tătic deştept şi bun, care ne înveleşte la culcare, şi să examinăm situaţia:

Ai un adversar politic. Un adversar măcinat de un conflict interior imens.

Pesedelul de la nivel mic şi mediu ŞTIE că partidul e dus spre dezastru de Dragnea şi grupuleţul lui. O ştiu toţi. De aceea, care cum ajunge prim ministru, i se întoarce pe loc împotrivă, şi pe bună dreptate. Să schimbi legile unei ţări la discreţia unui infractor e o povară uriaşă.

Faptul că a ajuns s-o pună pe nănaşa de acasă prin ministru, deşi pe nănaşa n-o recomandă nimic, e un semn de disperare. E expresia unei neîncrederi feroce în oricine altcineva. E expresia unei singurătăţi politice din ce în ce mai vizibile, din ce în ce mai evidente.

Ieri, m-am uitat la Antena 3. În mod bizar, nu erau cu nimic mai fericiţi de triumf decât prietenii mei de pe Facebook.

PSD e pe cale să rupă pisica, ei în interior. Şi trebuie lăsaţi s-o facă.

Nominalizarea nănaşei sună a glumă macabră? OK. Soluţia nu e să combaţi demenţa. Soluţia e să cedezi. Să-i laşi să-şi facă numărul. Să asiste neputincioşi la avalanşă. Şi, la un moment dat, să ia chiar membrii partidului iniţiativa şi s-o oprească. Sau să luăm noi iniţiativa şi s-o oprim.

Mai ţineţi minte când Caligula şi-a numit calul senator cu drepturi depline? Credeţi că era o soluţie să încerce cineva să-i explice lui Caligula diferenţa între om şi cal? Nu, nu era. La acel nivel de boală mintală, ar fi fost pierdere de timp şi energie.

Dar istoria are şi o continuare. Caligula a fost asasinat de propriii ofiţeri. Sigur, trăim vremuri moderne, sângele nu mai curge aşa, ţaca-pac. În schimb, aşa cum Iliescu a fost scos pe banca de rezerve, Năstase a fost scos pe banca de rezerve, Geoană a fost scos pe banca de rezerve… la un moment dat, partidul îl va “ejacula” şi pe Daddy. Iar acest moment se apropie cu fiecare decizie ridicolă sau insultătoare la adresa bunului simţ pe care o ia.

Iar noi? Noi ne ştim interesele. Legile justiţiei, fiscalitatea, abuzul în serviciu. Hai pe 20 să dârdâim împreună.

Ce le-a fătat mintea
Sharing is caring!Share on Google+Tweet about this on TwitterShare on FacebookEmail this to someoneShare on LinkedInPin on PinterestShare on Reddit

You may also like...

3 Responses

  1. Oana says:

    e un punct de vedere la care nu m-am gandit… sper ca functioneaza! 🙂 cat despre 20, sunt alaturi de voi in suflet daca nu si in trup!

  2. Lorena Lupu says:

    În suflet sau deloc e cam acelaşi lucru.

  3. Sorin says:

    Deși nu are legătură cu esența articolului, aia cu calul senator e fake news. Nu e vorba de senator, ci de consul. Și nu l-a făcut consul, ci plănuia asta. Și cică e oricum o poveste inventată de un istoric, bazată pe zvonuri. Chiar dacă ar fi fost adevărat că Gaius Julius Caesar Augustus Germanicus (nume de scenă: Caligula) voia să-și facă animalul consul, nu a mai apucat pentru că a fost ucis (nu calul, ci împăratul). Dar dacă ajută în argumentare, e OK, oricum sunt mulți care nu știu cine era acest mo’focker.

Leave a Reply

%d bloggers like this: