Legea inocenţei e o tâmpenie

Dintre toate ştirile oribile pe care le-am citit ieri, cel mai tare m-a enervat cea cu proiectul de lege al unui spălat pe circumferinţe pe nume Ninel Peia. Acest neajutorat din punct de vedere intelectual spune că educaţia sexuală ar trebui retrasă din şcoli pentru că “traumatizează şi ruşinează”, pentru că promovează “pornografia, prozelitismul LGBT şi incitarea la punerea în aplicare a diverselor forme de sexualitate deviantă.”

Realitatea, numită şi “stat paralel” de către cei cu o nevoie imperioasă de duşmani imaginari, are acest obicei antipatic de a sfida de la obraz ficţiunea oficialilor noştri, şi spune cu totul şi cu totul altceva. Şi anume, că inocenţa copiilor noştri e oricum periclitată din toate direcţiile. De nenea cu bomboane din parc. De prietenul cu părinţi ocupaţi, care nu i-au setat parental control pe laptop, drept care, pornhub e la liber. De boţii de videochat care te abordează şi pe Facebook să te invite în sesiuni private. De băiatul repetent cu trei ani mai mare, care are tehnică deja formată să convingă copilele să dea chiloţeii jos. De părinţi care-şi corup ei, cu bună ştiinţă, copiii, pentru profit pecuniar. De multe, multe pericole care pândesc un copil sau un adolescent în fiecare secundă şi pe care, oricât ne-am da peste cap, nu le putem anticipa 100%.

Unicul mod de a proteja inocenţa, în această lume obsedată de sex, este INFORMAREA. Fără morală care să inhibe copilul şi să-i creeze dificultăţi în viaţa sexuală adultă.  Fără predici isterice, care să-l traumatizeze ceva mai grav decât un curs explicativ ţinut pe un ton calm şi blând. Fără ameninţări româneşti penibile: “Dacă aflu că nu mai eşti virgină, te omor cu mâna mea”. Nimic nu e mai traumatizant şi mai paralizant emoţional decât modul românesc de a educa copiii în privinţa sexului. Nimic nu creează detaşare sufletească între părinţi şi copii ca binecunoscutul “Eu te-am făcut, eu te omor”.

Un copil informat, care ştie exact cum funcţionează organele sexuale, cât de dăunătoare e pornografia şi de ce, şi de ce diverse forme de sexualitate deviantă reprezintă pericole pentru sănătate, e un copil care va şti să spună “nu” şi să dejoace tentative de corupere. Un copil menţinut într-o “inocenţă” a unei bule imaginare roz, ignorante, e copilul care va pleca acasă la nenea cu bomboane şi care, nepus din timp în temă, va crede că violul a fost vina lui, şi dacă nu tace, va fi făcut de ruşine public.

Ignoranţa şi tăcerea sunt sursa tuturor ticăloşiilor şi umilinţelor. Informaţia e putere.

Cu cât educaţia sexuală este mai bine implementată în şcoli, cu atât scad riscurile expunerii la situaţii periculoase, sarcinile minorelor şi transmiterea bolilor venerice. În prezent, circulă statistica aceea oferită de Ministerul Sănătăţii, că în România rămân însărcinate anual 11.000 de fete minore. Enorm. 11.000 de tinere care îşi distrug viaţa, într-un fel sau altul. Fie prin trauma teribilă a avortului, fie asumându-şi responsabilitatea unui copil pe care nu au nici o calificare să-l educe, fie prin vina chinuitoare a abandonului la un orfelinat.

Principala problemă cu sexul e că acesta poate fi purtător de grave consecinţe pentru cei implicaţi. Iar “inocentul” e mult mai uşor de corupt, de minţit, de ademenit, de dus cu zăhărelul, decât tânărul care ştie să-şi apere inocenţa.

Una dintre prietenele mele avea o rudă. O fată tânără şi frumoasă, elevă la liceu, crescută din scurt, fără afecţiune. Ca orice adolescentă, fata scria poezie la kilogram. E boala vârstei. Dacă vă citesc poeziile mele din liceu, vomitaţi o săptămână.

Bun. Şi un ilustru poet de 40 şi ceva de ani a pus ochii pe eleva noastră naivă, virgină, menţinută inocentă prin educaţia tradiţională de rahat. A convins-o că e această nouă Nina Cassian a poeziei româneşti. A invitat-o la el acasă. Să-şi citească reciproc poeziile. Şi la el acasă, a dezbrăcat-o şi a futut-o.

“Dar fata de ce nu a opus rezistenţă?” am întrebat eu.

“Era educată sever, să se intimideze la asprime”, mi-a explicat prietena mea. “Când ăla a luat-o tare, s-a pierdut cu firea”.

Cam atât despre inocenţă şi educaţie cu furca. Te face extrem de expus şi de vulnerabil la oricine are un pic de strategie şi ştie să te mintă frumos, sau chiar urât.

După ce a futut-o, poetul i-a explicat că oricum e o curvă dacă a stat, şi că faptul că venise la el acasă e dovada clară că voia şi ea să se culce cu el. Şi că dacă face scandal, nu se expune decât la ridicol. Drept care, în loc să se ducă pe loc la poliţie, copila a plâns o săptămână şi abia într-un târziu şi-a făcut curaj să discute cu adulţii ce se întâmplase.

Un singur om responsabil în viaţa acelei fetiţe, care s-o pună în temă cu drepturile ei, ar fi făcut toată diferenţa din univers. Şi poate şi-ar fi pierdut virginitatea în condiţii mai tandre şi mai dezirabile. Aşa, orice interacţiune din viaţa ei viitoare de tânără femeie va fi inconştient marcată de trauma acelui prim act sexual oribil. Şi nu va suferi doar ea, ci şi bărbaţii care o vor iubi sincer, cinstit, şi vor dori să-i ofere şi să primească iubire.

Când în sfârşit copila a apucat să discute cu adulţii din familie, trecuse o săptămână. Evident că poetul nu o protejase şi-i ejaculase, ca nesimţitul, direct în vagin, chit că era virgină, deci, clar, anticoncepţionalele ieşeau din discuţie. Le-a tremurat sufletul până când au făcut primul test de sarcină şi au descoperit că e negativ.

Un copil informat ar fi ştiut să evite tot acest chin.

Educaţia sexuală din şcoli nu înseamnă predarea unor tehnici evoluate de felaţie sau de cunilingus. Înseamnă strict informare legată de lucruri care ţi se pot întâmpla, şi riscurile asociate. E o necesitate socială. O formă de vaccin.

Pentru că, într-o lume plină de hiene lihnite şi obsedaţi sexual, nu avem cum să menţinem copilul într-o stare paradisiacă de inocenţă în care să negăm existenţa sexului. Îl expunem hărţuirii şi atacului, cam cum îşi expun antivacciniştii pruncii la poliomielită.

Iar dacă nu ştie în ce s-a băgat, şi noi suntem cei care l-am menţinut ignorant, vina pentru trauma lui e în EXCLUSIVITATE a noastră. A adulţilor care se presupune că trebuie să-l educe şi să-l pregătească pentru toate pericolele vieţii.

Dacă Ninel Peia reuşeşte să elimine educaţia sexuală din şcoli, toate adolescentele hărţuite şi abuzate pentru că n-au ştiut să se apere vor fi pete de sânge pe conştiinţa lui. Şi pe a noastră, că l-am lăsat.