#
MENU

Pamperşi sau o plimbare la Roma?

Miliţia Reloaded

November 3, 2017 Comments (0) Views: 2222 SPICY

Mă place, dar.

Am în listă nenumărate fete şi femei. Şi asist frecvent la următoarea argumentaţie:

Sigur mă place.
Mă place, dar îi este frică să mă placă.
Mă place, dar îi este frică să trăiască.
Mă place, dar îi este frică de dragostea adevărată.
Mă place, dar simte că nu merită o femeie specială ca mine.
Mă place, dar îi este ruşine de emoţiile lui.
Mă place, dar e prins într-o capcană existenţială în care sentimentele sunt pe planul al doilea.
Mă place, dar nu e obişnuit să simtă acest gen de sentimente.

Nu intervin niciodată, că nu îmi place să mă bag ca musca-n lapte. Dar remarc un numitor comun.

Toate pretextele astea sună a genul de bullshit pe care-l serveam la 20 de ani persoanelor care nu mă interesau în mod deosebit. Acum, la maturitate, mi-au crescut suficiente coiţe să spun direct, sec şi la obiect: “Iartă-mă, nu mă simt atrasă de tine”.
Fetelor, dacă unul e mereu ocupat, într-o capcană existenţială şi îi e ruşine că are emoţii, există o singură explicaţie. Neplăcută şi lipsită de romantism. Şi anume:
Nu e interesat. Plain and simple. Asumaţi-vă cu luciditate eşecul şi move on. Nu e sfârşitul lumii, şi măcar nu vă irosiţi atârnând degeaba după oameni care nu vă vor.
Ah, şi cruţaţi o tonă de abuz.
Pentru că, după observaţii strict empirice, orice formă de abuz începe cu un partener care nu e realmente interesat, şi care simte că poate să-ţi joace disperarea după pofta inimii.

Tandreţea reală e evidentă, clară, şi nu prezintă variabile de interpretare. E unul care e vizibil acolo, sare când ai o problemă şi nu îţi vine cu rahat patetico-lăcrămos? Ei, uite, ăla te place. Restul doar îşi hrănesc egourile din adoraţia ta.

Ce le-a fătat mintea
Sharing is caring!Share on Google+Tweet about this on TwitterShare on FacebookEmail this to someoneShare on LinkedInPin on PinterestShare on Reddit

Leave a Reply

%d bloggers like this: