#
MENU

Cireşe

Mircea Badea, studenţii la istorie şi gherţoismul de analfabet

May 11, 2017 Comments (0) Views: 1273 SPICY

Mentalitatea “Asta e o pagină publică, pot să latru ce vreau eu”

În mintea omului normal şi cu un număr rezonabil de neuroni funcţionali, libertatea opiniei înseamnă o examinare justă şi obiectivă a faptelor, o documentare justă şi eficientă şi o concluzie – sau mai multe – nuanţată, bazată pe toate faptele pe care le-ai examinat.
Libertatea opiniei înseamnă să vezi când cineva e rău intenţionat în privinţa ta, sau în privinţa comunităţii din care faci parte, sau când cineva face o ticăloşie, şi să poţi arăta, cu argumente, unde zace rahatul cu moţ şi în ce fel dăunează el grav sănătăţii.

Pentru prost, libertatea de opinie e să latre tot ce-i fată minţişoara netedă, pe principiul “e o pagină publică”. Şi dacă e o pagină publică, pot scorni orice aberaţie, oricât de antilogică, oricât de antiadevăr, nebazată pe absolut nimic, şi s-o latru agresiv pe un ton de certitudine absolută.
Şi dacă interlocutorul prostului îi pune o întrebare sau două de baraj, respectiv îi aduce un argument sau două care să arate că mănâncă căcat cu polonicul, prostul începe să urle: “E o pagină publică. E libertatea mea de opinie.”

Hai să zicem că s-ar da o lege că, de azi înainte, căcarea la liber ar fi permisă oriunde vrei tu, în spaţiile publice. Ar fi în mintea ta o justificare s-o faci?

Pentru omul cu decenţă elementară şi un autocontrol sănătos, simpla posibilitate nu ar fi o justificare suficientă pentru a-şi etala aparatul genital şi excrementele în intersecţie, şi pentru a se expune în ce are mai fetid şi mai greţos. Ai alege tot căcarea la budă, pentru că e plăcut să citeşti o cutie de detergent şi un şampon în timp ce.

Abia prostul s-ar folosi de simpla posibilitate să se cace exact pe zebră, în timp ce 64790 de maşini claxonează, şi un pacient tocmai moare într-o salvare. De ce? Pentru că prostul suferă de deficit de băgare în seamă. Orice drept înseamnă “eu îţi dau un deget şi tu-mi iei mâna până-n umăr.”

Numai că, dacă dreptul la căcare în public s-ar legitima de mâine, sigur s-ar găsi cineva să se cace şi pe prost, să simtă şi ăla cum e să fii la capătul receptor al comportamentului eronat.
Iar prostul, prost fiind, n-ar pricepe că e o simplă lecţie de “ce ţie nu-ţi place”. Ar urla tot “Îmi încalci dreptul meu de căcare în public.”

Dreptul tău de căcare în public nu e totuna cu monopolul tău de căcare în public. Şi aşa şi cu opinia. Dacă tu abuzezi anal de libertatea de opinie, s-o transformi în “libertatea de etalat noaptea minţii”, restul lumii va avea libertatea de opinie să-ţi spună că respiri pe cur de prost.

Libertatea înseamnă responsabilitate. Foloseşte-o înţelept.

Ce le-a fătat mintea
Sharing is caring!Share on Google+Tweet about this on TwitterShare on FacebookEmail this to someoneShare on LinkedInPin on PinterestShare on Reddit

Leave a Reply

%d bloggers like this: