#
MENU

Adio, Internet

Pisicile noastre, prelungirea noastră

April 1, 2017 Comments (5) Views: 2393 SPICY

Modul fundamental greşit de a pune problema

Notă: Acesta chiar E pe bune.

Iată un mod în care să NU abordaţi pe nimeni, niciodată, dacă vreţi să fiţi luaţi în serios. Tonul imperativ şi punerea de condiţii, când tu vrei ceva de la alt om, sunt cea mai sinistră idee din univers.
Dar enough beating around the bush, iată materialul:

Numa’ zic: când tu apelezi la mine, e profund neinteresant cum se desfăşoară lucrurile “la tine”.

Nu dau numele persoanei, pentru că mă interesează prea puţin să umilesc cu nume şi prenume. Pur şi simplu, vreau să pun în lumină un gen de comportament pe care îl detest din străfundurile sufletului, la care nu voi răspunde pozitiv niciodată şi pe care aş vrea să-l văd dispărut de pe faţa pământului.

Nici să fi avut 10.000 de euro pe lună să-mi oferi pe simplă fluturare de gene false, NU mă iei aşa.

Da, când bat eu la uşa ta, îmi povesteşti cum sunt lucrurile la tine. Când baţi tu la uşa mea, iei la cunoştinţă regulile mele. Sau dacă nu-ţi plac regulile mele (deşi a relata în trei fraze ce vrei, să văd dacă merită sau nu, ÎNAINTE să-mi pretinzi timp, mi se pare ceva de bun simţ elementar), măcar nu insişti lung în a încerca să-mi impui regulile tale.

Poate, în universul tău imaginar, eu sunt sluga ta obligată să-ţi urmeze ordinele. În acesta real, însă, eu îmi setez priorităţile şi o fac în ordinea potenţialului vizibil al diferitelor lucruri.

Şi pe final, ca bonus: ce rahat înseamnă “cititoare bună” şi de ce se presupune că un om ar merita medalie pentru că beneficiază gratuit de conţinutul altuia? În fond, nu-l parcurge din supunere, ci pentru că numitul conţinut chiar e catchy. Cum să scoţi ochii cu aşa ceva? E ca şi cum ai mânca gratis la cantina socială şi la final ai încerca să şantajezi bucătarul cu faptul că ai mâncat tot din farfurie.

Ce le-a fătat mintea
Sharing is caring!Share on Google+Tweet about this on TwitterShare on FacebookEmail this to someoneShare on LinkedInPin on PinterestShare on Reddit

5 Responses to Modul fundamental greşit de a pune problema

  1. AndreeaD says:

    Îmi place cum a început: “Looorena” :)) o fi crezut ca te impresionează cu “dulcegăria” și nu mai pui și tu întrebări :)) ca sa nu mai zic ca ar fi mers “Lorenaaa” dar, ma rog, hai sa lungim orice vocala ne pica pe tastatura…

  2. Marius D says:

    Ai dreptate, stilul de abordare a fost total gresit, dar cred ca un simplu “multumesc, NU” din partea ta ar fi fost de ajuns.
    In alta ordine de idei, am doua intrebari pentru tine, la care evident nu esti obligata sa raspunzi.
    1. De ce folosesti “englezisme” in text? Foarte multe persoane locuiesc in tari vorbitoare de limba engleza sau au prienten/sot vorbitor de limba engleza si in acest caz engleza devine o a doua natura, un reflex de care uneori nu poti scapa. Eram curios care este explcatia la tine.
    2. Inteleg ca sunt foarte multi fani doritori sa te intalneasca personal. Deasemenea banuiesc ca unii ar fi dispusi chiar sa plateasca pt acest privilegiu. Ai accepta acest lucru, in anumite conditii pe care am sa le expun mai jos:?
    – taxa de participare $100 (sa zicem, ca exemplu)
    – intalnirea are loc intr-un loc public (bar, restaurant) ales de tine
    – intalnirea dureaza 1 ora
    – persoana care vrea sa te cunoasca poate fi audiata (telefon, poze etc) in prealabil de tine si iti rezervi dreptul la refuz
    – tu poti veni insotita de inca o prietena, ca sa eviti situatii neplacute
    – consumatia este achitata integral de cel care te invita
    – se pot face poze si se pot posta ulterior pe facebook.

    Ce zici, suna acceptabil?

  3. Lorena Lupu says:

    hai să-ţi zic un lucru. dacă ţi-aş zice “da”, ar sări tot threadul de comentaci în sus. “curvoooo”.
    dar americanii fac deja chestia asta, exact cum ai descris-o, şi o numesc “meet and greet”.

  4. […] Vezi aici şi un articol cu altă “colaboratoare” care îmi ordona să ies cu ea la cafe… […]

  5. Oana says:

    Povestea asta imi aminteste de un fost coleg, pe care la un moment dat il suna un potential client: “Vreau cutare si cutare”, moment in care tipul isi iese din pepeni si-i raspunde elegant astuia: “Eu acum va inchid telefonul. Ma sunati din nou si spuneti: Buna ziua, sunt x-ulescu, de la compania Y, si am nevoie sa ma ajutati cu… “, apoi i-a inchis telefonul. A functionat. A revenit personajul cu un apel, conform indicatiilor primite.

Leave a Reply

%d bloggers like this: