#
MENU

Și totuși, cine rahat sunt Top Factoring?

Cinci lucruri bune care apar când ți se strică...

June 15, 2017 Comments (0) Views: 1019 SPICY

O amintire cu mineri

Eu eram mică pe vremea mineriadei, și n-am înțeles mare lucru, în afară de bâte, sânge și “dracu să-l ia pe Iliescu”. Unii dintre cititorii mei nici nu se născuseră pe atunci. Și e important să nu ne uităm istoria, că altfel riscăm să se repete.
De aceea, când scriitorul și jurnalistul Cezar Paul-Bădescu a publicat această amintire din studenție pe propriul său perete, i-am cerut acordul să o preiau.

În 1990, eram student la Litere, în București, și exact pe 14 iunie era programat un examen.

Văzusem ce nebunie fusese în București cu o zi înainte, cu IMGB care ”făcuse ordine” la Arhitectură sau cei care dăduseră cu molotoave la Ministerul de Interne, dar nu m-am gândit că asta ar împiedica ținerea examenului și nu voiam să-l pic prin neprezentare.

Așa că mi-am luat mapa, m-am suit în metrou la Grozăvești și am coborât la Izvor. În drum spre facultate, am luat-o pe străduțele din spatele Bulevardului 6 Martie, să văd urmele dezastrului. O clădire foarte frumoasă, pe colț (unde aveam să aflu că fusese arhiva Securității) era complet arsă, iar din pavajul străduțelor fuseseră scoase pietrele cubice, pe care le vedeai împrăștiate peste tot. Altfel, era liniște.

Agitația aveam s-o găsesc pe măsură ce mă apropiam de Universitate, iar pe Academiei și apoi pe Edgar Quinet a trebuit să mă strecor prin îmbulzeală. Erau pâlcuri de mineri înconjurate de gură-cască și de oameni care-i aplaudau și participau cu vorbe de bine la pedepsirea dușmanilor.

Intrarea în facultate era străjuită de doi mineri care nu lăsau pe nimeni să intre. ”V-am închis facultatea, gata!” ”Dar noi avem examen!”, a zis o colegă care tocmai ajunsese și ea. Asta a stârnit râsul celor doi. Ne strânseserăm în fața intrării un grup de colegi și eram dezorientați, credeam că cei doi fac mișto de noi. Atunci a apărut o altă colegă care apucase să intre mai devreme în facultate și ne-a zis că totul e devastat înăuntru. ”În bibliotecă, au spart vitrinele, au răsturnat cărțile și s-au căcat deasupra!”, ne-a spus ea surescitată.

Apoi, am văzut cum minerii se precipită, cu strigăte, înspre intrarea de la Arhitectură. De pe trotuarul celălalt, de lângă intrarea la Matematică, am văzut cum băteau cu bâtele un tânăr. Erau prea mulți mineri strânși în jurul lui și, prin urmare, mulți nu ajungeau să-l lovească. Așa că unii de la marginea vârtejului erau frustrați și făceau ochii roată, să găsească alt dușman ascuns în mulțime. La un moment dat, l-am văzut pe unul cum își oprește privirea asupra mea, mă arată cu degetul și pornește spre mine împreună cu alți câțiva ortaci. Aveam barbă, ochelari și mapă.

Din fericire, puhoiul de mămăi admirative și de oameni de bine strânși în jurul execuției publice le-a îngreunat deplasarea, iar eu am reușit să-mi iau tălpășița. Pe mine, aplaudacii minerilor m-au salvat și le sunt veșnic recunoscător.

Pe Cezar Paul-Bădescu îl găsiți pe Facebook aici și îi puteți cumpăra cărțile aici.

Foto de Mihai Costea.

Ce le-a fătat mintea
Sharing is caring!Share on Google+Tweet about this on TwitterShare on FacebookEmail this to someoneShare on LinkedInPin on PinterestShare on Reddit

Leave a Reply