#
MENU

Zece comentarii stupide pe care poţi să nu le...

Acuzaţiile de feminism

July 11, 2017 Comments (83) Views: 49215 SPICY

O tentativă de crimă

Iulia Mihuţ e o fată dulce de 23 de ani care, până vineri noaptea, adică acum trei zile, visa la familie, copii şi fericire. Era măritată de două săptămâni cu un tip pe care îl credea iubirea vieţii ei. Apoi, hodoronc-tronc, complet din senin, soţul ei Alex a venit beat acasă şi a încercat s-o ucidă.

Ea e cântăreaţă. O chema Iulia Stoica. Avea o trupă în Sibiu, care începuse să prindă faimă şi contracte, când s-a combinat acum aproximativ un an cu Alex Mihuţ, zis Sonerie. Îl ştia de câţiva ani, dar până atunci nu avuseseră treabă unul cu celălalt.
Considerat unul dintre cei mai buni sunetişti din ţară, parte din echipa lui Smiley şi a altor vedete, bărbatul, de 39 de ani, i-a promis că îi va produce el albumele şi va fi susţinătorul ei de bază. E uşor să te îndrăgosteşti lemn de un tip matur care pare că te înţelege; iar Iulia a făcut exact asta. S-a mutat cu el la Bucureşti, la insistenţele lui. El i-a propus să nu lucreze, să stea acasă şi, când va veni momentul potrivit, să îi producă marele album de succes. Ea a acceptat. El i-a propus să devină mamă. Ea a acceptat şi asta. Şi poate chiar ar fi devenit, dacă, la două săptămâni după căsătorie, n-ar fi primit cea mai sinistră bătaie. Aş fi zis “din viaţa ei”, dar e un understatement, pentru că viaţa Iuliei nu a inclus până acum genul ăsta de experienţe.

E duminică, iar eu stau de vorbă cu Iulia. Se duce la IML abia luni, încă nu are buletinul de proaspătă soţie. A chemat salvarea după episodul violent, dar echipajul i-a comunicat că ei pot doar s-o trateze, nu să şi recolteze probe incriminatorii. E furioasă. A renunţat la multe pentru un om care i-a promis iubire până la moarte. “Ştiam că are gelozii, complexe…”, zice ea. “Ba mai mult, gândirea aia de ţăran bătrân: Acum eşti nevastă-mea, nu mai poţi să te îmbraci nu ştiu cum. Credeam că sunt glumiţe.”
E rău să mizezi prea mult pe umorul interlocutorului. Şi când a ameninţat sâmbătă noaptea că vine acasă şi o omoară, a luat-o tot ca pe o glumiţă.
Dar ziua începuse frumos. “Cafea, iubire, pupici pe frunte. La un moment dat, am făcut un duş şi am ieşit goală din baie. M-a sărutat foarte tandru, îmi spunea că mă iubeşte, mă adoră… Îmi spunea mami, că noi ne doream copii. Am făcut sex în sufragerie şi pe urmă m-a pupat o jumătate de oră. El a plecat la concert pe la şapte (pm, notă Lorena). Îmi spusese că vine acasă pe la zece, că are treabă la Romexpo dimineaţa. Anyway, pe la două, m-a sunat, beat pulă, să îl iau de la Alllive, clubul lui Smiley. Clubul ăsta e la cinci minute de casa unde locuiam noi.
M-am dus sa il iau. Era cu alţi trei beţivi, punea muzica de pe telefon. Am ieşit la o ţigară, apoi, ca să nu mai intru să-l iau, l-am sunat şi mi-a dat ocupat de două ori. A trebuit să intru. Mi-a zis: “Futu-ţi morţii mă-tii că mi-ai întrerupt piesa”. Zic… What?! Am mai avut noi discuţii, certuri, chichiţe, ca orice cuplu. Dar nu genul asta de limbaj.”
Supărată, Iulia a renunţat să-l convingă pe soţul ei că ar fi cazul să se culce, dacă vrea să fie la Romexpo a doua zi la şapte, şi a plecat acasă. I-a dat mesaj pe drum, recomandându-i să-şi rezerve înjurăturile pentru prieteni.
Câteva minute mai târziu, când ea era deja în pijama, acasă, el a sunat-o s-o întrebe unde este. Când a aflat că deja e acasă, a anunţat-o sec că vine să o omoare.
“Am luat-o ca pe o glumă morbidă, cu conotaţie sexuală în cel mai rău caz. Zic ‘no, în cât timp ajungi? Ca să îmi rulez o ţigară şi să apuc să o pip, dacă tot mor azi.”
În câteva minute, individul a ajuns acasă. “Mi-a zis că m-a văzut plecând de la Alllive cu unul şi că l-am adus acasă să îl fut. Adică, trăia cu impresia că în casă mai era cineva.”
Remarc că povestea degenerează în patologic, şi Iulia mă calmează. “Da, boss, am aflat şi eu ulterior.”

Şi începe să-mi povestească cum a aruncat în ea cu un taburet, dar n-a nimerit-o. “Se uita la mine extrem de ciudat, zâmbea cu ură. Aia a fost creepy”. A început să arunce şi ea cu lucruri în el. Apoi, “a încercat să-mi rupă gâtul, să mă sufoce. Dar na. Greu cu echilibrul când ai creierul îmbibat de alcool.”
La un moment dat, a părut că bărbatul se potoleşte. Iar Iulia, care între timp hotărâse să plece, s-a dus în dressing să-şi adune lucrurile. “A venit foarte mişeleşte în spatele meu şi m-a dat cu capul de un perete. Am căzut şi nu am mai putut să mă ridic. Se urcase, literally, încălţat cu picioarele pe mine. Aveam un picior pe ceafă şi unul pe o mână care e vânătă acum. A început să îmi care pumni, şuturi, picioare peste tot.


Şi peste tot înseamnă chiar peste tot.

De la un punct încolo, mi-am pierdut cunoştinţa, pentru că îmi amintesc doar că am început să nu mai simt nimic, dar mă uitam la parchet şi auzeam “te iubesc”-ul spus de el cu câteva ore înainte.
Apoi, m-am trezit în curte. Eram târâtă, cumva, de tricou, pe jumătate dezbrăcată. M-a aruncat lângă gard în ploaie. Mi-a mai cărat nişte pumni şi picioare şi mi-a zis: “Mori, în morţii tăi!”


Când şi-a revenit în ploaie, fata a avut câteva momente de confuzie. Timp de câteva clipe, nu şi-a amintit cum ajunsese acolo. Dar înjurătura a trezit-o brusc. “Am făcut o criză. Am început să mă ridic şi să ţip: ‘Ce mi-ai făcut?’ Mi-a răspuns: ‘Tu ţi-ai făcut. Ţi-a făcut ăla cu care ai venit, nu eu.”
Surpriza că fata pe care o credea în pragul morţii era cât se poate de vie şi furioasă l-a dezarmat pe individ, iar ea a luat mobilul şi a chemat salvarea şi poliţia. “Salvarea a zis să merg la urgenţe cu ei. Eu nu am vrut. Am vrut să strâng tot, şi să mă ştiu plecată. Să nu fiu nevoită să ies şi să mă întorc.” Parte din decizie a fost şi pentru că, spune Iulia, i s-a explicat că procedura de la urgenţe nu includea şi recoltarea de probe pentru victimele abuzului domestic.

Poliţia i-a prins într-un moment în care rushul de adrenalină se dusese, iar ea era epuizată. El ajunsese probabil la concluzia că ipoteticul amant nu existase, pentru că l-a cuprins cheful de glume: “Ce faceţi duminica, veniţi la un grătar?” sau “Nu vă descălţaţi, că nu am făcut curat”.
“Eu tremuram şi simţeam că nu funcţionez bine”, a continuat Iulia. “Mă durea spatele foarte tare. Cei doi agenţi m-au întrebat dacă am unde să rămân şi am început să plâng. Simţeam că mă prăbuşesc. Sunt acasă, sunt bătută crunt de iubirea vieţii mele. Eu sunt lumina ochilor lui şi ne dorim copii. Oare sunt gravidă? Dar el chiar m-a bătut cu atata ură? De ce? În momentul ăla, nu ştiam cine este. Visul lui cel mare era să se căsătorească să-şi bată nevasta”.
Pentru că bărbatul părea că e paşnic şi soţia nu cerea imperativ ajutor, poliţia a considerat că se calmase situaţia. “Eram goală pe dinăuntru şi moale ca un miel. Ei au luat-o ca pe o liniştire”.
Şi agenţii au plecat, iar individul s-a întins pe covor şi a adormit. “În momentul ăla, stăteam pe jos şi mă uitam in gol. Mă gândeam la tot ce era în jur pe rewind. Îmi aduceam aminte cum ne-am căutat mobila şi cum am montat-o împreună. Mă uitam la cărţile de pe jos, pe care le primisem cadou. Şi la un ceas interesant de la mama, pe care Alex l-a făcut ţăndări. Am stat aşa vreo oră. Am încercat să îmi rulez ţigări. Dar mâna mea dreaptă era praf.”
Logic, doar o călcase cu piciorul pe mână, când o dăduse de podea şi pereţi în dressing.
Apoi, s-a mobilizat. Întâi a luat nişte cutii de carton desfăşurate şi a încercat să le monteze laturile, dar a descoperit că nu are putere de aşa ceva. În cele din urmă, a luat saci de gunoi. “Mă mai uitam la câte un tricou de la el, un fes. Lucruşoare cu meaning până în momentul ăla. Începeam să plâng, dar mă opream repede. Nu aveam suficient aer ca să expir la plâns.”
La un moment dat, să-şi recâştige forţele, şi-a făcut o cafea. Era atât de confuză încât, în loc de lapte, a turnat în ea suc de pere. A băut-o aşa. Oricum nu-i simţea gustul.
“Apoi, ştiu că am ieşit în curte, într-o grădiniţă în care îi ingropasem motanul, care murise cu câteva zile în urmă.
Stăteam acolo şi mă uitam în gol. M-am plimbat un pic prin curte şi m-am oprit în locul în care mă trezisem plină de sînge. Mă uitam la gardul pe care îl pictasem impreună.
L-am auzit ridicându-se de pe covor. Am crezut că s-a trezit. De fapt, s-a ridicat doar ca să se ducă să se culce în dormitor. Era 6 dimineaţa, şi el la 7 trebuia să fie la Romexpo. Ştiam că munca lui e tot ce are. Voiam să plec, dar şi să mă asigur că ajunge unde trebuie. Atât de proastă sunt.”
A continuat strânsul lucrurilor. Între timp, îşi anunţase tatăl să facă rost de o dubă şi să vină să o ia, fără să-i pună întrebări, iar părintele înţelesese că e grav. “Ar fi vrut să ajungă repede, dar nu i-a pornit maşina. Dacă mă vedea aşa şi îl găsea pe el acasă, Alex era mort acum.”
Iulia a continuat să lupte cu sfârşeala şi să-şi strângă încetişor lucrurile, până la opt şi jumătate, când Alex s-a trezit “ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. “M-a întrebat cât e ceasul, şi-a desfăcut un energizant, l-a băut, a aruncat doza pe jos şi s-a dus să se îmbrace. Nu-şi găsea telefonul şi i-am zis să îl caute undeva între locul unde m-a strâns de gât şi cel în care m-a izbit de perete. M-a întrebat ‘când pleci?’. I-am zis că repede. M-a întrebat cu cine şi i-am zis că cu tata. Reacţia lui: ‘aaa, bun’. Apoi, mi-a zis ‘ştii că dacă pleci, nu te mai întorci. Adică, sper că ţi-o asumi.’ Băi, tot el era supărat şi cu pula mare, mă înţelegi!?”
Păi na, zic eu, dacă nu era tipologia asta de om, nu ar fi încercat să te omoare.
În cele din urmă, i-a chemat un taxi, apoi a ajuns şi tatăl ei, care s-a oripilat văzând-o. A dus-o direct la IML, dar ghinion: nu avea buletin şi n-au primit-o. A rămas pe a doua zi.
Şi-a ocupat duminica aruncând toate lucrurile care proveneau din relaţie. Starea de confuzie persista: “nu reuşeam să-mi amintesc dacă oul se separă pentru maioneză sau nu”.

*

Luni, Iulia e în drum spre IML. Îmi scrie pe Messenger: “Mă uit la băieţei pe drum. Mă întreb ce bărbaţi o să iasă din ei.”
Unii care, într-o lume ideală, n-o să-şi bată nevestele. Dar nu trăim într-o lume ideală.

* Luni seara, Alex deja a contactat-o pe Whatsapp. Îi cere să se ducă acasă cu nu ştiu ce pretext, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. În continuare, nici o referinţă la modul în care a încercat s-o sugrume, respectiv s-o strivească în bătaie sâmbătă. Iuliei nu-i vine să creadă.
“Intenţionez că cer ordin de restricţie şi să obţin permis de port-armă”, îmi mărturiseşte ea.
Apoi îmi povesteşte cu lux de detalii despre proiectul ei muzical. O încurajez în această direcţie. Măcar carierei nu i se năzare că ai plecat cu alt hobby de la club şi nu vine să te sfarme în picioare.
“Acum, că mă gândesc mai bine”, spune ea, “semnele au fost mereu acolo. Nu mă lăsa să mă angajez. Mă ţinea mereu acasă, dar el avea voie să iasă la bere cu băieţii şi să vină beat la ora trei. Era excesiv de gelos din orice, şi îmi impunea o grămadă de reguli tâmpite. În plus, n-avea nici o dramă că gramul de cox e 100 de euro, dar mie-mi strâmba din nas când îi ceream bani de tampoane sau de odorizant de WC.
Dar eu îl iubeam.”
Şi eu nu mă pot abţine să nu mă gândesc cum o societate “tradiţională” ar fi trimis-o pe fata asta frumoasă şi plină de viaţă înapoi la bătăuş, până în clipa în care acesta şi-ar fi reluat tentativa de crimă cu un coeficient mai ridicat de sânge în alcool.

Ce le-a fătat mintea
Sharing is caring!Share on Google+Tweet about this on TwitterShare on FacebookEmail this to someoneShare on LinkedInPin on PinterestShare on Reddit

83 Responses to O tentativă de crimă

  1. Maxxwell says:

    Din Codul Deontologic al Jurnalistului: – Jurnalistul are obligatia morala sa scrie in interesul societatii, interesul public cu alte cuvinte (“Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii, este de interes public. Aceasta nu se rezumă numai la aspectele politice, ci include orice altă împrejurare care prezintă interese pentru comunitate.”) – violenta domestica este de interes major pentru societate, deci e foarte bine ca ati scris un articol despre asta; – Jurnalistul este dator să caute să respecte şi să comunice faptele – aşa cum acestea pot fi cunoscute prin verificări rezonabile – în virtutea dreptului publicului de a fi informat – ce verificari rezonabile ati facut pentru a verifica informatia?; – Jurnalistul este dator să exprime opinii pe o bază factuală – adica obiectiv si nu subiectiv, cum ati scris dumneavoastra; – Jurnalistul este dator să respecte prezumţia de nevinovăţie – l-ati si incadrat juridic din titlu, deci nu ati respectat acest punct; – Informaţia trebuie delimitată clar de opinii – “Surpriza că fata pe care o credea în pragul morţii era cât se poate de vie şi furioasă..”, asta este opinia dumneavoastra, deci nu ati delimitat informatia de opinie;
    – Jurnalistul va verifica informaţiile în mod rezonabil înainte de a le publica, şi va exprima opinii pe o bază factuală – inca o data, ati verificat informatiile? nu de alta, dar v-ati exprimat opinia pe baza factuala a doamnei;

  2. Maxxwell says:

    – jurnalistul trebuie să facă eforturi pentru a prezenta punctele de vedere ale tuturor părţilor implicate – nu apare in articol nicaieri ca ati incercat sa luati legatura cu sotul si ca nu ati reusit sau ca nu v-a raspuns, deci pot sa consider ca nu ati facut-o;
    – jurnalistul va obţine informaţii în mod deschis şi transparent – dupa cum am zis mai devreme, prin telefon, email sau chiar si personal, dar in afara de o cafea/pranz cu doamna nu ati mai facut nimic, ca ar fi aparut in articol; – jurnalistul îşi va exercita profesia conform propriei sale conştiinţe şi în acord cu principiile prevăzute de Statutul Jurnalistului şi de prezentul Cod – adica prin Codul Deontologic jurnalistul se obliga sa respecte si princiile enumerate de mine.
    Va suna cunoscut toate lucrurile astea? Probabil ca nu, avand in vedere articolul de mai sus precum si raspunsurile date. Exemplul perfect de jurnalism “asa nu”!
    Multa bafta in cariera dumneavoastra!

  3. Tare de tot sunetistu’ asta, 3 pahare, doua dungi si si-a rupt femeia cu bataia :)))) . Asta da dovada de barbatie

  4. Lorena Lupu says:

    Maxxwell: Ba exact asta încerci să faci. mă hărţuieşti cu comentarii insistente şi pisăloage, ca să îmi forţezi mâna şi să obţii muşamalizarea violenţei domestice. Sorry, no can do.
    Siteul e al meu, politica editorială o decid eu, tu ca nesponsor ai zero influenţă, violenţa domestică şi numărul de femei care suferă agresiuni din partea consorţilor constituie un fenomen de masă, pe care nu mi-l combaţi cu trei cazuri obosite de femei care au minţit.
    Probe am arătat, câte au fost disponibile în momentul publicării. Dar la cât de agresivă e agenda ta de muşamalizare, evident nu te impresiona nici măcar poza unui cadavru. Sigur, decesul era versiunea cadavrului.
    Altminteri, ce părere are un individ încrâncenat şi agresiv ca tine despre mine ca jurnalist este exact problema ta, iar dacă nu încetezi pisălogeala, îţi dau block şi am terminat. Eu aleg să cred în Iulia şi nu mă interesează optica ta despre asta.

  5. Maxxwell says:

    Nu incerc absolut deloc sa te hartuiesc si daca solictarea respectarii unui cod deontologic este un comentariu pisalog, e clar.
    In alta ordine de idei, instantele din Romania au decis ca paginile de blog “contin parerile sale, personale, in calitate de cetatean. Este dreptul său să aibă opinii si le facă publice, iar acest drept nu îi poate fi ingradit. Fiecare text al său – deci si cele invocate de reclamant – poate fi comentat,contrazis, contracarat, combatut fara ingradire, de catre oricine”.
    Eu nu contest ceea ce spune doamna, este posibil sa fie adevarat. Eu contest felul in care ati scris articolul, adica prost si neprofesionist.
    Nu incerc sa musamalizez violenta domestica: daca prin acest articol mai multe femei vor dori sa isi expuna situatia, cu atat mai bine. Si chiar va felicit daca ati reusi sa faceti acest lucru! Doar ca faceti-o profesional, tocmai pentru ca nimeni sa nu va poate reprosa nimic.

  6. Maxxwell says:

    Am uitat ceva, destul de interesant: am observat ca ati pus articolul asta in sectorul “Spicy”! Nu credeti ca mergea la “Bitter” sau “Yuck”, tocmai pentru ca problema violentei domestice, fie ea fizica si/sau verbala, este atat de importanta si de repugnanta?

  7. Lorena Lupu says:

    ok, şi dacă părerea mea personală în calitate de cetăţean şi pe baza probelor din momentul scrierii articolului este că Iulia are o mare şansă să aibă dreptate şi că povestea ei trebuie spusă, cât morţii tăi de prost insistent mă mai hărţuieşti aiurea?

  8. Maxxwell says:

    :))))))))))))))))))))))))))))))) Halal jurnalist, ce sa mai zic
    Hai ca iti explic pentru ultima oara: daca articolul ramanea doar pe blogul asta, era ok. Din momentul in care a fost preluat de mass-media, ai o responsabilitate – responsabilitate fata de profesie,fata oameni nevinovati, fata de tine ca si jurnalist si, nu in ultimul rand, fata de societate! Stii ca in Romania ultima “linsare publica” a unei persoane s-a lasat cu o sinucidere?
    Ceea ce nu vrei dumneata sa intelegi este ca din articol trebuia sa reiasa ca ai incercat sa iti faci treaba in mod obiectiv. Tu nu ai incercat doar sa prezinti faptele, ai emis si opinii intercalate cu descrierea faptelor, nu ai incercat sa ai si un punct de vedere al persoanei acuzate, nu ai facut nimic in acest sens.
    Cat de frumos ar fi dat in articol: “Am incercat sa luam legatura cu numitul X, insa pana la ora publicarii articolului nu ne-a parvenit niciun raspuns” sau “a refuzat sa faca orice comentariu” sau “a spus urmatoarele:…”
    Si crede-ma cand iti spun ca nicaieri comentariile mele nu vor fi considerate hartuieli,

    mai ales că te frec la icre cu exact aceleaşi inepţii de multe ore şi ignor senin că mi-ai cerut să încetez, decat de persoane care nu au alta aparare in fata greselilor facuta după minţişoara mea netedă de idiot care refuză să ia la cunoştinţă că nu deţine acest site şi nu face politica editorială si sa strige in gura mare “Hartuire!”. Pentru un jurnalist obiectiv care după creieraşul meu searbăd e un robot imun la pisălogeală de mai multe ore, va pierdeti repede cu firea, doamna Lorena. La revedere!

  9. Lorena Lupu says:

    din articol nu trebuia să reiasă ce ai tu chef să reiasă. ţi-am povestit deja în zece mii de comentarii că eu fac politica editorială şi eu decid ce e prioritar, de părerea ta despre mine şi despre ce fac eu NU îmi pasă, aşa că o scurtăm:

    Încetezi tu cu hârţuirea sau dau eu block? Either way, te previn că următorul tău comentariu pe acest topic nu va exista.

  10. Dan U says:

    „Atacatorul”, Lorena, te poate da în judecată şi câştigă sigur; alege tu motivele, că eşti fată deşteaptă, care faci politica editorială singură. Singură o să răspunzi şi în faţa legii.. :))))

  11. valer says:

    Îmi place comentariul Laviniei, mai exact cum se abordează în UK violența domestică. 
    Fără buletin / CNP / proceduri superîncâlcite– dacă nu prezinți pe loc un act valabil înseamnă că nici n-ai fost bătută. Bine, autoritățile noastre acționează kafkian în general, nu doar în cazul bătăilor în familie.

    În fine, cred că asta se drege doar în timp, la o parte consistentă a boborului mentalitatea e medievală rău.
    Și nu zic doar de “astea nici nu-s vânătăi”, “înseamnă că nu-l iubești dacă nu poți trece peste câțiva pumni, și ăia probabil justificați”, “viața nu-i ca în Jane Austen”, “tre’ să te lupți pentru o relație, adică să stai cuminte să o încasezi, oricum asta înseamnă viața adevărată, dacă nu ai avut în viața ta nici măcar un ochi vânăt înseamnă că ai stat în turnul de fildeș”.
    Sau de muierile dârze de mai sus care spun că tipa și-o merită dacă a preferat să fie proastă în loc să aleagă să fie inteligentă ca ele.

  12. valer says:

    Dar uneori și părinții sunt tare căzuți în cap. O vară de-a doua – genul cu care ne vedeam doar la nunți și la înmormântări – s-a refugiat la noi în sufragerie aproape o lună. Nimerise tot un tip care o folosea pe post de sac de box, dar avusese parte și de părinți cu principii “noi ți-am spus că ăsta nu-i de treabă, dar n-ai vrut să ne asculți, ne-am supărat foarte tare, acum suportă consecințele, la noi să nu mai vii dacă nu ai vrut să ne asculți”. Noroc cu o altă rudă care i-a găsit de lucru, acum aranjează detergenții pe rafturi într-un mall din Ghent, dar i se pare paradisul față de viața din RO.
    Caftitorul a venit la noi să-și revendice femeia, dar era taică-meu, eram eu și mai convocasem un vecin cu dulăul fioros aferent, așa că s-a evaporat rapid. Părinții fetei în schimb povestesc la fiecare reuniune de familie ce înfiorător de rea / ticăloasă / nerecunoscătoare e fiica lor, cum nu dă nici un semn de viață și nici nu le trimite bani …
     

  13. valer says:

    Dar la faza cu tentativa tre’ să te contrazic. Asta ar presupune coerență și trezie. Nu ai chef să omori pe cineva sâmbătă, iar luni vrei de la persoana în cauză doar șnițele și cămăși călcate Aici e o “simplă” bătaie conjugală. Bine, putea s-o omoare, dar în cazul ăsta avocatul ar fi încercat să-l scoată cu omor prin imprudență – “coxul e de vină”. Nu erau șanse să intre la omor calificat.

  14. morbo says:

    @maxxwell
    Eu citesc articolul asta ca pe un articol de blog, nu de site de stiri sau de jurnalism de investigatie
    Deci n-are absolut, dar absolut nici o obligatie sa respecte coduri deontologice.
    Ca altii au preluat articolul fără sa verifice una sau alta, e problema lor, nu a lorenei.

  15. morbo says:

    @dan u
    Deci acum nu mai are voie omul sa relateze pe blogul personal ce i-a spus o prietena? Aici nu e ziar online, faceti o confuzie mare de tot.
    Sotul poate s-o dea in judecata pe civil, dar pana atunci are probleme penale.

  16. dv-mosaic says:

    Recomand cartea The Gift of Fear (pdf mai jos) oricărei victime a abuzului, domestic sau nu, plus femeilor în general. În cazul femeilor care se tem pentru viețile lor, Gavin de Becker nu recomandă ordinul de restricție, pentru că îți poate da o falsă siguranță. Un bărbat care vrea să te omoare sau să îți facă rău nu va fi oprit de un ordin de restricție. Toate gândurile bune victimei. https://www.dropbox.com/s/ws4zspotelp3emk/The%20Gift%20of%20Fear.pdf?dl=0

  17. Lorena Lupu says:

    Ba e tentativă de crimă. Omul a anunţat telefonic intenţia de a veni acasă s-o omoare şi a încercat să-şi aplice intenţia. De menţionat e că şi băiatul ăsta e firav ca o domnişoară, de aceea loviturile lui la organe vitale n-au avut efectul letal scontat. Dar când strâng un om de gât sau îi dau bocanci în sân şi-i zic “Mori în morţii tăi”, discuţia dacă e sau nu tentativă e ridicolă.

  18. Lorena Lupu says:

    Mulţumesc DV-Mosaic.

  19. ciompi says:

    Mare majoritate a femeilor sunt innebunite dupa baietii rai,smecheri,exista de fapt si studii pe aceasta tema.Din cate observ la comportamentul si limbajul acestei dudui care probabil n-a inteles versurile “iubire bibeleou de portelan,obiect cu existenta efemera” este o feminista din noua garda,care probabil in adolescenta fuma in baie si era atrasa de baietii macho,fumatori care ascultau muzica la maxim si faceau glume nesarate,e drept nu aveau nimic decat borhot in cap,dar erau cool,smecheri,baieti rai.Roata se intoarce in schimb,cand vrei sa ajungi mare cantautoare(visul fiecarei femeiusti cu numar redus de neuroni si vise de dubai) incepi sa iti deschizi picioarele pentru baieti rai,care zac in cluburi se imbata si probabil mai trag si faina pe nas.Ce sa zic naspa,bine totusi ca nu ia spart gura,isi pierdea obiectul muncii!

  20. Lorena Lupu says:

    nici feminismul de nouă gardă, nici fumatul în budă nu justifică agresiunea domestică. iar ea nu “şi-a deschis picioarele”, ci a ales un om cu care să facă echipă şi să se mărite. eşti un gunoi de cea mai joasă speţă, iar prostia ta neagră e egalată doar de răutatea odioasă.

  21. Lorena Lupu says:

    şi fix căcaţii muişti ca tine sunt motivul existenţei feminismului de nouă gardă. bucură-te că ai contribuit activ la asta, fiind un bou sinistru şi demn de flegmat în ochi.

  22. ciompi says:

    Ma distreaza limbajul colorat care scoate la iveala frustrarile personale pe care le ai,probabil ai suferit abuzuri in copilarie.Femeile ca tine merita batute,dar cu blandete,pentru ca totusi au rolul constructiv de a spala chilotii si de a face mancare barbatului,chiar daca niciodata nu vor fi asa de bune bucatarese ca un reprezentant al sexului tare.Iti recomand un tratament medicamentos ,altfel,cu limbajul pe care il ai mi-e teama ca si viitoarea ta mare”iubire” iti va lansa cateva ciomege in gura!

  23. Lorena Lupu says:

    Nu, imbeciluţ. “Limbajul colorat” e replica perfectă pentru mentalitatea ta de căcat prost. Iar jegurile ca tine merită bătute cu bestialitate până învaţă că femeile ca mine plătesc taxe procentual egale cu ale oricărui bărbat, drept care merit judecată după exact aceleaşi criterii, iar tratamentul medicamentos ar trebui să-l iei tu, dacă prostia n-ar fi incurabilă.

  24. ciompi says:

    O fiinta dizgratioasa ca tine nu poate fi numita femeie,esti doar o forma de viata care are impresia ca este cineva,un actoras de doi bani al carui singur rol potrivit este acela de saltimbanc.Te agiti degeaba,nu o sa schimbi nimic,barbatul va domina mereu si va avea o pozitie superioara femeii in societate.Asa a fost,asa este si asa va fi,indiferent cat urlati voi,boarfele cu exces de estrogen!

  25. Lorena Lupu says:

    Băi, muie mizerabilă, cine te-a minţit pe tine că vreau o discuţie lungă?
    Ca să aibă vreun sens să-mi evaluezi graţia, n-ar trebui să fii tu un căcat retardat de zero valoare în primul rând. Şi da, cât timp tu sugi pula la mine-n subsol, sunt cineva, spre deosebire de tine care nu eşti nimeni. Şi la cât eşti de prost, domini cel mult pubela de gunoi, deşi nici asta n-aş paria.
    Hai, jet la coteţ.

  26. […] Va prezentam intreaga relatare pe care Iulia i-a oferit-o Lorenei Lupu, pe blogul acesteia: […]

  27. Eliana says:

    Din nefericire, exact asa se intampla. Si semnele sun mereu acolo, dar pana ce nu dam peste asa ceva, credem in potentialul cuiva, dupa o asa experienta ajungi sa realizezi ca numai faptele conteaza, nu vorbele, declaratiile, parerile de rau etc. Ii doresc Iuliei sa se insanatoseasca cat mai repede si nu ma refer numai fizic cat mai ales emotional,este foarte greu si cel mai greu sa te ierti pe tine ca nu ai vazut mai repede. Toate semnele de abuz au fost, dar cand esti tanar si ai multe vise, crezi ca toti oamenii sunt buni. Si felicitari Lorena pentru abordarea subiectului, din pacate violenta domestica este o realitate a vietii noastre si victimele se invinovatesc, iar societatea la fel uneori si lucrurile trebuie sa se schimbe. Multumesc!

  28. […] O tentativa de crima – lorenalupu.com 7353 Facebook interactions 10 Twitter trackbacks 2055 Twitter followers 2 Blog trackbacks […]

  29. ceccyll says:

    Sunt curioasa ce o sa (sau daca o sa ) pateasca jigodia nenorocita. Ma astept sa nu fie mare lucru. O amenda si 3 luni cu suspendare , maxim ? …Doamne , si cati sunt ca el…

  30. Lorena Lupu says:

    postez un update de cum îl am.

Leave a Reply

%d bloggers like this: