Există tradiţia asta hazlie a familiei ca celulă a societăţii (celulă în sensul de “încăperea aia cu zăbrele de unde e greu să evadezi”, logic), unde atât bărbatul, cât şi femeia, se pricep la toate meseriile din univers. Clădesc casa din temelii, îi pun ţevi, electricitate şi tot ce-i trebuie, o văruiesc, cioplesc mobila cu mâna lor, tund singuri oaia să-şi facă din lână postere cu trupa folk Răpirea din serai şi tot aşa. Cum se defectează ceva, “Vasile, pune mâna şi repară, că nu suntem meleonari, să-l chemăm pe Costel care ne fură ca-n codru, cere cât nu face şi mai stă şi trei zile pe capul nostru, să ne mănânce ciorba de fasole pe care am înfăptuit-o cu trudă şi, desigur, cu fasole!”
Din punctul ăsta de vedere, taică-miu a fost un revoluţionar, un premergător al epocii lui, un deschizător de drumuri. În sensul că nu făcea nimic în casă. Habar n-avea ce-s alea scule şi la ce se folosesc. Mă mir că a nimerit unealta potrivită să ne facă pe noi. 🙂
Ca în cazul oricărui revoluţionar, efortul lui de a nu face nimic n-a fost apreciat la justa lui valoare, ba chiar a fost contestat şi denigrat de restul membrilor familiei care, în crezul lor sincer că instalatorul aduce ghinion, au învăţat toate muncile sofisticate şi bibilite care implică metale grele şi foarte grele. Mama schimba liţe şi monta prize ca o profesionistă, iar fratele meu şi cu mine am devenit amândoi rockeri.
Dar azi, tot acest travaliu s-a terminat. Pentru că Volksbank a lansat serviciul de asistenţă Home and Care, care îţi rezolvă reparaţiile, deci poţi să-ţi cultivi liniştit latura de nerd hipster sensibil la frumos.
Dance the chili chacha, guys!
Dacă vă uitaţi cu atenţie la tipii din clip, o zăriţi şi pe maică-mea printre ei. Ea dansează cel mai hardcore.
Să fie primit. Între timp, fac un pas înapoi şi întreb, cu riscul să mă luaţi de tombateră, ce dracu spune fata aia după “bucăţică de mămăligă” Sună ca un fel de veeei, e argou, e regionalism, am eu vată-n urechi?
Dacă-mi răspundeţi, promit că revin cu o povestire ontopic despre meştereala pe cont propriu.
“uei” e “băi” pe moldoveneşte.
Mersi. Promptitudine pt promptitudine.
Iată povestirea.
Acum vreo 3 săptămâni, nu-ş ce-mi vine şi iau de pe internet un cronometru din ăla rusesc cu care ne regulau la cap profesorii la ora de sport. După o săpămână, cade pe jos şi, văz că nu mai merge. Merg la un ceasornicar din vecini, ăla îl desface se uită cu lupa-n el şi-mi spune că trebuie să i-l las să vadă ce are. Coastă opt sute de mii reparaţia. Mintea mea procesează informaţia, compară opt sute de mii cu şase sute de mii cât mă costase de nou la second hand şi-i spun lui ăla. Ăla îmi zice să el pune piese noi, că are nişte şuruburi rupte şi că nu ştie ce probleme mai găseşte în el.
Iau cronometrul, şi, acum vreo 2 zile mă furnică să-l desfac. Văd că sărise o piesă mică în formă de furcă, de pe poziţia ei. Pun la loc, scutur şi merge ceas.
Acu, cum îmi zici, aşa fac. Merg să-l muiesc direct sau îi transmit mental cele dorite.?
direct. 🙂
imi vine sa spun milioane de cuvinte despre volksbank dar ma rezum la ” ….mhm si marmota invelea ciocolata-n staniol”
aia-i milka. 🙂
Mda, ideea e misto, tu ne povestesti asa de frumos ca m-ai topit, dar clipul e luuung cat noaptea polara si m-a plictisit ingrozitor. Norocul lor ca era la tine pe blog, altfel il inchideam dupa primele 3 miscari de dans 🙂
Wow! Tare! 🙂
PS: N-au sucursală în orășelul meu. Aș zice cât costă un cont cu internet banking în lei (fără euro) la BCR, de unde nu vine nimeni să-ți repare ceva prin casă, dar mi-e să nu sară ăștia că am alte interese. Oricum, între timp am trecut la Banca Transilvania (1 euro / lună pachetul de internet banking, Visa și Mastercard incluse gratuit și tipul ăla zână prin pliante).
In prima faa, azi-dimineata, creieasul meu obosit si obsedat a citit “P_la mana de pe ciocan” :)))
raluca, pula vine…
“Tată-tău este un azin, carele nu ştie să-ţi ghea o educăţiune zolidă.”