#
MENU

Bucureşteni, haideţi pe 4 noiembrie în Club A

Mă place, dar.

November 2, 2017 Comments (1) Views: 1323 SPICY

Pamperşi sau o plimbare la Roma?

Săptămâna trecută încă eram pe drumuri când am văzut fugitiv articolul absolut oripilant din Ziarul Financiar şi n-am avut timp fizic să mă iau de el cum se cuvine.

Ideea de bază a textului era simplă: că au apărut călătoriile low-cost şi multe alte lucruri frumoase, şi din cauza asta, natalitatea e mică. Că femeile sunt de vină că vor să se simtă oameni, să trăiască, să viziteze lumea, să experimenteze viaţa, în loc să treacă instant la fătat, ca nişte animale de prăsilă ce se află. Şi în loc să aleagă încă de pe băncile şcolii să ducă nişte vieţi goale de orice satisfacţie personală, de orice scop individual, de orice vis al lor, nesimţitele dracu’ îşi permit să-şi dorească să trăiască acest scurt periplu pământean numit viaţă bucurându-se de tot ce se poate descoperi.
Desigur, individul n-o să scrie niciodată un articol în care să întrebe: “Dat cu aspiratorul sau o poziţie de CEO într-o companie de top”, referindu-se la bărbaţi, pentru că simpla comparaţie de termeni e ilară şi stupidă. Evident că orice individ cu minimum un neuron funcţional o să aleagă lucrul care-l avantajează cu adevărat, aşa cum e firesc să fie, şi datul cu aspiratorul poate să-l facă şi tanti Lenuţa, pe care o chemi o dată pe săptămână. Nici măcar nu se pun pe acelaşi plan: datul cu aspiratorul sau cariera de CEO. Decât să renunţi la o carieră de succes, preferi să dispară aspiratorul ca unealtă şi să uiţi că există. Normal.
Şi atunci, de ce se presupune că femeile, doar pentru că-s femei, ar trebui să fie mai fraiere?

*

Serios, vă dau eu un mod de a proteja natalitatea. Singurul funcţional.
Natalitatea se poate proteja încetând să mai agasezi femeile creând opoziţia asta fioroasă între lucrurile necesare pentru împlinirea unui om (cariera şi hobby-urile, ca de exemplu călătoriile) şi disponibilitatea de a te împui. Când pui problema la modul “disponibilitatea de a împui e opusă tuturor lucrurilor frumoase din viaţă”, te asiguri TAMAN de faptul că maternitatea va fi mai indezirabilă ca niciodată.
Natalitatea se poate proteja încetând să hărţuieşti mintal femeile legat de “rolul lor biologic”. Democraţia şi libertatea implică un lucru: că nu le poţi spune altora cum să trăiască. Nu e treaba ta ce face femeia X. Nu e treaba ta în ce mod simte ea să-şi împlinească viaţa. Iar un om care şi-a tocit coatele pe banca şcolii de mic va avea exact zero răbdare să-i poesteşti tu care crezi că îi e “rolul biologic”.
Eu, una, am refuzat să învăţ să gătesc până după 30 de ani, dintr-un singur motiv: o sumedenie de cretini au încercat să mă trimită la cratiţă.
Dacă sumedenia asta de cretini şi-ar fi ţinut râtul, pur şi simplu, şi şi-ar fi văzut de simulacrele lor jalnice de vieţi, probabil că la ora asta găteam de rupeam bucătăria. Gătitul în sine e un hobby plăcut, sănătos, care te ajută să îţi introduci în corp nutrienţii adecvaţi, preparaţi într-un mod care să-i combine corect. Acest adevăr are exact zero legătură cu detaliul anatomic care îmi dă prima cifră din buletin, de vreme ce nutriţia corectă e recomandată ambelor sexe.
Am refuzat să fac copii în tot acest timp pentru că nu mă interesează “rolul biologic” desenat de aceiaşi idioţi. E un rol care nu include decât un munte de obligaţii şi absolut zero drepturi. “Să fii o remorcă cuminte, să fii mereu pe locul 100 în propria ta viaţă, să nu iei decizii în legătură cu tine, să slugăreşti un prost nerecunoscător, să îţi distrugi corpul dând naştere, apoi să-i auzi pe toţi idioţii comentând că te-ai îngrăşat şi că nu mai arăţi ca înainte”. OK, şi drepturile care sunt? “Cum care sunt? Nimic!”
Mersi, dar nu, mersi. Ţine-ţi “rolul biologic” pentru tine şi mă-ta.

*

În general, după ce ajunge la un nivel de stabilitate profesional-emoţională (şi nu în ultimul rând financiară), omul, de orice sex ar fi el, se linişteşte şi-şi alege singur momentul în care să lase urmaşi. Şi ce diferenţă e între părintele fericit, care a trăit şi nu caută să-şi răzbune prin tine ratarea, şi părintele plin de ranchiună, care datorită existenţei tale n-a făcut nici aia, nici ailaltă, şi ţine să ţi-o reamintească de câte ori se ceartă cu tine!
Nu mai căutaţi să învinuiţi femeile că sunt oameni şi vor în primul rând să trăiască. Nu mai căutaţi să le impuneţi să plodească cu sila şi să-şi lepede visele. Nu veţi obţine decât rebeliune şi refuz.
Fetele, vizitaţi câte oraşe vreţi voi. Munciţi. Cumpăraţi-vă case, maşini, deveniţi conştiente de lucrurile pe care le puteţi face. Trăiţi din plin. Şi asta vă va ajuta să transmiteţi copiilor nu frustrarea şi eterna ciufuţenie de care au beneficiat copiii generaţiilor trecute, ci putere de luptă pentru propriul lor viitor.

*

Iar când vine momentul în care veţi alege din proprie iniţiativă Pamperşii din întrebarea care dă titlul, veţi şti. Nu lăsaţi pe nimeni să vă grăbească din acest punct de vedere.

Ce le-a fătat mintea
Sharing is caring!Share on Google+Tweet about this on TwitterShare on FacebookEmail this to someoneShare on LinkedInPin on PinterestShare on Reddit

One Response to Pamperşi sau o plimbare la Roma?

  1. jademan says:

    E obositor să scrii la orice post “ai dreptate”.

Leave a Reply

%d bloggers like this: