#
MENU

Despre bucurii simple

“Domnule, vedeţi că aveţi gramatica mică”

January 3, 2017 Comments (5) Views: 1554 SPICY

Putem şi noi să trăim, vă rog?

Am o listă de Facebook formată 80% din femei. E uşor de înţeles de ce. Femeile pricep mai uşor că ai blog de autor şi e un instrument de promovare a creaţiei şi a figurii publice Lorena Lupu, nu o agenţie matrimonială şi nu încearcă să te agaţe, sau să te streseze, sau să te ia la pisălogeală privată neamuzantă, şi, cumva, poţi să-ţi faci treaba cu 60% mai puţin deranj.

Astea fiind zise, periodic prietenele mele sharuiesc unul şi acelaşi articol, rescris de andre fără zahăr, ioane dude şi multe alte bloggeriţe cărora nu le contest meritele altminteri. Nu, nu e acelaşi articol, evident. Sunt doar aceleaşi idei şi acelaşi ton zborşit. Dacă n-ar fi, n-aş povesti.

Deci, din când în când, numitele dudui şi altele ca ele simt nevoia să certe femeia puternică că de ce e ea puternică şi că de ce are nesimţirea să nu recunoască, băi, coaie, că în adâncul sufletului e extrem de slabă, ca o dietă cu garcinia cambodia cumulată cu cetone de zmeură şi cu ceai de oolong.

“Sigur suntem toate la fel, şi sigur şi tu doar pozezi în puternică, şi sigur voi astea care vă descurcaţi de minune minţiţi, şi sigur vreţi un bărbat să vă schimbe becurile şi pula mea pula mea pula mea”.

Să zicem că n-aş avea o problemă cu îndoielile lui x sau y legate de forţa interioară şi libertatea noastră, a celor care nu ne dorim în mod special să fim remorcile cuiva. Dar am o problemă a dracu’ de mare cu tonul acuzator şi moralizator. Cu faptul că mă simt mustrată.

Mi se pare că aceste dudui sunt doar o versiune un piculeţ mai updatată a babelor din faţa blocului meu, primul comitet de futere de grijă pentru binele altuia pe care l-am văzut şi pe care l-am detestat. Babele astea erau un fel de Cine Cu Cine Şi De Când al blocului. Iar pe noi astea care ne vedeam de şcoala şi trupa noastră de teatru, şi veneam de la parties singure, că mergeam să ne distrăm, nu să cătăm pulă să o trimitem la aprozar şi să o punem la desfăcut borcane, ne pisălogeau: “Maică, trebuie să te măriţi, să fii în rândul lumii, să ai o familie, că ce zice lumea”.

Versiunea 2016 sunt bloggeresele “hai, fatah, recunoaşte că şi tu vrei să faci pe proasta la braţul unuia”.

La asta, am un singur răspuns: Sugi pula ca pe ultima suflare.

Noi, femeile puternice, nu vrem să mimăm că suntem mai slabe şi mai neajutorate decât suntem, doar ca să facem front comun cu voi. Noi, femeile puternice, avem scopuri şi luptăm pentru ele. Noi, femeile puternice, ne bucurăm de o dragoste, dacă ne iese în drum, dar nu tragem de nimeni, iar când suntem singure, dormim neîntoarse, că măcar avem tot patul pentru noi. Asta apropo de clişeul “ce greu e să dormi singură în patul rece”. Vezi, fă, chestia aia rotundă de pe calorifer? Se numeşte repartitor. E responsabil cu agentul termic în casă.

Eu nu o să scriu în viaţa mea un articol în care să o învăţ pe femeia slabă ce frumos e traiul fără obligaţii şi fără telefoane de control. Sau dacă îl scriu, îl scriu pe un ton de sugestie. “Uite, ar fi mişto să nu mai atârni ca proasta de unu şi să lupţi pentru a fi tu suma calităţilor şi realizărilor la care visezi. Dar, până la urmă, e viaţa ta şi faci ce crezi.” Aş aprecia să respectaţi şi voi faptul că existăm, că suntem diferite de voi, şi să vă băgaţi nevoia de a predica adânc în pizdă. Aşa, veţi fi şi ceva mai satisfăcute sexual şi nevoia voastră de a ne învăţa ce suntem noi de fapt şi nu recunoaştem se va mai atenua.

Suntem diferiţi. Justin Bieber e bărbat. Kanye West e bărbat. Muhammad Ali a fost bărbat. Michael Jackson a fost bărbat. Steven Seagal e bărbat. Victor Ponta e bărbat. Barack Obama e şi el bărbat. Nu-i aşa că există o infinitate de moduri de a fi bărbat, şi că nevoile acestor oameni sunt radical diferite?

Bun.

E valabil şi pentru femei. Hai, pa.

Ce le-a fătat mintea
Sharing is caring!Share on Google+Tweet about this on TwitterShare on FacebookEmail this to someoneShare on LinkedInPin on PinterestShare on Reddit

5 Responses to Putem şi noi să trăim, vă rog?

  1. Alexia says:

    Priceless! 😀 Din păcate, atitudinea asta se regăsește și printre bărbați. Futerea de grijă pentru binele altuia e sport național. “Păpușea…hai să-ți zică băiatu cum trebuie să îți trăiești tu viața. E adevărat că io nu știu nimic despre tine și nici drepturi asupra ta nu dețin…da ia uite ce pulă îmbârzoiată am!”. Răspunsul e identic: Marș!

  2. Lorena Lupu says:

    😀

  3. GEORGE says:

    80 % femei? eu as vrea sa fiu prieten cu tine pe fb, ca poate ma pricopsesc si eu c-o duduie d-asta puternica, si puterrnica profesional si c-o functie de conducere eventual.
    stiu, stiu ca nu ai agente matrimoniala. da’ cum ai spus si tu, (aproape) totu’ pana la bani.
    daca ma ajuti sa ma cuplez, iti ofer un procent generos. 🙂

  4. Lorena Lupu says:

    păi hai. de ajutat nu am cum să te ajut, dar de împrietenit mă împrietenesc. mă ştii deja suficient încât să-mi respecţi regulile şi e ok.

  5. GEORGE says:

    multumesc pentru incredere. fb sa am, si pana atunci sa n-o comit. :))

Leave a Reply

%d bloggers like this: