Romanian Gigolo

Menţiune: Uneori, mă uit prin textele mele vechi şi găsesc unul la care încep să râd zgomotos. Ăsta a fost scris la vremea aia pentru o revistă de pizde care m-a taguit recent ca “blogger”. Serios, să taguieşti ca blogger pe ăla care, înainte să-l enervezi până la punctul băgării de picior, îţi aducea premii de jurnalism şi materiale publicate în ediţiile internaţionale – asta înseamnă să fii mafiot. Dar divaghez. Deci, minireportaj de râs. Şi blogger s-o faci pe mă-ta.

Femeile urăsc să plătească pentru sex. Le place să simtă că pot aburi şi prestatori profesionişti. Cu acest gând în minte, mi-am intrat în rolul unei studente sărace și năbădăioase din Galați și-am pus mâna pe telefonul redacției, ca să văd cum stă piața de gigolo în București și mai ales, ca să aflu dacă ar fi vreunul disponibil să ofere o partidă gratuit.

GIGOLO 1: „HAI SĂ NE VEDEM LA MALL VITAN.”

Primul tip pe care l-am apelat a răspuns cu jenă. Era maseur profesionist, făcea modelling şi însoţire la evenimente. Am recunoscut în el ceva din orgoliul prostituatei care, chit că se fute pe bani, e şi ea om şi merită respect. Dar o studentă săracă şi ahtiată după sex nu se lasă cu una, cu două: „Uite de ce v-am sunat: m-a părăsit prietenul, sunt singură şi vreau să apelez la serviciile unui profesionist. Pe de altă parte, n-am cu ce plăti. Mă sponsorizaţi cu o partidă de sex?”

Pauză lungă şi încurcată: „Am atââât de mult de lucru.” Încă o pauză. „E o ofertă intere… câţi ani ziceai că ai?”, „20”. „Bun, ăăă, uite… ar trebui să te văd şi eu cum arăţi, să decid dacă… Pfff, nu ştiu ce să zic”. „Vreau total”, am completat. „Fac tot ce-ţi place, sunt din Moldova”.

Brusc, tonul lui a devenit mai prietenos: „Ei, da, cred că ne putem înţelege dacă arăţi bine. Pot să te văd la webcam?” „N-am webcam, sunt din partea sărăcăcioasă a Moldovei, am luat compu’ la second hand şi nu am avut şi de webcam.” „Mda.”

Spre deosebire de o curvă adevărată, care ar fi zis: „Jet, bă, sărăcie”, gigolo-ul nostru avea un ton compătimitor. Pentru o secundă am crezut că mă ia acasă, ca să fiu amanta lui nematerialistă, căreia îi aduce banii câştigaţi de la turiste olandeze grase şi slinoase.

„Hai să ne vedem la Mall Vitan, la 16:00. La Starbucks-ul de jos. Să văd cum arăţi, apoi vedem ce facem. Poate ne înţelegem.” Pe la patru fără 20 suna exasperat pe telefonul redacţiei: „Unde eşti!? Aveam o întâlnireee!” („Aveam de futut”, se hăhăia lumea din redacție.)

GIGOLO 2: „AZI, LA 18:00, LA MINE ACASĂ!”

Al doilea expert într-ale sexului nici măcar n-a încercat să afle cum arăt. „Da, e în regulă. Hai la mine. Am o garsonieră pe care o închiriez special pentru treaba de gigolo. Vino după 18:00 şi o facem. Faci total, da?”

Atâta cooperare m-a lăsat tablou, așa că am zis să complic treaba cu următorii.

GIGOLO 3, TRANSEXUAL: „IUBITA, SUNT NIŞTE COSTURI…”

Primii transexuali pe care i-am contactat m-au flituit scurt: fără femei! „Nu aş face sex cu femei nici plătit cu aur!” Apoi am dat de Crystyana, care se descria drept „o blondă matură manierată” și care a cedat cu un oftat.

Dar când i-am mărturisit că sunt studentă săracă şi nu am posibilităţi financiare, a schimbat brusc tonul: „Iubita, sunt nişte costuri, da? Stau singură în apartamentul ăsta de lux, fardurile mă costă, coaforul mă costă, hainele mă costă, solarul mă costă. Dacă n-ai bani acum, revii când ai!”

Aş fi vrut să-i spun că-s de la ţară şi că-i pot aduce un purcel sau trei găini, dar ceva în tonul ei m-a oprit. Am încheiat sec: „OK, te sun când iau bursa.” Și-atunci, brusc, s-a îndulcit: „Ei, aşa da, scumpa. Pupici.”

GIGOLO 4: „EŞTI GĂLEATĂ? NICIO PROBLEMĂ!”

Următorului gigolo i-am zis nu doar că sunt studentă, săracă şi moldoveancă, ci că sunt şi găleată. Ei bine, nu chiar găleată, dar oricum foarte largă.

„Păpuşa, mă descurc. Am cu ce!”. Ăsta era un flăcău mai de cartier aşea. „Unde să vin?” „În cămin în Regie e ok?” „Oriunde, păpuşa.” „Bun, dar poate să intre administratorul peste noi.” „Ei, atunci nu. Undeva unde să nu intre nimeni peste noi”, a zis el ferm. „Ok, gata, o sun pe prietena mea cu garsonieră, văd ce aranjez”, m-am conformat eu. „Şi, păpuşa, zi-i că, dacă se bagă, nu-i cer nici ei nimic. Chiar dacă e largă şi ea.”

GIGOLO 5: „NU CRED SĂ N-AIBĂ CINEVA 200 DE LEI, SĂ-ŞI PIARDĂ VIRGINITATEA!”

Gigolo 5 se declara de lux (cerea 50 de euro în loc de 50, o sută de lei, cât costă treaba asta în mod normal). Deluxe era şi accentul ardelenesc, de baci harnic, care se scoală odată cu găinile, ca să ducă oile la păscut. Întâi i-am expus situația clasică: studentă moldoveancă, horny şi săracă. Răspunsul a venit scurt, clar și omenos: „Ok, hai să ne vedem! Unde vrei tu.”

„Bun, dar… sunt virgină.” Cum a auzit-o pe asta, a retras pe loc superoferta: „Cu virginele e prea mult de muncă. Nu fac sex gratis cu virgine. Vino cu două sute de lei şi te rezolv.” „Bine, dar sunt studentă.” „Aşa, şi? Merită două sute de lei.” „Da, dar nu am posibilităţi.” „Cere de la părinţi.” „Cum să zic: Mamă, dă-mi bani ca să-mi pierd virginitatea?” „Păi nu zici asta, zici că vrei pentru o rochie nouă.”

Apoi a insistat: „Haide, fă rost de două sute de lei şi vorbim!” Am închis, năucă. Unde sunt vremurile în care sclavele virgine costau dublu faţă de cele pângărite?

GIGOLO 6: „NUMĂR BLOCAT PENTRU NEPLATĂ.”

Asta e, meseria de gigolo nu e foarte profitabilă în România. De aceea ne emigrează valorile.