Scheleții mei din dulap

Cine citește cu regularitate acest site, știe că îmi cumpăr haine ca o maniacă, sau ca și cum s-ar închide toată industria textilă mâine, apoi acestea urmează exact traseul pe care-l imaginați: jeap pe jos sau jeap în dulap.

Dar ieri m-am trezit cu chef de muncă fizică. Chef care îmi vine o dată pe an bisect sau ceva de genul. Pur și simplu, era o lumină frumoasă afară, iar asta mi-a erectat o poftă gospodărească absolut improprie. Ce să fac, ce să fac? Să mă ascund într-un colţ şi să aştept să-mi treacă.

Glumesc.

M-am uitat în jur la relieful de haine, încălțăminte și accesorii care îmi acoperea toată podeaua garsonierei și am zis: Știu. O să transform acest haos în ceva cu sens.

Întâi, să prind curaj, mi-am făcut o cană uriașă de cafea cu lapte și un pic de scorțișoară, apoi am pus muzică tematică.

 

Acum, că am terminat (la 2 noaptea, lol) și am niște dulapuri trase la riglă, un uscător plin ochi de haine curate în proces de uscare și trei saci plini de haine evacuate, mă simt subit expert, drept care, simt să vă împărtășesc și vouă sfaturi în domeniu.

Dacă sunteți gospodari de mare angajament, considerați că n-am nimic nou să vă spun, dați din x din colț și ne vedem mâine la aceeași zi.

Dar dacă sunteți o gașcă de fete și de gay care vă cumpărați impulsiv haine, pentru că arată superb, sau pentru că o să slăbiți voi și o să ajungeți acolo, și rezultatul sunt acele seri de ieșit în oraș în care vă uitați la trei dulapuri și încă șase sertare pline și nu aveți cu ce să vă îmbrăcați, ascultați la sora voastră mai mare.

Pasul nr. 1: se colectează hainele purtate de pe jos, scaune, cuiere, se sortează în albe și pe grupuri de culori (în cazul meu, roșii cu mov și separat, negre), se bagă unul dintre grupuri la spălat și sacii cu celelalte două în așteptare, la baie, lângă mașina de spălat.

Așa, ai eliberat podeaua.

Dai cu aspiratorul. Pentru că urmează bordelul, și ai nevoie de un spațiu fără praf și păr de animale.

Bun. Acum, deschizi toate dulapurile și sertarele, tot ce ai textil, și le golești în mijlocul podelei.

Da, știu. Se va crea un haos de nedescris. Dar haosul e sursa primordială a creației, v-o zice orice religie care se respectă.

Mbun. Primul criteriu de sortare va fi: ce păstrez și ce arunc.

Iar ca să nu intre instinctul: Awwww, dar vreau și asta, și aia și ailaltă, vă dați temă de actorie: Trebuie să mă mut, n-am bani de taxi, prin urmare, îmi car catrafusele cu cârca. Ce aș păstra și ce aș arunca în cazul ăsta.

Versiunea mea a fost așa:

  1. Pantofii un pic juliți, un pic boțiți, cu tocurile un pic roase, despre care te minți frumos că o să-i duci la reparat când ai trei magazine de pantofi noi sub fereastră și vine ianuarie cu solduri pe toate siteurile imaginate vreodată. 

Trăim într-o eră consumeristă, dar încă avem apucături de comuniști strângători, lasă, taică, să fie, că nu știi când ne trebuie. În consecință, avem 50 de perechi de pantofi, dintre care vreo 15 trebuie duși la reparat, sau au aceste defecte pe care o să le remediez eu la un moment dat.

Nu, n-o să le remediezi. Când iei banii pe o colaborare, primul lucru pe care o să ți-l iei vor fi alți pantofi.

Pa.

2. Tocurile neverosimile. 

Cred că fiecare tipă are problema asta. Dacă tema literaturii satirice este discrepanța între aparență și esență, tema stativului de pantofi e discrepanța între ce ți-ar plăcea să porți în universul oniric în care cântărești iar 50 de kg și ce porți în realitate, în ăsta de acum.

Partea tragică e că ai trei perechi care deservesc persoana reală tu și 20, superbi, care deservesc versiunea ta ideală din capul tău.

Hai, păstrează patru perechi, pe cele mai frumoase, iar restul – pa. Oricum n-o să-i porți. Oricum te dor picioarele la jumătate de oră după ce-i încalți. Oricum nu i-ai purtat de nu știi când, că în București canicula începe în aprilie și treci direct la sandale comode.

3. Hainele în care, în mod vizibil, nu mai am cum să ies din casă.

Am avut momente când am fost slabă ca un ogar și momente când aș fi putut concura cu Grasu XXL. Din ambele perioade mi-au rămas haine. Haine care acum nu se închid, respectiv haine prin care fluieră vântul.

Realist, n-o să slăbești atât, și tot realist, decât să te îngrași așa, mai bine te împuști de acum. Hai, pa. Să păstrăm doar măsurile care ne vin și cele un piculeț mai mici, să avem stimulare pentru slăbit.

4. Hainele care s-au urâțit la spălat. 

Când au venit, erau frumoase de-ți venea să le lingi eticheta. Dar a venit prima spălare, a doua, a treia. Și s-au lăbărțat, s-au uzat, s-au ros, au făcut pete albe de la detergent, a intrat păr de Pulică în ele și a prins rădăcină: you name it.

Și tu te minți că o să te duci și o să faci și o să dregi.

O să faci o p*lă, îţi zic eu de pe acum. Mereu o să ai ceva treabă mai importantă. Dacă ai un pogon de haine care-ţi vin bine, arunc-o pe cea care te dezavantajează.

5. Hainele care, pur şi simplu, nu se pupă cu tine. 

Toţi le avem. N-au nici o problemă, sunt intacte, noi, culoarea e uniformă, dar pur şi simplu, niciodată, când deschizi dulapul, nu te orientezi natural spre ele. Nu te strigă pe nume. Nu îţi vine să le aşterni pe fabulosu-ţi fizic.

Dacă au trecut trei ani şi n-ai purtat-o, n-o s-o porţi nici de acum încolo. Renunţă cu tupeu. După cum frumos spunea Elton John: “Some things looking better, babe / Just passing through”.

6) Tricourile tematice datate. 

“Festivalul Concurs de Belit Blana la Urs 2015”; “Rahat Fest 2013”; “Whatever serial pentru care a scos HBO tricou tematic” (exceptând Game of Thrones, desigur. Game of Thrones nu pleacă nicăieri!)

Nu de alta, dar anul 2019 vine cu propriile tricouri tematice şi deja ai mai multe tricouri decât ai putea purta tu cu toată familia ta, pe tot restul vieţii.

Şi nu porţi tricou decât acasă, oricum.

Partea bună cu tricourile tematice datate este că sunt făcute de obicei din bumbac, ceea le face excelente cârpe de frecat varii suprafeţe problemă de prin casă. Alea se păstrează frumos în “coşul viitoarelor cârpe”.

7) Orice articol vestimentar care te face să arăţi grasă. 

“Daaa, dar dacă îl combin cu nu ştiu ce, şi pun şi un cordon… E aşa frumooos, nu e vina lui că eu am un corp de vacă bălţată”.

Casa e a ta, deci corpul de vacă bălţată e prioritar. Şi ştii şi tu, şi eu, că dacă ţi-ai bătut în cuie ideea că o ţoală te face să arăţi grasă, o vei evita pur şi simplu.

8) Hainele care presupun multă bătaie de cap 

Alea care se şifonează repede, alea care par magnet natural de păr de animale, alea care par perpetuu boţite, alea care sunt mai multă muncă decât plăcere.

N-o să le porţi. Nu când netul şi magazinele sunt pline de articole care nu se şifonează, iar ţie îţi displace călcatul din străfundul baierelor sufletului.

Când faci curat în dulap, ca în orice alt domeniu din viaţă, secretul fericirii este deplina sinceritate. Mă văd vreodată în viitor purtând rahatul ăsta?

Iar dacă răspunsul e “poate în casă”, dă-ţi o marjă de zece articole de îmbrăcăminte pentru “poate în casă”, şi restul, la gunoi.

Aplică aceeaşi selecţie fermă şi la lenjeria intimă: dacă suportul push-up al sutienului e un pic deformat, dacă s-au lungit bretelele şi nu arată bine nici ajustate, dacă s-au decolorat de la spălări, dacă albul nu mai e 100% alb nici cu mama clorului, dacă şosetele s-au uzat – arrivederci.

Lenjeria intimă e a doua piele a noastră. Dacă nu e impecabilă, te simţi nasol toată ziua.

*

OK, acum că ai redus simţitor bulucul la care ai de muncit, îndepărtezi nedoritele. Pe cele cu potenţial de cârpă le bagi în coşul viitoarelor cârpe, restul la gunoi, să scapi de o povară.

Sau na, dacă eşti genul care speră să facă un ban pe siteurile de reciclate, bagă. Eu prefer să scap repede de efort, prin urmare, ghena e soluţia mea de sprijin.

Acum, ai rămas cu ceea ce îţi  vine şi vrei să porţi. Grupează-le pe categorii, ca pe un site de îmbrăcăminte: geci, paltoane şi alte forme de outerwear, pulovere şi sweatere, cămăşi, tricouri şi maieuri, bluze, rochii, pantaloni, fuste. Şi alocă-i un spaţiu distinct fiecărei categorii în parte, să ai o hartă mintală: de acolo iau o cămaşă, de acolo un pantalon, de acolo un plovăr şi aşa mai departe.

Acum, când le împătureşti, fii şmecheră. Jos de tot se duc alea mai voluminoase, dar şi cele pe care nu le prea porţi, şi spre vârf, preferatele. Să nu trebuiască să demolezi un întreg vraf de haine, să pescuieşti bluziţa roz de dedesubt.

Şi gata.

Ai dulapuri frumoase, logice şi bine structurate, cam cum îţi e şi creierul.

La final, te răsplăteşti cu un vin roşu bun, cumpărat special dinainte, să te premiezi pentru efort. 😀

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. Carmen says:

    Bravoo!!! Minunat inceput de an, cica daca ai totul organizat in dulap/casa, viata e mai senina, te poti concentra mai bine la restul lucrurilor. Esti un exemplu bun de urmat, sa caut niste timp 🙂

  2. Raluca says:

    Cool. Mie inevitabil mi se darama teancul indiferent cum le aranjam 😀 Am rezolvat aranjandu-le pe orizontala in loc de verticala https://pin.it/sq7ah7sgpef763

  3. Lore says:

    Haha, chiar ieri am adunat si eu doua pungi de haine nefolosite. Ma simt mai usoara.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger