#
MENU

De ziua bărbatului

O scrisoare deschisă somnului meu

May 6, 2017 Comments (1) Views: 1324 SPICY

Seducţie la metrou

Ajung azi în staţia aferentă locului unde aveam treabă. Cobor şi o iau pe scări în sus. Pe scările normale, nu pe scările rulante, dat fiind că aceste picioare lungi şi frumoase trebuie întreţinute cum se cuvine, şi orice şir de scări e prietenul lor.
Dat fiind că urcatul ia un pic mai mult timp, apuc să zăresc următoarea scenă:
Sus, la capătul scărilor, o ţigăncuşă frumoasă, cu ochi mari şi păr creţ, îşi etalase diverse mărfuri: şosete de bărbaţi, dresuri de femei, brichete, ace, brice şi carice, complet neimpozitate şi fără chitanţă, desigur.
Un cetăţean relativ dodoloţ şi transpirat se postase să examineze oferta. Părea că o freacă la icre de ceva vreme, pentru că ţigăncuşa începuse să se impacienteze. Ciulesc urechea.
-Îmi arăţi şi ciorapii?
-Dar ţi i-am arătat odată, domnuuu’.
-Da, dar nu m-am uitat bine.
-Bine, hai.
Cetăţeanul relativ dodoloţ şi transpirat începe să studieze cu mină de specialist inscripţiile în chineză, în timp ce ţigăncuşa se uita vag disperată peste umărul lui la noul val de cumpărători la care nu putea ţipa ademenitor, de vreme ce individul îi lua faţa.
“Pretenarul doreşte să o are pe frumoasa, dar nu se termină prea bine”, constat eu, apoi, pentru că sunt o scorpie, mă proptesc aparent nepăsătoare de mânerul scărilor şi mă fac că-mi dau mesaje pe Facebook.
-Te-ai hotărât, domnuuuu’?
-Nu ştiu. Parcă nu-mi plac ciorapii ăştia foarte tare. Sunt bumbac?
-Da, sunt bumbac, domnuuuu’!
-De unde ştii, scrie pe ei în chineză!
(Ahaha. Ăsta când nu freacă la icre ţigăncuşe la metrou, e comentacul ăla pisălog care îţi fute timpul aiurea cu remarci tâmpite şi care finalizează mereu în block, chicotesc eu în sinea mea, în timp ce butonez la mobil de zici că viaţa mea depinde de asta.)
-Ştiu ce vând, domnuuuu’!
-Ştii pe dracu’, nu ştii nimic!
Şi stă din ce în ce mai transpirat, proţăpit în faţa ei.
-Domnuuuu’, cumperi ceva?
-Mai arată-mi brichetele.
-Ţi le-am mai arătat, domnuuuu’.
-Şi mi le mai arăţi.
-Nu ţi le mai arăt decât dacă cumperi.
-Cum să cumpăr dacă nu-mi arăţi?
-Dar ţi-am arătaat şi ai văzuuuut, domnuuu’.
-Eşti cam obraznică.
-Auzi, domnuuu’, îţi vând ceva sau ce facem, domnuuu’!! i-o retează scurt ţiganca.
-Păi nu prea vrei să vinzi, că nu-mi arăţi nimic!
La o asemenea enormitate, ţigăncuşa decide că are de a face cu spam nigerian transpus în formă puhavă şi neapetisantă. Se întoarce spre încă un val de suitori şi începe:
-Dresuri de damă, şosete bărbaţi, tricouri, brichete avem!
Astfel ignorat, cetăţeanul gras se întoarce cu spatele, roşu de frustrare, şi pleacă bombănind ceva despre cum femeile e toate curve şi scorpii.
Din noul val se desprinde un alt tip. Nici el nu e neapărat într-o relaţie tandră cu cântarul, dar compensează cu zâmbet.
-Dă şi mie trei perechi de şosete. Două albe, una neagră.
-Pungă vrei, domnuu’?
-Da. Şi dă o brichetă. Oricare, nu contează. Poftim, ţine restul.
-Să trăieşti, domnuuu’!
Scursă toată.
-Hai că mai vorbim, drăguţo, că mă grăbesc.
-Să mai treci şi mâine, domnuuu’.

Ce le-a fătat mintea
Sharing is caring!Share on Google+Tweet about this on TwitterShare on FacebookEmail this to someoneShare on LinkedInPin on PinterestShare on Reddit

One Response to Seducţie la metrou

  1. Barbulescu Vasile says:

    Credeam că individu’ “dodoloţ şi transpirat” e de pe la fisc. Incepuse să-mi fie milă de ţigăncuşă. Dar aşa nu mai are niciun farmec. Individu’, că zicerea spumuieşte de farmec!

Leave a Reply

%d bloggers like this: