#
MENU

Am dansat pe un vapor de croazieră

Îndreptar de lungu’ nasului 1: “obraznic”

January 10, 2017 Comments (21) Views: 1751 SPICY

“Vreau să mă apuc de scris”. Mic manual de autor în 2017

Spre deosebire de pictură, sculptură, teatru, care presupun consumabile scumpe, scrisul pare ieftin şi la îndemâna oricui. De aceea, o grămadă de lume, captivată de popularitatea tinerilor sau mai puţin tinerilor autori promovaţi de social media, decide că vrea să se apuce de scris.
OK. Mult succes din partea mea. Sunt omul care doreşte binele tuturor. Dar există câteva lucruri de care ar fi indicat să ţii cont.

1) Ce ai de zis?

Ămnu, încă un sirop boring despre cum mâna ei translucidă te mângâia gingaş pe corzile sufletului nu interesează pe absolut nimeni. Există chestia aia sinistră numită clişeul obosit şi ultrafumat, şi dacă vei fi al 7654799-lea care să ne anunţe că dragostea e un lucru mare care leagă două inimi foarte tare, lasă-ne. Lasă-te şi lasă-ne.
Identifică un subiect pe care nu l-a stors toată lumea de vlagă din toate unghiurile şi tratează-l tu. Dacă ai ceva nou de zis faţă de restul pieţei, generezi atenţie. Dacă nu, generezi căscat.

2) Interesează pe cineva ce ai de zis?

Nu presupune că interesul altora e obligatoriu. Realitatea e că nimeni nu-ţi datorează nimic. Nimic, adică nici timp, nici atenţie.
Timpul şi atenţia trebuie cucerite, nu răpite cu japca, cum fac lătrăii inepţi şi toxici cu timpul meu. Când îi hărţuieşti pe oameni, poţi fi cea mai talentată fiinţă din univers şi tot n-o să-i pese nimănui.
Timpul şi atenţia altora se cuceresc prin carisma, fabuloşenia, potenţialul de seducţie şi interes a ceea ce scrii. Iar acestea derivă din subiect. Nu din cârnaţii patetici de figuri de stil cu care ornezi o banalitate.

3) Ştii să scrii?

Aici nu mă interesează un răspuns de tip “Am învăţat de la învăţătoare, într-a-ntâia”. În engleză există distincţia clară între “spell” şi “write”. Tanti te-a învăţat să “spell” corect cuvinte (preferabil, dar de multe ori văd comentarii cu “a-r trebuii” şi “ochi albaştrii”, deci nici asta nu e sigur), dar nu te-a învăţat să creezi poveşti.
Naraţiunea e o artă şi, totodată, rezultanta unor tehnici. Pe care le poţi însuşi (“însuşii”, pentru cei din paranteza de mai sus) cu cursuri de scriere creativă, dacă ai cu ce, sau dacă n-ai cu ce, citind sute de mii de cărţi. Ceea ce ne duce la

4) Cât ai citit?

Ca auzul muzical, auzul literar (metaforă a mea, prin care definesc abilitatea unui autor de a simţi curgerea armonioasă a cuvintelor) se formează citind. Cărţi clasice, cărţi contemporane, fiction, nonfiction, romane, nuvele, poezie, tot ce se poate citi. Cu cât citeşti mai mult, îţi hrăneşti imaginaţia, capacitatea de a plăsmui lumi imaginare şi de a le face să prindă viaţă. Utile pentru viitorul tău ca autor.

5) Ai o voce proprie?

Nimic nu e mai plicticos decât un text al cuiva care îl imită pe autorul X. doar pentru că autorul X are succes. Îţi faci un deserviciu şi ţie, că pari o copie jalnică, îi faci un deserviciu şi autorului X, pentru că era singurul pe stilul ăla, până să apari tu, şi acum sigur îţi doreşte moartea în chinuri.
Lumea îl are deja pe autorul X şi nu are nevoie de X bis. Dacă nu ai un fel al tău, personal, de a livra povestea, găseşte-ţi un job cinstit în vânzări.

6) Ai arhitectură?

Dacă o proză scurtă se susţine din talent, proza lungă trebuie gândită ca o casă, după un plan narativ coerent, ca să nu se surpe. Trebuie să fie acelaşi roman, şi la pagina 30, şi la pagina 250. Trebuie să aibă unitate de stil, personaje coerente, să plece de undeva şi să ajungă altundeva, cu sens.
Pare evident, nu?
Din păcate, nu e. Multe romane o iau pe arătură de te doare mintea. Şi la final te întrebi, năuc: Ce pizda mamelor noastre a vrut autorul?

7) Vrei un cititor de încredere?

Dacă cititorul ăla de încredere e maică-ta, gagică-ta sau un prieten intim, e perfect. Îţi vor da feedback din afară, care e extrem de util, pentru că multe intenţii care ne sunt nouă clare în cap nu se înţeleg deloc în opera finită.
Dar nu presupune că Lorena de pe net îţi datorează timpul ei strict pentru că are o obligaţie celestă de la Dumnezeu să te citească. Cititul unui manuscris e ca sexul. O plăcere pentru cine te iubeşte şi o corvoadă, preferabil remunerată, când soliciţi ajutor profesional.

8) Cauţi o editură?
Trimite un mail POLITICOS, în care te recomanzi şi le scrii că ai dori să le propui un manuscris, în măsura în care se potriveşte cu planul lor editorial curent.
Unii nu-ţi răspund. Nu te oftica prea tare. Eşti începător, deci eşti un risc.
Alţii îţi cer manuscrisul. Faptul că acceptă să-l citească nu-i transformă în sclavii tăi, de aceea, dacă nu revin în trei săptămâni, poţi să mai dai un mail, în care să-i întrebi politicos cum li se pare, dar în nici un caz o ţopârlăneală sinistră în care să te zborşeşti la ei că nu au citit. Dacă faci asta, i-ai pierdut.
Dacă editura te refuză, traseul corect e să mulţumeşti politicos pentru răspuns, eventual să-i întrebi ce anume au să reproşeze manuscrisului, în ideea de a învăţa din critica lor. În nici un caz nu te apuci să-i înjuri pe toate gardurile şi să-i faci troacă de porci.
Să scuipi unde ai lins denotă lipsa de stil supremă. Şi nimeni nu va dori să colaboreze cu tine.
Iar refuzurile se acceptă elegant, ca o luare la cunoştinţă a faptului că oamenii pot alege să investească în tine, sau pot alege să nu, şi e normal să-şi ia propriile decizii pe banii lor. Arta de a accepta stilat un răspuns îl poate face pe celălalt să revină asupra deciziei. Ţigăneala îi va confirma doar cât de întemeiat a fost să te refuze.

9) Negociază-ţi just contractul, să nu te trezeşti ţepuit.

Nu cedezi drepturi de autor decât pe prezenta ediţie de x exemplare. Nu cedezi drepturi de ecranizare. Nu cedezi drepturi asupra unor eventuale ediţii în limbi străine. Acolo sunt bani reali, nu năsturaşi, şi astea fac obiectul unor contracte ulterioare.
Pe de altă parte, nu te aştepta să spargi piaţa din prima, dacă nu cumva ai scris Cincizeci de nuanţe de cenuşiu. Banii o să vină încet şi cu ţârâita. Se numeşte debut. Măcar ţie o să-ţi vină. Noi, fraierii care am debutat la Tritonic, a trebuit să angajăm asasini plătiţi şi să înfiinţăm al doilea ISIS să vedem un ban.

10) Ajută-ţi editura în promovare.
Nu face inutil pe interesantul. Dă interviuri când ţi se cer, participă la evenimente, anunţă pe Facebook, implică-te. Principalul motor de vânzare al unei cărţi în 2017, până dau cititorii de calitatea conţinutului, e personalitatea autorului.
Mulţi o să te cumpere de drag, pentru că eşti genul de om care vor ei să fie, şi abia după ce dau de poveste, o să vadă că ai şi talent.
Fii outgoing. Fii prietenos. Fii prietenul cititorilor tăi.

Ce le-a fătat mintea
Sharing is caring!Share on Google+Tweet about this on TwitterShare on FacebookEmail this to someoneShare on LinkedInPin on PinterestShare on Reddit

21 Responses to “Vreau să mă apuc de scris”. Mic manual de autor în 2017

  1. LadyR says:

    “Fii outgoing. Fii prietenos. Fii prietenul cititorilor tăi. ” – la faza asta am ras in hohote pe dinauntru…
    The pun was intended I suppose 🙂

  2. John says:

    Care-i treaba cu ‘noi fraierii care am debutat la tritonic’ ? A fugit Hrib cu banii ?

  3. Lorena Lupu says:

    nu înţeleg. mie mi se pare că sunt un om mai mult decât prietenos cu cititorii mei.
    că-i pun la punct când îmi iau aerul e partea a doua. dar cât timp se poartă normal, îi tratez foarte bine.

  4. LadyR says:

    mi se pare o distanta definitorie intre “ii tratez bine” si conceptul de prietenie. – sunt perfect de acord cu tine, dar tocmai asta mi s-a parut amuzant.
    In acceptiunea generala “prietenie” e cu entuziasm, “bine-ai venit”, “ce ma bucur sa te vad”, “hai sa ne tinem de mana si sa ne impletim codite”. Mai realist si in cazuri fericite, prietenie chiar e cu “iti iau aerul”, poate chiar cu “hai, ia-mi aerul, o ora cat stam la cafea, ca muream de dorul tau, om fain”. Poate cititorii tai chiar simt asta pt tine, cand vin si-ti sorb articolele, si poate s-o fi intamplat (ipotetic, nu zic ca s-a) sa intelegi tu prost o “dovada” de prietenie prost inteleasa de ei.

    You just dont strike me as friendly.
    Ti-ai ales alt stil, acum de ce te-ncurci cu sentimentalisme?

  5. Lorena Lupu says:

    simplul fapt că răspund fiecăruia dintre voi în comentarii e o dovadă de friendliness.

    *
    altminteri, cititorii mei nu “simt asta pentru mine” gratuit, ci în urma unui efort destul de consistent de a livra un articol interesant pe zi. pare cacamaca pentru tine? te asigur că nu e. e muncă. şi e o muncă pe care mulţi dintre voi n-o recompensează cu absolut nimic.
    ba dimpotrivă, ocazional o recompensează cu comentarii de căcat, cum e ăsta al tău.

    *

    iar dacă asta nu e “friendliness”, nu ştiu ce e.

  6. Lorena Lupu says:

    altminteri ar fi interesant să aibă ziua mea o mie de de ore, să stau la cafea şi să-mi iau limba în gură cu mii de oameni, să mă aprobe şi cititoarea mea Lady nu ştiu cum, care primeşte moca entertainment de la mine şi face nazuri pe marginea lui, drept friendly.

  7. LadyR says:

    cu trei comentarii in urma imi ziceai ceva de genu’ “dont take undeserved shit from people”. Eh, ce pixu meu ai scris tu mai sus fix asta e: undeserved shit.
    Si mai amuzant e ca dovedeste fix la ce ziceam eu – EU eram prietenoasa in comentariul meu initial. Excesiv (si nesolicitat de) familiara, la care tu puteai raspunde cu “prietenie” si toleranta. Dar nu. – thank you for proving my point. Ai inteles prost o prietenie prost inteleasa a cititorului tau. (Frumos ar fi sa spui acum ca “Both puns were intended, thanks for playing”)

    Si ca sa nu ma apuc sa arunc cuvinte ca “ipocrizie”, “prietenie de marketing” (si alte balarii la fel de argumentabile, dar isteric si nefondat agresive ca raspunsul tau (pentru care iti multumesc 🙂 ) – I`m putting up with your undeserved and unfriendly shit, si incerc sa-ti explic rational urmatoarele:

    – de NICAIERI din textul meu nu reiesea ca eu consider ca cititorii iti ofera degeaba prietenia lor
    – NU am facut nicio referire / apreciere referitoare la munca ta si cu atat mai putin la efortul depus, deci nu inteleg de unde ai dedus tu ca as eticheta-o cu “cacamaca”. Daca as eticheta-o cu “cacamaca” de ce cacat as mai reveni aici zilnic?
    – Cand ziceam ca poate unii cititiori simt asta pentru tine, ma refeream la mine, ca-s printre cititorii aia care iti acorda un “hai, Lorena, ia-mi aerul, 10 minute, cat iti citesc articolul de azi, vaca nemernica si geniala”
    – Consider ca, chiar daca n-am remunerat inca – faptul ca revin in fiecare zi si mai si comentez in semn de apreciere/empatie/simpatie e o dovada de loialitate si un fel de promisiune ca voi multumi si cu bani candva. Eu imi doresc sa iti arat ca-s tot aici, ca-mi placi, ca-ti apreciez munca. Altii citesc, rad si-nchid pagina. Loialitatea cititorilor tai e cacamaca?
    – Eu incerc sa comentez apreciativ si inteligent. Chiar incerc, jur, dar daca nu`s in standardele tale de inteligenta, o sa comentez in gand de-acu`, mnah…
    Pot citi si in liniste, multumesc.

  8. LadyR says:

    Mah femeie… unde am facut nazuri ??? Am zis ca “The pun was intended I suppose ” !!! Doaaamne…

  9. Lorena Lupu says:

    Dacă aşa eşti tu prietenoasă, mai bine păstrează-ţi prietenia pentru tine. You came off as rude and annoying. Restul căcatului interminabil nu-l citesc, că nu am greşit nimic nimănui să depun munci silnice.

  10. LadyR says:

    “Dacă aşa eşti tu prietenoasă, mai bine păstrează-ţi prietenia pentru tine” – again, likewise 🙂
    Glumesc. Nu se aplica. Dar serios, ai fost prea sensibila…

    Sper c-o sa citesti, totusi, ca-s 15 randuri, eu ti-am citit mii(milioane?)…

    Anyway, te rog retine ca intentia si sentimentele mele sunt “de bine”.
    Si…ok, citesc disciplinat, in liniste.

  11. Lorena Lupu says:

    Mi-ai citit milioane de rânduri pentru că e conţinut variat, interesant şi muncit.
    Eu nu am de ce să citesc 15 rânduri de bălărie ineptă de la un om căruia nu-i datorez nimic dar care îmi face reproşuri că nu-i sug şi pula pe lângă faptul că-i livrez conţinut.
    Dacă nu-ţi dai seama cât de inoportună şi mârlănească e ieşirea ta de azi, chiar nu am ce să-ţi mai explic. Am consumat deja destul timp inutil pe fix nimic.

  12. Un material foarte util, cu o mică observație: e greu la ora actuală să găsești teme care să nu fi fost sucite pe toate părțile, de aceea cred că, dincolo de importanța sau originalitatea temei, contează și modul estetic în care aceasta este tratată. Din acest punct de vedere, am întâlnit o sumedenie de povestiri care nu abordau teme noi, însă m-au fermecat prin modul de tratare și prezentare narativă a subiectului. Pe de altă parte, am întâlnit și povestiri unde autorii doar aveau impresia că au descoperit o temă nouă și o tratau de parcă am fi asistat la prima expediție pe Alpha Centauri, într-un mod superior, criptic, neinspirat. Și mai îndrăznesc să cred că e de mare ajutor un club sau cenaclu literar, în măsura în care poți construi legături de prietenie sinceră măcar cu o parte din membri, oameni cu care să te poți cuțita pe criterii estetice în ședința de cenaclu, continuând apoi cu o amicală și inofensivă ieșire la bere/suc/vin/cafea.

  13. Lorena Lupu says:

    Mulţumesc din inimă, Ciprian. În sfârşit un comentariu pertinent şi la obiect. Am ajuns să mulţumesc pentru normalitate. Imagine that.

  14. LadyR says:

    bine. scurt:
    – niciun repros – in capu` tau tot, clar
    – jura-te ca esti atat de praf in capu` tau incat te-ai agatat de 3 cuvinte si n-ai fost in stare sa procesezi toate complimentele / aprecierile pe care le-am strecurat in text
    – raspunsurile mele sunt, si ele, gandite, argumentate, punctuale si chiar personale – pt tine – le-ai inmultit cu 0.

    Bun. Ok

    Fii tu sanatoasa!

  15. Lorena Lupu says:

    M-am agăţat de ce era. În mintea ta e normal să-mi scrii scenarii în care să-mi descrii ce căcat ar trebui să-ţi mai ofer pe lângă conţinut zilnic, ca să satisfac criteriile tale de friendliness. În mintea mea nu e normal.
    În mintea ta e normal să-mi abuzezi timpul cu acest dialog interminabil în care mă acuzi de toate tâmpeniile pământului, de parcă ţi-aş datora ceva. În mintea mea nu e normal.
    Având în vedere că terenul e al meu, şi că real am ce face mai bun cu tot acest timp decât să-l investesc în criza ta nejustificată de isterie, îţi zic ultima oară să te opreşti aici. Gata. Problemele tale NU sunt ale mele şi nu au de ce sî fie. Abuzează de timpul şi răbdarea unor oameni care ţi le datorează.

  16. LadyR says:

    M-a mancat in … sa ma caznesc sa-ti explic doua ore ca eram bine intentionata. Ce dracu-mi pasa??
    Scuze pentru “deranj”.

  17. Lorena Lupu says:

    Să te “căzneşti” pe naiba. Să ţipi la mine că nu răspund cum crezi tu că ar trebui să răspund şi că nu mă comport cum crezi tu că ar trebui să mă comport. Şi să-mi scoţi ochii că mă citeşti, de parcă n-ai fi făcut-o exact pentru calitatea textelor şi pentru ce derivai din ele. Nu erai “loială” unui bolnav în cârje, care să presupună muncă din partea ta, erai “loială” unui entertainment moca, scris pe un ton accesibil şi, da, FRIENDLY.

    Nu, nu e “deranj” în ghilimele. E deranj. E cu majuscule: DERANJ.
    Şi e dovada certă că nu eşti în măsură să dai lecţioare de friendliness şi de conduită nimănui.

  18. Alex says:

    La punctul 8 aș adăuga concursurile editurilor pentru debutanți. Sunt cam singura șansă reală pentru cine n-are cunoștințe în domeniu. Sfaturile tale sunt de bun simț, dar, în momentul de față, ai șanse mici să primești un răspuns de la o editură serioasă. Să ți se spună concret ce nu le-a plăcut e deja de domeniul fantasticului. Probabil că nu vei afla niciodată dacă măcar ți-au citit manuscrisul. Editurile mici îți vor trimite imediat oferta de publicare pe banii tăi, din nou zero feedback concret cu privire la manuscrisul tău. Din păcate, concursurile pentru debutanți rămân singura speranță. Mă refer la cei care chiar vor să știe dacă au ce căuta în literatură, nu doar să-și vadă numele pe o copertă.

  19. Lorena Lupu says:

    pot contrazice asta cu exemplul meu. eu am primit ofertă de publicare de la prima carte, fără cunoştinţe din domeniu.
    pe de altă parte, eram deja blogger cunoscut în acel moment.

  20. LadyR says:

    Lorena, iarta-ma, dar atata timp cat mi te adresezi, nu poti avea pretentia sa nu raspund, iar cand raspund sa spui ca esti abuzata.
    Ok, inchei cu scuze pentru ca imi este clar si evident ca te-am indispus(poate putin spus) teribil, si crede-ma ca regret, dar sustin in continuare ca a fost o eroare de comunicare (de formulare din partea ta, de interpretare din partea ta) exacerbata de faptul ca amandoua avem puncte de vedere (evident diferite) pe care le sustinem. Afirm ceva evident iar, dar, ma poti ignora, dupa cum te-am invitat sa o faci. Daca raspunzi, o faci voluntar, asa cum o fac si eu. De aceea mi s-ar parea rezonabil sa-mi citesti integral raspunsurile, daca tot ai intentia sa raspunzi, urland.

    Nu am pretins sa dau lectii de friendliness. I`m not really friendly myself, desi azi, am incercat. Nu mi-a iesit.

    Iar tonul meu cinic si verva cu care imi expun parerile sunt adesea interpretate drept agresiune. Evident a fost cazul si acum.
    Pana la un punct – cel la care mi-am dat seama ca tu chiar nervoasa – mi-a facut placere discutia.
    Te asigur ca nu asta mi-a fost intentia si imi pare rau pentru discomfortul creat.

    Apreciez continutul tau, si pe tine, si iti multumesc pentru efort.
    Voi citi in liniste urmatoarele articole.

    Mirela

  21. levmallev says:

    nu poti sa fii prietenul cititorilor tai, pentru ca nici Dumnezeu nu e prieten cu oricine bea o bere, fute, merge la piata ori se crede pretios.

Leave a Reply

%d bloggers like this: