#
MENU

Monolog interior de Moş Nicolae

Premiile “Cum de-au scăpat de acasă”, 2017

December 7, 2017 Comments (0) Views: 752 SPICY

Zece argumente pentru alegeri anticipate

Când PSD a câştigat ultimele alegeri, după o campanie calmă şi echilibrată, în opoziţie cu prietenii lor de la PNL care anunţau şi retrăgeau candidaţi ca într-un joc de popice, reacţia majoritară a fost “ok, asta e”. N-a existat o revoltă furibundă, o nemulţumire clocotitoare, o jale generală. Lumea a citit platforma program, care părea bine întocmită, a zis “s-or mai maturizat şi ei, la un sfert de secol după moartea tovarăşului Ceauşescu”, şi asta a fost.

Ca să transformi această acceptare resemnată într-o furie pe faţă şi o dorinţă din ce în ce mai răsunătoare de revanşă, trebuie să ai un nivel cu totul remarcabil de incompetenţă, dublat cu o plăcere – şi subliniez termenul “plăcere”, nu “dezinteres” sau “neimplicare” – de a sfida pe faţă interesele populaţiei, de a-i umili, a lua ostentativ decizii care să-i prejudicieze şi a savura rezultatele.

De aceea, cred eu, protestele paşnice punctuale pe legea x sau amendamentul y, din câteva sute emise la derută, să confuzeze şi să obosească, devin din ce în ce mai ineficiente şi mai irelevante. Soluţia, privind tabloul larg, ar fi solicitarea anticipatelor. Şi iată care sunt argumentele mele:

 

  1. Încercarea de a acapara justiţia 

Haosul de noaptea trecută, votarea în necunoştinţă totală de cauză, mecanic, a sute de amendamente, în încă o încercare de a-şi limita răspunderea faţă de propriile fapte, merită un articol de sine stătător. Cert e că dacă se ajunge la încălcarea acestui principiu elementar al democraţiei, care e separaţia puterilor în stat, drumul spre dictatură e lin, sigur şi definitiv.

2. Dezastrul din sănătate 

Legile total inepte din domeniu,  care periclitează viaţa a mii de bolnavi, jecmănirea bugetelor alocate spitalelor, care a făcut posibilă inclusiv recenta anestezie cu xilină la o cezariană, condiţionările, impozitările şi penalizările stupide, hăţişul birocratic care-l face pe medic să devină un expert-în-toate, diminuându-i timpul alocabil menirii lui, şi anume tratarea bolnavilor, şi care a produs un nou val de migraţii printre specialişti. Parcă asistăm la o tentativă deliberată de îmbolnăvire a populaţiei.

3. Haosul din educaţie 

Şcolile lăsate în paragină, anii şcolari începuţi fără manuale, inspectori şcolari numiţi şi demişi pe criterii care-l fac pe random.org invidios, încercarea de a interzice materiale auxiliare – de unde şi roiul de glume cu partiturile muzicale şi Gazeta Matematică puse sub index – coroborate cu atitudinea “N-au pâine? Să mănânce cozonac” a ministrului meu “preferat”, toate acestea erodează învăţământul românesc. Exact ca mai sus: parcă asistăm la o tentativă deliberată de tâmpire a populaţiei.

4. Mutarea obligaţiilor fiscale la salariat 

Hai să luăm o firmă obişnuită. Să zicem zece salariaţi, dintre care unul e tanti Neli, contabila. Oamenii merg la muncă, pe joburile pe care sunt angajaţi. Tanti Neli, ca parte a jobului, le calculează fiecăruia dările la stat, se duce şi le plăteşte, împreună cu celelalte impozite. Omul stă liniştit opt ore la muncă, relaxat că pe partea de obligaţii l-a rezolvat, pricepută şi devotată, tanti Neli.

Acum, pe lângă opt ore de muncă, aceşti zece oameni trebuie să stea la coadă la ghişee, să formeze o coadă de zece oameni, să se aştepte unii pe alţii, şi să tremure pe interior că a apărut peste noapte cine ştie ce obligaţie fiscală nouă de care nu aveau habar, şi că-s buni de plată.

Ca să nu precizăm că multe firme nu vor putea sau nu vor vrea să crească salariul brut, profitând de vulnerabilitatea economică a angajatului (copii mici aflaţi în întreţinere, lipsa de joburi similare în oraşele mici şi mijlocii, mentalitatea: dacă nu-ţi convine, am trei sute de şomeri la uşă.)

5. Supraaccizarea, total random, a combustibilului 

Încă nu a reuşit nimeni să-mi livreze o explicaţie cu sens pentru ultima scumpire a carburanţilor, care a dus, logic, la creşterea preţurilor la absolut orice, şi automat, la scăderea puterii de cumpărare a populaţiei, just bicoz.

6. Periclitarea investiţiilor străine, şi implicit a veniturilor şi joburilor generate de acestea, prin hărţuirea şi ponegrirea constantă a multinaţionalelor şi corporaţiilor. 

Orice lider de stat sănătos la cap vrea SĂ ATRAGĂ bani din afară. Vrea să creeze climat profitabil şi eficient de afaceri. Vrea să genereze creştere economică, care, aflăm din bugetul pe 2018, va fi de 5.5%, dar nu se ştie prin ce miracol divin.

Desigur, când e mai important cât poţi jupui tu acum de pe spinarea acestora, şi potenţialul de bunăstare al naţiunii e pe plan secund, se ajunge în situaţia prezentă. În care capitalul străin e alungat de insolenţa, aroganţa şi birocraţia stufoasă a autorităţilor.

7. Comunicarea “ca la piaţă”, atât în relaţiile externe, cât şi în forurile noastre superioare. 

Ţinem cu toţii minte tonul de precupeţe cu care Dragnea şi Tăriceanu au invitat Departamentul de Stat SUA să nu-şi bage nasul unde nu-i fierbe oala, după ce au primit acel avertisment legat de încercarea lor de a confisca justiţia. O atitudine sfidătoare, de arţag ţopesc, care, în ultimele luni, izolează România din ce în ce mai tare.

N-am mai citit o ştire legată de o vizită bilaterală de… nici nu mai ţin minte când. Ceea ce e un semn că, încet, dar sigur, suntem daţi la o parte.

Iar scandalul obscen din Parlament, unde un senator şi-a ameninţat o colegă că are poze – imaginare – cu ea făcând sex anal, pare o scenă ruptă mai degrabă de pe un site de revenge porn.

Nu poţi fi conducător fără o conduită şi fără maniere adecvate.

8. Neglijarea infrastructurii 

În continuare nu se procesează la nivel înalt ideea simplă că nu poţi avea o economie productivă dacă nu creezi condiţii pentru o economie productivă. În continuare, infrastructura e prioritatea ultimă, nu se fac investiţii, “n-avem bani”.

9. Split TVA

De ce are nevoie o firmă care caută să-şi desfăşoare corect activitatea, să producă ceva de calitate, să atragă clienţi şi să-i ştie fericiţi?

Aţi ghicit, de încă nişte hârţogăraie şi abrambureală în impozite. De încă nişte stres inutil şi neproductiv. Enter split TVA. Singura lege pe care nici măcar emiţătorii ei nu pot s-o explice.

10. Toate manevrele legale şi maşinaţiunile menite să ţină nişte puşcăriabili în funcţii 

În orice ţară, un politician prins că a comis o ilegalitate sau că a gafat îşi înaintează frumos demisia, se retrage definitiv din viaţa publică şi îşi petrece restul vieţii în căinţă, rugăciune şi orice alt job obţine pe bază de calităţi pă persoană fizică.

Şmenăriile, ingineriile şi aranjamentele întreprinse în ultimul an să ţină infractori condamnaţi, cu acte în regulă, pe scăunelele lor calde, merită un Idiocracy de România. Ba nu. Un Ticălocracy.

Şi având în vedere toate acestea, eu cred că e nevoie de alegeri anticipate. Cât mai urgent. Pentru că poate am altceva de făcut serile, decât să dârdâi în Victoriei şi să fac pneumonii.

Foto: pixabay.com

 

 

Ce le-a fătat mintea
Sharing is caring!Share on Google+Tweet about this on TwitterShare on FacebookEmail this to someoneShare on LinkedInPin on PinterestShare on Reddit

Leave a Reply

%d bloggers like this: