In noaptea asta n-am putut sa inchid un ochi. M-au tot framantat ganduri despre viata si durerile predecesorilor nostri. Cum au trait ei in conditii nefaste, s-au luptat cu ciuma si holera, s-au suportat unii pe altii nespalati si neepilati, s-au razboit, ghilotinat si torturat. Si cum isi traiau pasiunile (pentru sine) in lipsa tehnologiei. Oare cum isi faceau poze pitipoancele de atunci?
M-am gandit la asta intens, cu mouse-ul:
Oare cati cavaleri i-ar fi dat “like”?
PS: va urma si versiunea “Nud rubensian in oglinda din buda”. Sau oala de noapte, tufa, ce-or fi avut pe atunci.
aritsch
Ce le-a fătat mintea
Bai, ce ganduri bantuitoare! Si pe mine ma chinuie uneori astfel de curiozitati la care nu reusesc sa dau raspunsuri satisfacatoare. Pot presupune, imi pot imagina, dar ramane intrebarea: cum era de-adevaratelea?
Dar Bianca Dragusanu cum e de-adevaratelea? Nimeni nu poate sti.
si totusi, cele mai receptive la descoperirile vremii au fost si ramin “apucaturile ” de alcov. nu-mi imaginez insa dupa ce criterii isi angaja protopitipoanca fochistul pentru motorul cu aburi al vibratorului.
Isi traiau pasiunile direct. Fara intermediul virtualului.
Ma refeream la narcisism si ce forme de exprimare isi gasea atunci.
nu mai intreb ce psychological profile trebuia sa aiba vizitiul vibratoarelor trase de cai.
Băi, super, sunt tari poza și postarea, îmi plac.
Cred însă că datorită încorsetării stricte de care aveau parte reprezentantele tinere ale sexului feminin, datorită religiei și moravurilor și obiceiurilor vremii, nu exista echivalentul pițipoancei de azi. Da, prostituate existau, dar acestea formau o castă aparte, care nu făcea parte din societatea propriu-zisă, ci era lipită undeva de marginea ei.
s-o crezi tu!:)
de fapt, s-o crezi tu însă că datorită… aşa, acum e bine.
S-o cred eu ce, lecturacioasa? Ce nu-ți convine la teoria mea? 🙂
păi nu tre’ să-mi convină. 🙂
O fi fost, n-o fi fost, m-a amuzat ideea. Discutam aseara cu cineva despre cele n “autoportrete cu fes rosu” ale lui Baba, care in mod evident isi iubea foarte tare si sinele si fesul rosu. Dintr-una intr-alta am ajuns la concluzia ca, atunci cand nu existau aparate, pitipoancele erau silite sa-si picteze autoportretele cu duckface.
E și asta o teorie 🙂 Oricum, chiar dacă au existat, protopițipoancele au fost niște adevărate eroine, din cauza condițiilor aspre ale vremii, față de cele de acum.
E superhaios portretul. 🙂
Multumesc 🙂
Era ca şi acum.
Peste câteva sute de ani (dacă mai prindem) stră-stră-strănepoţii noştrii or să se întrebe:
Ai di capu’ meu! Oare cum trăia pe atunci Lorena Lupu? Oare cum se considerau ei sexy şi moderni? Oare cum făceau ei sex 30 de minute pe zi, şi asta numai pâmă pe la 50-60 de ani? Îţi dai seama cum comunicau ei, cu web-cam şi mess? Şi cum îşi făceau poze statice bidimensionale?…
da, si-or sa zica: vai, si iaurtul pe care il minca L.L. acea B.B. a artei de a-si trai scrisul, era chiar din lapte de vaci adevarate.
Gooooood point.
Si transpiratia cind facea sex avea miros de transpiratie adevarata, nu de chimicale feromonoase artificiale. 😀
Sper sa dea “like” cu palosu’ :))
Asa cred si eu. Numarul de like-uri de acum = numarul de curtezani rivali ucisi in duel atunci 🙂
păi şi ăia care dau like la multe?
Pai si aia. 🙂
Misto, misto. Tre’ sa mai urmeze si cu pitzi plus o trasura cool sau pitzi cu un semineu in fundal.
Ahaha, super! 😀 Si langa perdeaua de borangic cu fir de aur. Si pitzi care stau cu evantaiul peste fata desi nu le e cald.
sa faci si cocalarul cu spada artizanala in fata trasurii altuia fluturand 1000 de florini.
Da, mă, da’ atunci strămoșii maneliștilor încă erau robi pe moșii.
protopitzipoanca? think cleopatra!
Băi, Cleopatra avea clasă.
asta da! clasa de latină, supradotaţi.
Lecturacioasa, ce faci, ai băgat tizingul la înaintare? Te dai la mine? 🙂
la înaintare, tizing în nici un caz. încerc să mă abţin. e greu. 😀
nu te abține, lecturacioaso :). manifestă-te, îndrăznește, fly like an eagle.
avea! nu neagă nimeni. părerea mea trebuia susținută astfel: prima pitzipoancă a fost și prima care a avut ”haters gonna hate”. toate de după cu greu au mai putut atinge strălucirea ei. și e pițipoancă pentru că folosit pentru mai mult și mai abil acel ingenuu feminin lipit peste bâta mare și groasă a unei perversități manipulatoare, ca un abțibild roz cu sailor moon pe o katana.
să recapitulăm: aur, machiaj strident, nu o frumusețe răpitoare, ”cezar dragă dă-mi și mie Roma!”! ”ah ce m-am săturat! mă sinucid!” q.e.d.
Cleopatra era o tipa culta, din cite stiu eu.
Acuma cred ca termenul de pitzipoanca a ajuns extrauzitat, cam ca hirtia igienica.
cooltă, da.
de câte ori se foloseşte hârtia igienică până constaţi că-i extraudată? pardon, extra… uzitată.
Hirtia igienica se foloseste, de catre unii, si pentru a sterge nasul, cizmele, biroul etc.
Dar altii mai folosesc si bideul.
Hai zi-mi ca-s snoaba.
când devine bideul extrauzitat? 🙂
dragă letiția! citește, un pic deasupra, explicația. cu atât mai mult că e vorba de protopițipoancă.
Dar nu ma intereseaza Cleopatra din capul tau si nici ca pitzipoanca a devenit un termen atit de larg de ma mir ca nu s-a extins si asupra rangului animal, extraterestru sau ingeresc.
Pis. Adica… peace.
*regnului, bineinteles
Am obosit, ma car acasa.
Inainte pitzi se faceau rosii in obraji si in loc sa isi puna poza pe FB, isi puneau propria persoana pe un bulevard lung pe care il bateau bine pana afla lumea de ele. Si se intareau si muschiuletii cu ocazia asta.
Nu s-ar fi gasit multi admiratori pentru ca nu corespundea sablonului rubensian. Insa un poet ofilit e posibil sa fi facut o epopeica pasiune.
dupa cum am citit eu la un domn balzac, era foooarte greu sa fii pitzi; o serie complicata si chinitoare de gesturi, aluzii, ceaiuri, brose, ravase, croitorese,glezne dezvelite……..se ducea dracu cheful de futut pana ajungeai sa-ti atribui o maciuca!
Da, dar mai erau piți acele gagici dacă îndeplineau acel ritual complicat, prin comparație cu pițipoancele din ziua de azi cu pozele lor duckface de pe hi5? Nu cumva, totuși, pițipoancele sunt numai un apendice al perioadei sfârșitului sec. XX – începutului sec. XXI?
Pe de alta parte, ca stil vestimentar excesul era la moda: volane, pampoane, dantele si dantelute, sclipeli, ape, irizatii. Ca sa nu mai vorbim de decolteele laptoase si poponetele umflate artificial cu turnura.
Aici, aritsch, ar trebuie un studiu al modei secolului la care te referi, ca să vedem dacă a existat într-adevăr un exces sau nu ale modei vremii, pe de-o parte, și, pe de altă parte, dacă existat un exces le putem numi pe toate femeile de atunci protopițipoance? 🙂
În filmele de epocă, rochiile lungi cu umerii dezveliți n-arată rău.
Nu le numim automat pitipoance pt ca moda vremii era inzorzoneala (sa zicem perioada asta: http://bit.ly/fOrRUA). Bineinteles ca erau si rochii f frumoase si elegante.
Ziceam doar ca probabil nu era asa greu sau considerat ridicol sa exagerezi grosier cu zorzoanele si bling-urile daca asa aveai tu chef.
N-am pretentii de vreo discutie historically accurate. Decat bateam campii speculativ pe un subiect care mi se pare fun.
E fun, da.
Am văzut imaginile din wikipedia, rochiile erau cam încărcate într-adevăr. Cred că era quite a challenge să mergi pe lângă o tipă din vremea aia și să-i faci curte, cu atâtea zorzoane. 🙂
Da, da, chiar asa. Dilema rezolvata. Mai-mai ca-mi place de domnita asta, dar mai mult imi place de aritsch la faza asta.
da ma dar fiecare zorzon din ala era un instrument care transmitea prin culoare, parfum, lungime, calitatea materialelor. De exemplu femeile peste 30 nu aveau liber la toate culorile si nici la toate accesoriile sau cel putin nu an anumite cercuri. Cele care le purtau totusi treceau drept curtezane , la fel si cele care apareau prea des si faceau risipa de imagine la baluri-astea erau pitipoancele lor!
laurentiu: intra si tu pe lorenalupu si zi-mi ce mai e nou
laurentiu: a scapat de nft…astaaaa…stf…pms ?
guvernanta9: la smf DA !
guvernanta9: scrie una, arici
guvernanta9: n-a dormit noaptea trecuta
guvernanta9: si asta-i ori nft ori pms
guvernanta9: ori amandoua
laurentiu: asa, si ce scrie ?
guvernanta9: o freaca grija cum se futeau anticii
guvernanta9: si unde-si faceau nevoile fiziologice. cacat si pisat.
guvernanta9: e culta, il stie pe rubens
laurentiu: atat ?
guvernanta9: atat
laurentiu: comentarii ?
guvernanta9: rochii, volanase, pampoanase, dantelute, irizatii, perdelute, evantaie, borangic cu fir de aur…
laurentiu: cacat
laurentiu: inseamna ca doar pizdele si fătălaii comenteaza
laurentiu: posteaza
guvernanta9: da
laurentiu: inchide
şi de ce ne-ar interesa pe noi aspectul? trebuia să-l asculţi şi să închizi.
a, şi încă o chestie: faptul că un bou care nu mă cunoaşte şi cu care nu ne-am bătut vreodată pe burtă îşi permite să mă facă “nft” în pofida faptului că i-am atras atenţia că modul lui de a vedea lumea şi percutanţa personală îl califică drept ultimul om care să dea diagnostice nu mă miră. e chiar motivul pentru care pot conchide că e “bou”.
dar sunt două aspecte pe care aş dori să le punctez pe viitor:
1. Voi nu sunteţi Vântu iar io nu-s trustul Realitatea Caţavencu. Adică voi nu aveţi banii lui Vântu, să dictaţi contentul acestui blog.
2. Prietenii mei care scriu pe acest blog au imunitate parlamentară. Nimeni nu îşi permite să evalueze gradul lor de nft sau va fi introdus direct în origini. Cel mult, le evaluaţi calitatea scrierii şi a imaginilor – dar şi aia decent şi cu argumente.
Prea multă ţopârlăneală le trezeşte unora iluzia că îşi pot permite orice. Şi nu e cazul.
imunitate blogamentară, să nu se arunce vreun/vreo disperat/ă în cap.
măcar să prevenim tentativele de sinucidere blogaristică. că de tratat nu sântem noi răspunzători. cum nu sântem nici pentru obsesiile, frustrările sau prostia lor. fiecare doarme aşa cum îşi aşterne vorbele pe blog.
suntem sau sîntem, la alegere. “sântem” în limba română nu există.
hai, mă Lorena, zău! voiam să văd dacă e Bogdan atent… 🙁
atunci, trebuia să dai şi un comment de genul “Viagra Cialis cheap Rolex watches increase your penis size Lorena, vezi că e capcană pentru Bogdan free porn.
(te-ai prins că restul cuvintelor sunt pentru ca mesajul să intre în spam şi să nu-l citesc decât eu).
Să moară vanilia mea ce curte îmi face lecturacioasa! 🙂 Asta e cu schepsis: ”sîntem sau ”nu sîntem”. Definitely I say we could be. Oricum, specialitatea mea e istoria, asta cu gramatica i-o las prințului Boeriu de Nagyvárad.
Eu cred ca protopitipoancele au aparut odata cu aparitia protococalarilor. Sau invers. Si da, existau si pe atunci metode de umflat buzele. Chiar si ochii.
acum nu-i mai pot verifica spiritul de observaţie 🙁 , aşa că verific cît e de romantic. 🙂
Dragă lecturacioasa,
Tu cancion es estupenda.
Acum, te avertizez de un lucru. Când aveam 19 ani, m-am îndrăgostit nebunește de o puștoaică de 17 ani. Eu eram soldat, îmi făceam datoria față de patrie, iar ea era liceană. Îi promisesem că după armată voi da la facultate, nu am făcut-o în cei doi ani care au urmat. Eram din orașe diferite, iar părinții ei au ținut ca ea să facă facultatea în orașul natal. Deși a suferit și ea nespus, a rupt relația, pentru care nu vedea niciun viitor. Pentru mine s-a prăbușit lumea, iadul cel mai cumplit a luat locul raiului celui mai dulce, razelor soarelui care se strecurau printre frunzele copacilor sub care ne sărutam vara. M-am aruncat în multe relații, cu diverse femei, dar de iubit nu am mai putut iubi niciodată de atunci, iar rana din suflet nu s-a vindecat până acum și nici nu se va vindeca vreodată.
Mergea vorba din barbat in barbat,asa ca in mod sigur i-au dat,,like,, destui domni generosi amatori de placeri,,vinovate,,la fereala de ochii nevestelor.
Mă! Pe asta o știu! Asta e gagica lu’ Gavroche.
uau, câtă concordanţă istorică.
am gasit la un moment dat asa ceva: o descriere destul de amanuntita a practicilor amoroase ale epocii , datata insa cu un secol si ceva mai devreme fata de perioada indicata;
monsier Pierre de Brantôme – “La vie des dames galantes”
http://theendofbeing.com/2009/11/28/la-vie-des-dames-galantes-cir-1665/
care din cate stiu a avut si editie ilustrata 🙂
am citit-o din pacate doar in traducere romaneasca, cred ca singura editie de pe la noi e de prin 1992 (“Tainele amoroase ale doamnelor galante”), si e cam greu de gasit prin anticariate ori pe net;
mai aproape revolutie si ca epoca dar si ca spirit, se poate incerca un Marchiz 🙂