Aceste clişee ne dor: mitul feministei scorpii

Săptămâna trecută, am avut câteva interacţiuni cu hateri. Din câte înţeleg, veneau asmuţiţi de un alt hater, care scrisese nu ştiu ce tâmpenii la adresa mea. Nu îmi propun să citesc respectivele tâmpenii, pentru că principalul meu scop pe 2019 este să nu mă enervez.

Și oricum, câțiva hateri sunt o nimica toată, dacă îi punem în balanță cu tone de iubire pe care le primesc de la oameni pe care-i ajută textele mele. Prin urmare, suntem ok. Nu ne face pe noi câte un val de ţâfnă, ciudă şi oftică, mereu de la indivizi cărora nu le-am făcut nimic rău vreodată, dar care simt să mi se năpustească pe cap, să-mi latre opţiunile de viaţă ca şi cum eram un bun public, sau măcar unul scos la licitație publică, iar ei veneau să mă caute în  dantură.

Problema pe care nu şi-o pun niciodată aceşti indivizi este următoarea:

UN OM CARE NU-ŢI DATOREAZĂ NIMIC NU ARE DE CE SĂ TOLEREZE UN COMPORTAMENT INTRUZIV, INVAZIV ŞI MÂRLĂNESC.

Dar chiar nu are. Aveţi un raport preliminar, contractual sau măcar amical, care să stipuleze că vă trageţi de brăcinari cu persoana pe care tocmai aţi interpelat-o?

Nu.

Eşti mă-sa, ta-su, sau orice altă rudă extrem de apropiată şi implicată direct în evoluţia omului, să-l tragi la răspundere?

Nu.

E cumva într-o funcţie politică publică şi-ţi gestionează impozitele şi taxele?

Nu.

Rezultă că persoana – feministă sau nu – e un om străin şi tonul agresiv, fals familiar sau interogator, de procuror stalinist, nu se justifică.

În schimb, majoritatea acestor alt-rightişti şi fani ai lor sar direct la o insultă, o mârlănie sau o remarcă penibilă despre viaţa ta privată, de parcă ţinuseră lumânarea de dintotdeauna.

Apoi tot ei: “ăvaaai, ce scorpie, ce feministă nebună, ce biete victime neajutorate suntem noi.”

Dar ţi-ai pus vreodată problema că tonul tău, maniera ta nu pot naşte în altă persoană, mai ales una care nu-ţi datorează nimic, decât o iritare îndreptățită?

Nu vă mai adresaţi unor necunoscuţi sau necunoscute de parcă erau prostituatele pe care le-aţi cules de pe drumul spre Ciorogârla şi nu veţi mai avea prilejul să orăcăiţi ce supărate-s feministele. E fix atât de simplu. Dar fix atât de simplu.

Nu-i mai credeţi pe proştii care vă întărâtă. Nu mai fiţi unelte ale neputinţei umane, intelectuale, ale ticăloşiei şi parşiveniei altora.

Un 80% dintre aşa numitele “feministe scorpii” îşi văd liniştite de treaba şi de viaţa lor. Apoi, te înfiinţezi tu şi le ataci cu ură, răutate, proiecţiile tale nejustificate despre viaţa lor sexuală, intruziuni în viaţa lor privată, şi alte măgării de aceeaşi speţă.

Păi, fratelo, nu te văieta tot tu că sunt scorpii. E ceea ce ţi-ai cerut.

Dau exemplul altui mârlete: “Am apăsat pe un buton, şi tu m-ai făcut troacă de porci”.

“Apăsase pe un buton” cu niște insulte, ăsta era lucrul pe care încerca să-l transmită. Insultele lui se contabilizau drept apăsări pe butoane, ale mele în ripostă drept lovituri pe cord deschis sau ceva.

Oamenii nu sunt roboţi. Nu mai apăsa pe butoane. Că dacă mă apuc eu să apăs pe butoane, te fac să plângi şi să cânţi simultan.

Şi nu pentru că sunt o feministă supărată. Ci pentru că nu admit acest comportament. Nu l-aș admite nici dacă mă nășteam bărbat. Sau extraterestru.

Iar legat de proştii care scrijelesc diverse texte inepte prin care îndeamnă la ură împotriva mea: aleg să nu le citesc. Aleg să nu-mi ocup spaţiu mintal cu prostia şi ticăloşia altuia. E problema lor, nu a mea, şi refuz să las problema lor să-mi ocupe timp neplătit.

Ei fac mizerii de genul, special ca să forţeze la o reacţie, iar voi, când îmi forwardaţi rahatul pestilenţial, nu faceţi decât să căutaţi să mă obligaţi la numita reacţie, să-i dau prostului un sentiment de succes.

Ghinion, nu.

Aveţi o problemă cu ce a scris un prost sau altul? Comunicaţi-i voi. Nu-mi mai forwardaţi mie. Pentru că eu dacă voi reacţiona anul ăsta la ceva de genul, va fi strict prin tribunal. Nu prin dramă online.

Dar, dat fiind că detractorii mei sunt în majoritatea lor nişte bieţi fomişti care au impresia că, dacă mă înjură pe mine, sărăcia nu e atât de neagră, dacă vorbesc cu un prieten avocat şi-i încalec cu un proces, îi las pe drumuri.

Vreau să las pe drumuri pe amărâtul X sau pe amărâtul Y?

Aş putea, şi simt că ticăloşia lor ar merita o lecţie – dar pe de altă parte, n-aş putea eu să dorm noaptea ştiind că, doar pentru că am catadicsit eu să-i iau lătratul inconştient în serios, un fomist cerşeşte pe undeva la Unirii.

E ok. Să mănânce kkt sănătoşi. Pe moment. Nu garantez că dacă persistă, nu mă satur și eu.

Concluzia: când ţipi că feministele sunt supărate, verifică dacă nu cumva atitudinea ta e cea care le îndreptăţeşte să fie. Că dacă faci pe prostul, nu ai cum să te vaieţi tot tu că eşti tratat ca atare.

Oamenii străini nu ne datorează explicaţii, toleranţă la harneală, răspunsuri la interogatoriul stalinist sau politeţe în a procesa insulte pe care nu au făcut nimic să le merite. Valabil şi dacă oamenii străini sunt femei. Timpul altuia nu e resursa noastră by default. Răbdarea altuia nu e resursa noastră by default. Politeţea se cucereşte prin politeţe. Iar tratamentul decent, prin tratament decent.

“Hai că te-am făcut să-ţi dai arama pe faţă”, rânjeşte câte un cretin după 20 de minute de obrăznicii detestabile.

Ămnu. Nu am făcut vreodată un secret din faptul că nu le tolerez pe astea şi că dacă vii cu ele, o să pleci scheunând. Mai degrabă vezi de propria-ţi aramă de pe faţă, că deja cocleşte a verzui.

 

 

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

6 Responses

  1. Den says:

    Bună idee asta cu procesul.
    De o ,,palmă” ca asta au nevoie unii să se trezească la realitate, că nu pot împroșca cu c*cat la infinit pe toată lumea, mai ales, așa cum ziceai și tu, pe niște oameni care nu le datorează nimic și care nu-s cu nimic responsabili de mizeriile și amărăciunile din viața lor.

  2. Ratacind pe net says:

    Daca tot vorbim de ton agresiv si ticalosie, caz concret azi: santier deschis la metrou, dracu stie unde incepe si unde se termina, trec strada, iese badaranul din ghereta si urla ca un dement: ‘Ce cauti aici, e santier’ ‘Pai puneti garduri’ ‘Eeee, hai’
    Nu putea in mortii lui sa vorbeasca frumos si sa explice, dupa care sa-si vada de treaba.(vorba aia: ‘Da-i taranului coclit o uniforma si se crede dumnezeu pe pamant’)
    Problema e ca jeguri din astea abrutizate au ‘educat’ copii, rude, vecini, etc.
    Si uite asa ne trezim cu misecuvenisti si badarani, pentru ca creierul lor nu intelege cum e treaba cu bunul simt, doar au crescut intre jeguri umane care doar arunca cu cacat si bat cu pumnul in masa.

  3. Lorena Lupu says:

    Eu la fazele astea mai nou ţip înapoi până se lasă prostul păgubaş primul.

  4. Kathy Bates says:

    Ratacind pe net: Printre cei care și-au petrecut vârsta coșurilor în anii 1990 în București, circula o mostră de înțelepciune populară.

    Care zicea cam așa: topul creaturilor scârboase are în vârf limaxul, controlorul RATB și “badigardul”, și toți se luptă pentru locul I…

  5. Lorena Lupu says:

    Şi acum ţăranul de internet.

Leave a Reply to Kathy BatesCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading