Am avut o audiență de 40 de minute cu primarul sectorului 4

Date fiind nemulțumirile din ce în ce mai răsunătoare ale părinților din sectorul 4, pe care i-a pus peste noapte în situaţia că li se închid grădinițele și copiii sunt mutați în diverse spații aflate la mari distanțe, primarul sectorului 4, Daniel Băluță, a organizat ieri o conferință de presă, să liniștească spiritele, la Școala Gimnazială nr. 194, de pe Bulevardul Alexandru Obregia.

Conferință la care au fost televiziunile vecine și prietene, Antena 3 și TVR. Și desigur, noi. Crisanta, prietena mea mamă de copil preșcolar care va trebui să facă navetă din toamnă, și eu, omul care a tratat subiectul în scris.

În fond, am ascultat zilele astea o mulțime de mame care mi-au povestit despre disconfortul pe care această mișcare îl creează și părinților care trebuie să își rupă acest timp de plimbat cu copilul prin sector din nesfârșita lor alergare la joburi, și copiilor care trebuie să aștepte autobuzul prin ploaie și ninsori, și personalului didactic silit, tot așa, să facă drum mult mai lung până la muncă.

Nu aveam cum să nu mă duc să-i reprezint pe toți acești oameni în dialog, atâta timp cât ei sunt prea ocupați să se reprezinte singuri.

De cum ne-a văzut pe noi două, echipa primarului s-a apropiat să afle cine suntem, să ne avertizeze să nu facem gălăgie în timp ce vorbește primarul (de parcă toți am fi Mălin Bot, sau ceva), apoi să ne pună în temă, că spațiul conferinței de presă, școala nr. 194, a fost ales în mod special, pentru că are și o grădiniță veche, cu bulină, și două spații modulare, similare celor din imaginile noastre, construite pentru a găzdui temporar copiii.

Ne-au plasat strategic în ultimul rând, numai că noi, amândouă, avem voci rezonante și penetrăm de la distanță.

Primarul a venit punctual-ish (în limita celor zece minute românesc acceptabile), a prezentat planul general de reabilitări, cu toate clădirile pe care urmează să le închidă, cu durata estimativă a lucrărilor și cu redistribuirea copiilor. Detalii pe care, mai mult ca sigur, le veți găsi pe siteurile primăriei, Antenei, TVR-ului.

Eu aveam trei întrebări mari și late.

A) DE CE?

B) DE CE ACUM?

C) DE CE ÎN ACEASTĂ MANIERĂ?

Crisa, ca mamă, avea atât de multe întrebări, încât echipa primarului a şi întrerupt-o din Q & A, s-o acuze că reprezintă habar n-am ce forţe venite să pună băţ în roată.

La “de ce”, mi s-a răspuns că toate aceste clădiri prezentau risc seismic 1, şi că nu au fost reabilitate de cel puţin zece ani, ceea ce sună, să zicem, verosimil.

La “de ce acum”, mi s-a răspuns că “acum avem fondurile”, ceea ce, din nou, sună verosimil.

La “de ce în această manieră” nu mi s-a răspuns în acel moment. Dar să nu ne precipităm.

*

Apoi, am fost conduşi într-un tur asistat al spaţiului modular amenajat special pentru copiii vechii grădiniţe ce urma a fi demolată. Nimic de zis, spaţiul era frumuşel, colorat, frumos decorat, cu măsuţe şi dulăpioare adorabile. Dar se ştia că vine presă, era de aşteptat să fie frumos înăuntru.

Aici, Crisa a avut iar o serie de întrebări specific materne, despre aer condiţionat, încălzire, mărimea dulapului şi multe, multe altele, care nouă, muritorilor de rând, ne-ar fi scăpat.

Echipa primarului a vrut iar să intervină, şi mizam că vom fi evacuate, caz în care acest articol ar fi avut un cu totul alt ton.

*

Apoi, Daniel Băluţă a făcut un gest care mi-a demonstrat fler politic incontestabil. I-a oprit pe subalternii lui, şi după ce a condus presa la uşă, ne-a invitat să luăm loc pe scăunelele unei măsuţe din clasă şi să stăm omeneşte de vorbă despre tot ce vrem noi.

Pe noi două, of all people.

Bloggerul care-i pusese sub semnul întrebării întreaga existenţă cu o zi înainte şi mama care fusese subiectul articolului.

Acum, nu ştiu dacă era onestitate, sau un excelent joc de “good cop, bad cop”, dar trebuie să recunosc, m-a luat prin surprindere.

Şi da, domnul Daniel Băluţă ne-a acordat 40 de minute de audienţă privată în şase, la grădiniţa nouă nr. 194. Pretty cool, chiar pentru cineva care nu e pesedist.

Trist e faptul că, pentru a comunica direct cu un lider politic român, trebuie mai întâi să faci un balamuc uriaş pe tot internetul.

*

Domnia-sa a început prin a ne explica faptul că multe dintre grădiniţele sectorului sunt clădiri vechi, în stare accentuată de degradare fizică şi morală, improprii pentru copii.

“Păi, domnule Băluţă, iată unde e şi problema”, i-am spus eu. “Când aveţi o iniţiativă de atare anvergură, care cert va nemulţumi un număr mare de persoane, pasul numărul I de PR ar trebui să fie o campanie de awareness legată de problemă.

Ştiţi că foarte mulţi părinţi inoportunaţi de schimbările dvs. de traseu nu ştiu nimic despre riscul seismic?

Şi ştiţi că prietena mele Crisa, a fost la primărie, şi i s-a refuzat accesul la expertiza de risc seismic?”

Între timp, se pare, au postat pe Facebook nişte documente.

*

“OK, am zis eu. Să zicem că eu vă cred. Da, o parte dintre grădiniţele sectorului stau să cadă pe copii. Şi e urgent să fie refăcute.

Hai să merg pe traseul încrederii în bunele dumneavoastră intenţii, dacă tot stăm de vorbă la masă, faţă în faţă.

Oricât de bune ar fi intenţiile, dacă maniera de implementare e metoda comunistoid – pesedistă “N-aveţi voi treabă!”, vă atrageţi şi mai multă nemulţumire.

Cu problema riscului seismic ar fi trebuit să începeţi campania de comunicare. Enunţaţi întâi problema, public şi limpede. Nici o mamă nu doreşte să-şi ducă copilul într-o clădire periculoasă. Câţi oameni au fost informaţi în prealabil că există probleme la vechile clădiri?”

Păi, inspectoratele ar fi trebuit…

“Ăhmmm, când ştiţi că dumneavoastră veţi fi personajul înjurat, nu vă permiteţi luxul să vă bazaţi pe inspectorate.”

Există modul dictatorial-ceauşist de a face lucruri, prin punerea omului în faţa faptului împlinit şi notificări pe furiş, şi modul 2019, prin comunicare matură şi cu sens. Nu ştiu cine vă face comunicarea, dar vă spun onest că respectiva persoană îşi ia salariul degeaba.”

Şi ce ar fi trebuit să fac? m-a întrebat primarul.

Timp de două săptămâni, comunicate de presă, afişe prin sector şi live-uri pe Facebook, pe tema riscului seismic, cu toate expertizele la vedere. Iar asta cu mult înainte să treceţi la treabă în ceea ce priveşte clădirile.

Apoi, comunicaţi într-o campanie separată soluţiile de moment: unde sunt mutaţi copiii şi de ce.

Când oamenii înţeleg şi ştiu de ce se petrece un anumit lucru, mai ales unul de natură să-i inoportuneze, se vor purta mult mai puţin agresiv decât dacă află detaliile pe Whatsapp.

Sunteţi de acord că, dacă îi spuneţi unui om că-l mutaţi la cucuieţii de deal din cauza riscului seismic, dar nu îi prezentaţi şi hârţogăraia doveditoare, sună ca şi cum încercaţi să-l trageţi pe sfoară?

“Doamnă, eu sunt tată. Nu mi-aş dori să-mi văd copiii petrecând zi de zi şase ore într-o clădire care stă să cadă pe ei.”

Minunat. Exact asta ar fi trebuit să fie prima propoziţie din conferinţa dumneavoastră de presă. Pe 23 iunie, cu ocazia încheierii anului şcolar.

Tratează-ţi poporul ca pe tâmpiţi şi vei avea parte de furie, nemulţumire, frustrări şi revoltă. Explică-i ce ai de gând să faci şi de ce, şi va înţelege.

Am mulţumit frumos pentru timpul acordat şi ne-am dus la ale noastre.

La ieşire, aceeaşi echipă care ne tratase ca pe paria nu ştia cum să ne complimenteze mai frumos. Ne crescuse brusc respectabilitatea, dacă şeful ne băgase în seamă.

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram. Sau, mai nou, devino parte a comunității mele pe Reddit.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading