Am emoţii din ce în ce mai mari

Se apropie eventu’ de pe 17. Ăla de pe posteru’ de mai jos.

Şi am invitaţi geniali.

Fiecare cu o poveste fabuloasă de viaţă şi de creaţie. Şi ştiu că am “what it takes” să o scot din ei, pentru că am făcut deja asta cu sute de oameni. Mai mult, am luat şi interviuri cu personaje de mucava şi le-am făcut până şi pe alea să sune interesant (că mi-a fost jenă să le semnez cu numele propriu e partea a doua). Deci, nu am cum să nu scot faze geniale din ăştia.

Şi am parteneri media foarte ok.

 http://hyperliteratura.ro/interviu-cu-lorena-lupu/
http://www.sapteseri.ro/ro/articole/interviu-fulger-cu-lorena-lupu/
http://www.playboy.ro/playtime/playlist/opening-act-in-fiecare-luni-10046338

Până şi foştii colegi de la Playboy, care, foşti fiind, nu aveau nici o obligaţie, m-au ajutat. Am făcut PR selectiv, am preferat ca anunţul să apară pe site-uri puţine, dar cu texte relevante, decât pe multe altele care, roabe lui “aşa se face”, voiau text clasic de PR. Moarte clişeelor.

În faza asta, prefer să-i am pe ăia puţini care se aliniază la mine decât pe ăia mulţi care vor să mă aliniez eu la ei. Şi ştiu că, după ce o să “prove my point”, se vor alinia şi ăia mulţi – aşa cum mi s-a întâmplat mereu în viaţă. “Aşa se face” denotă spirit de turmă. Iar turma e controlabilă după ce dai o nouă direcţie.

Şi totuşi, poate pentru că mi-am dorit de mult prea mult timp să fac asta, mă cac pe mine de emoţie. Noroc că spaţiul nostru de desfăşurare e vecin cu tejgheaua. Pentru îmbărbătare. 😀