Acum câteva zile, o prietenă a postat o cugetare de genul: Banii nu-s un păcat şi nu-s o virtute. Adică: nu e mare lucru să-i ai, dar nici nu eşti de scuipat în ochi pentru asta. Rapid, s-a creat un shitstorm uriaş, din care am reţinut nişte atitudini-clişeu, numai bune de recompensat cu bocanci în bot.
ATITUDINEA CLIŞEU 1: să desfiinţăm banii. banii sunt sursa tuturor relelor.
Flit, oilor. E nevoie de o măsură universală a contravalorii fiecărui lucru. Chiar nu e ok să facem schimb: eu îţi dau brânză, tu îmi dai grâne. Sursa tuturor relelor constă în lăcomia oamenilor şi dorinţa lor de a călca peste cadavre pentru a avea mai mult. Banii sunt doar oglinda unei stări de fapt. Şi tot ei sunt responsabili cu un anume echilibru între cât ceri pe marfa ta şi cât e lumea din jur dispusă să-ţi dea.
ATITUDINEA CLIŞEU 2: Ce de căcat e să vânezi bani, interesatule!
Re: Ce de căcat e să mori de foame sau să atârni de gâtul altcuiva ca o uriaşă piatră de moară. Şi ce de căcat e să fii indignat de “interesele altora” când tu înghiţi tone de muie pentru un job de 1000 lei salariu. “Nu, nu înghit tone de muie pentru salariu, le înghit din disciplina muncii”. Cu atât mai grav. Culmea e că dacă eşti bun în ceea ce faci, iei şi un salariu din care să trăieşti şi ai parte şi de nivelul de respect care să-i determine pe oameni să-ţi dea şi eventualele mui meritate (heck, toţi merităm câte o muie uneori) pe un ton extreeem de decent. Şi, da, contează.
ATITUDINEA CLIŞEU 3: Hai să pozez în bogat cumpărând chestii scumpe, care eventual funcţionează mai prost decât alea ieftine.
Chit că nimeni nu recunoaşte, atitudinea asta i-a fascinat pe fraieri mereu. Altfel, ştirile de genul “Drăguşanu îşi mai ia o poşetă de 10.000 de euro” nu ar prinde la proaste sătule de soţii lor zgârciţi sau la cocalari sătui de labă, care, iată, mai prind un prilej să înjure materialismul feminin.
ATITUDINEA CLIŞEU 4: E vulgar să vorbim despre bani.
Nu e vulgar să vorbim despre niciun subiect, atâta timp cât avem chef.
Şi, corect, banii nu-s un păcat. E chiar plăcut să-i ai şi e minunat să-i cheltuieşti frumos. Sunt direct responsabili de confortul unui om.
Dar nici nu-s o virtute, nu te fac mai inteligent, mai talentat la harpă sau mai zglobiu. Doar mai exploatabil.
Banii pot ajusta pe ici pe colo chestii, dar ideea “X are bani” îl transformă pe respectivul X în ţinta agresiunilor psihice şi cerşetoriilor de tot felul de la toţi manipulatorii posibili. De unde X devine fie un cărpănos negru în cerul gurii (doar ca să nu se simptă futut în cur după bunul plac al retarzilor), fie un filantrop de complezenţă. “Bine, mă. Ia şi tu, să nu zici că nu ţi-am dat”.
Oameni buni: data viitoare când simţiţi un clişeu auzit din bătrâni că dă să vă iasă pe gură, faceţi următorul exerciţiu:
-înghiţiţi-l.
-gândiţi-vă bine dacă într-adevăr vă reprezintă uman şi dacă, onest, sunteţi de acord cu SENSUL LUI. “Mă piş pe bani” şi peste zece minute: “Împrumută-mă cu 100 de lei” e dovadă că eşti fie prost, fie cutră ipocrită.
-gândiţi-vă dacă e ok să scoateţi doar papagalisme, sau dacă, dimpotrivă, ar fi mai reconfortant să produceţi voi înşivă idei, care să reflecte real ce credeţi despre viaţă şi lume, liber de “aşa trebuie”, “aşa se face” şi “asta cred oamenii”.
-şi acum, ziceţi sincer ce credeţi despre bani. Fără vrăjeli şi cugetări din bătrâni.
banii n-aduce fericirea, mult mai de pret e iubirea!
Banii intretin fericirea! A mea cel putin!
Imi plac banii. Sa-i am, sa-i numar, sa-i aranjez pe caprarii, sa ii grupez pe nevoi. Cel mai mult imi plac banii atunci cand pot, cu ei, sa fac bucurii. Mie sau altcuiva. Mi se pare firesc sa fim rasplatiti pentru efort, stiinta, talent etc. Admir oamenii care inmultesc banii, e si asta un talent, dar ii dispretuiesc pe cei care le devin sclavi. Pentru ca, pana la urma, cel putin pentru mine, banii sunt un mijloc, nu un scop.
Imi place sa am bani, nu am in prezent foarte multi, dar incerc , cu bani putini, sa ma descurc si ma bucur cand reusesc
am nevoie de bani atat de mult,in momentul asta, incat as suge pula pt ei !
E nişte aspecte aici. Spui tu că “Sursa tuturor relelor constă în lăcomia oamenilor şi dorinţa lor de a călca peste cadavre pentru a avea mai mult”. Perfect adevărat. Dar banii (fie ei şi mărgelele, scoicile, aurul, pietrele preţioase – orice nu are o valoare de întrebuinţare intrinsecă, ci doar de echivalenţă) facilitează şi stimulează lăcomia. Nu poţi fi lacom de oi în mod infinit, că trebuie să ai grijă de ele, altfel, din bogăţie, devin o pacoste. Nici de nisip, chiar dacă e valoros în sine, nu te poţi îndrăgosti dacă n-ai loc unde să-l ţii şi să-l vânturi şi n-ai cui să-l vinzi. Nu o mai zic pe aia cu capitalul, cu plusvaloarea şi plustimpul, că-s fumate. Aţi prins sensul.
cunosc unii oameni dependenţi de bani, dependenţa atăgând după ea alte chestii nasole’tare…dar banii sunt un cadou perfect aprope întotdeauna…
Da. Sunt cutră ipocrită. Şi ailaltă. Da’ p-ailaltă să nu băgăm în seamă. Băgăm în moderare. 😀
banii mei sunt bani curatzi- nu furatzi nu-mprumutati- nu furatzi nu-mprumutatzi- nu sunt bani falsificati- sunt din aia-adevarati- cum au oamenii bogaaaati.
*scuze dar la ora asta nu pot mai mult 🙂
*abia m-am trezit.
Am baaani
Si sunt foarte taaaare
La la la laaaaa la la la la
Dusmani nare
Si nu e taaaareeeeee
La la la laaaaa la la la la
La la la la!
:*
Cred ca “a face bani” reprezinta o calitate.Probabil termenul corect ar fi aptitudine.Whatever…oricum un fapt care merita apreciere.Oamenii sunt insa expresia unor multiple calitati sau defecte si se pare ca mediul in care ne dezvoltam are ultimul cuvant in toate acestea.Nu averea este importanta ci maniera in care o gestionezi si cum reusesti sa-ti folosesti celelalte calitati sau aptitudini la fel de bine.In rest…suntem doar niste simpli muritori
Şi, cumva, simt nevoia să mă feresc de bani. Într-adevăr, nu mă supăr dacă-i am sau ceva, da’ uit să-i folosesc când îi am… Deci n-am bani, de felu’ meu. Atât sunt de urât. 😀
cele mai fru-moase puli
n-us panselu-țele, nici trandafiriii
și dacă nu au zece centi cîteodată?
sunt totuși cele mai frumoase, cele mai frumoase, cele mai frumoase…. pam pam…
PUUUUUULI!
inca una
Ostap Bender e frumos.
pula lui Ostap Bender e frumos.
păi da, că mă dai cu cremă de frumuseţe şi dimineaţa şi seara.
si numa cu o mână. e?
încep să mă simt foarte monogamă. n-o să mă mai scol.
bucura-te, loreno, bucurati-va, voi, artisti flamanzi!
noua paradigma mondiala, cum frumos se spune acum, readuce Rasaritul in avangarda civlizatiei.
deficite bugetare? probleme de cash flow? omule alb, dar cu sufletul tau ce se intampla? ai si o inima de umplut, nu doar burdihan. ia aminte.
io nu-s flămândă, am ce mânca, dar mă abţin.
ziceam asa, de artistii neapreciati, care isi daruiesc sufletele in tuse de Galus pe cearceafurile de pe pat, ca n-au bani de una-alta.
stiu ca tu ai servici.
Entuziasm cu tuse
urasc banii pentru ca aunt fortata de societatatea in care traiesc sa am mereu nevoie de ei si sa fac tot felul de lucruri pe care nu vreau sa le fac pentru ei si pentru ca mi se interzice sa supravietuiesc fara ei,mi s-au bagat cu forta pe gat ca pula unui barbat nedorit dar sunt la fel de necesari ca mancarea,existenta si necesitatea lor continua e o sursa nesfarsita de suferinta,banii sunt un rau necesar,dar un rau,niciodata un bine in sinea lor,chiar daca ii poti folosi ca sa salvezi o viata(platind pentru doctori sau medicamente)e trist ca viata ti se masoara in bani,ca esti iubit si respectat doar daca esti o sursa de bani,ca nu valorezi nimic fara bani