Reportera de la camera ascunsă se năpusti în mijlocul trecătorilor care umpleau centrul la ora de vârf. Purta o rochie grea de mătase brodată, cu corset şi crinolină, perucă cu diademă, pudră albă de două degete pe obraz şi o aluniţă falsă, cochetă, pe buza superioară. Nimănui nu i se păru nimic ieşit din comun. Oamenii erau atât de obişnuiţi cu artiştii străzii, cu saltimbancii, călugării de ocazie, clownii, prinţesele, acordeoniştii, sampleriţele, gimnaştii şi jongleurii, încât, simţi ea, ar fi putut porni printre ei complet dezbrăcată şi nimeni n-ar fi reacţionat. Camera ascunsă îşi pierdea treptat rostul. Epoca în care tu fabricai bomba şi restul lumii sărea în aer trecuse. Mai nou, toţi fabricau bombe şi toţi aveau mecanisme de dezamorsare.
-Nu mi-aţi văzut partenerul de vals? încercă ea să surprindă un trecător oarecare.
-Ba da, a trecut pe aici acum cinci minute, răspunse acesta cu naturaleţe, fără să clipească.
-Încotro s-a dus?
Omul îi arătă direcţia cu mâna şi-şi continuă liniştit drumul, de parcă nimic nu se întâmplase.
Reportera dădu ochii peste cap şi se opri lângă o ţigancă bătrână, în uniformă portocalie, sprijinită în măturoi.
-Nu mi-aţi văzut partenerul de vals? L-am pierdut în mulţime, sunt disperată, nu ştiu cum să găsesc caleaşca familiei mele.
-Ba da, mânca-ţi-aş ochii, încolo s-a dus, zise ţiganca, indicând direcţia pe care i-a arătase şi trecătorul.
Simţi că o cuprinde iritarea. Ce Dumnezeu se întâmpla? Se înţeleseseră toţi din fojgăiala asta să îi strice ei tableta tv?
-Don’şoara, o strigă un băiat cu nas cârn şi genunchi juliţi, care vindea ziare. Vă caută partenerul dvs. de vals. Încolo, indică direcţia arătată de ţigancă.
-I-am zis şi eu, pupa-l-aş, completă baba, clătinând din cap. E cam buimacă, trăi-i-ar, hăsta e primul bal.
Reportera se uită în direcţia arătată de ei şi văzu un chioşc cu îngheţată.
-Încolo s-a dus? decise ea să continue jocul.
În timp ce se apropia de chioşc, un grup de fete pe role trecură pe lângă ea, strigând:
-Partenerul de vals îţi transmite că te aşteaptă. Grăbeşte-te.
Se apropie de chioşc. “Închis”. Apăsă uşa de lemn lăcuit, veche, şi deodată, un miros vanilat îi invadă nările. Înăuntru, se afla o fată blondă, care înjura cu foc la mobil:
-Băi, Cornele, dă-o naibii. Abia mi-ai livrat aparatul de îngheţată şi s-a defectat. Da, mă, ştiu că e caniculă – dar ăsta e anotimpul de mâncat îngheţată – vara, când e caniculă! Nu-mi spune tu mie să cumpăr aparate care să funcţioneze iarna.
Reportera (şi cameramanul din spatele ei) urmăriră năuci cearta.
-Nu vă supăraţi, interveni reportera, fericită că a găsit în sfârşit o victimă. Nu mi-aţi văzut partenerul de vals? L-am pierdut prin mulţime.
-A, da, tresări fata blondă. S-a săturat de aşteptare, a urcat în caleaşcă şi a plecat acasă. (Şi înapoi, la mobil): Deci, băi Cornele, cum facem: îmi înlocuieşti aparatul în cursul zilei?
oaaaaaa cit de pufoasa´i Marghioala, cit de bine ma simt desupra ei!!
pufosenie, sa´mi spui daca´s prea greu :o))))
deasupra mea nu te pui?
ba deasupra mea, că’s mai pufos.
bă, voi iar faceţi gheng beng?
huh much more than that, symbiosis my dearest
bun. credeam că fumaţi.
Er… garcea, ai ceva sa’mi spui sau doar te homosexualo-alinti?
petrov diagnostic universal :o))))
nu, chiar n´am, scuze. bancuri de insaidar intre mine si personalitatile mele.
eu nu ma prind de schepsisu la poveste. trebuie sa ne dam cu parerea daca cornel e bulangiu, var.a, sau blonda are tite mici, var.b?
daca marghioala e blonda, raspuns final: b!
asa scrii si in romane?
sper ca sunt mai bune de atat.
….Zise un critic literar
foarte mişto bucata asta. cred că ai fi foarte bună în genul scurt. poveşti în 30-40 de rânduri, de exemplu. pe bune. ai un dar al conciziei şi al surprinderii esenţialului remarcabile. başca talent descriptiv. la mai multe!
http://www.mediafax.ro/politic/radulescu-bnr-notarii-pun-frana-agricultorilor-sunt-o-casta-formata-din-rudele-politicienilor-8496039
muie (si) notarilor!
frustratule mic.
copy-paste x10000000 actul sexual (nu notarial) scris cu negru la 7:59.
bravo. mai ştii din astea?
boieriule, ți-am zis să-l lași în pace? deci, goodman, ca de la egal la egal, vrei să fii soția mea?
“egal la egal” ???????
everest (eu) ≠ cacarez de-al lui pulica (tu)
adonis (eu) ≠ ciutacu (tu)
hai, bă, cum te-a plouat un pic, cum ți-au zburat muștele de pe ciogmolugmă
Măi mai dați-vă în pula mea de haioși!
suck me! suck me!
Stăpâne, la cât de multe puli proaste sunt în ”Poiana lu’ Lorena”, cred ar fi bine să treci peste ele cu mașina de tuns iarba sau cu un roller de nivelat asfaltul. Numai cele minuscule ar scăpa cu viața.
adică numai tu să scapi?
Fii-mea e curva Universităţii. Nevastă-mea suge pula în Gara de Nord pentru 10 lei. Maică-mea cea proastă a fost făcută poştă de toată armata română. Eu fac integrame.
hai hai, nu te mai da mare. nevasta-ta o suge si pe 5 lei.
Imi place, continua sa scrii. NImeni nu s-a nascut invatat, iar criticile te ajuta sa eviti eventuale greseli pe viitor. Si melodia e draguta.
Numa’ bine pana data viitoare !
ba! urla profu din tine, futuv-an gat sa v-a fut ca m-iati futut vacanta bagameas poula in bacu vostru s-ami bag.
Băi, voi chiar vreți să-mi sugeți pula! Iar o să trebuiască să dau bonuri de ordine!
Dar, înainte de asta, trebuie să staţi la rând, că şi fiică-mea mi-o ia la cioc, că e curvă, săraca. O cheamă Alexandra. Vreţi s-o futeţi? Haide, că am avea nevoie de nişte bani. Şi eu nu o pot plăti, că s-ar simţi jignită.
Am priceput: camera ascunsa, la camera ascunsa, la camera ascunsa…:D Oare de ce ma hlizesc?
de prost poate.
Acum, Lorena are dreptate, aici, cu atâtea puli manifeste, atmosfera e cam ghei. Vă propun o chestie, voi, ăştia 4-5 care scrieţi pe aici, vă întâlniţi, vă aşezaţi comod, pe fotolii, în cerc, ascultaţi o muzică bună, de atmosferă, Erasure, de exemplu, în mâna stângă ţineţi un pahar de bere Bergenbier, „Prietenii ştiu de ce”, iar cu dreapta staţi pe cucul vecinului. Aşa toată lumea e satisfăcută.
titlu tabloid: bogdane, da ce-ti mai place atmosfera de ghei!
bă, tu n-ai mai supt pulă de mult şi băloşeşti
De fapt ar trebui să scrie: ”Pula de dimensiuni fantastico-doctrinar paranormal de mici a nedormitului”. E clar că individul care scrie asta suferă de complexul puței minuscule.
aici nu e cu dimensiuni la fonturi
Poate, daca acceptam ceea ce spunea cineva ca pentru a-ti da seama ca esti prost trebuie sa-ti mearga mintea.
am înţeles, încerci să sugerezi că a început să-ţi meargă. bun aşa.
Totul are un inceput, mai greu este cu sfarsitul :)))
păi începe cu începutul, că dai tu de cotor
Vorbind de schiță, mi-a plăcut, mi-a adus aminte de proza fantastică a lui Eliade.
daca tot ne dam culti, incumeta-te la o critica literara.
indrazneste!
nu, că nu e publicată în volum şi nu există cronică de întâmpinare.
detalii detalii. bogdan e darz si n-are cunostinta de oprelisti. o fi el prost, insa, totodata, este si hotarat.
doar el a zis că părerea lui despre o carte este media aritmetică dintre cronica de întâmpinare publicată de editură şi “ce zic oamenii”. în cazul ăsta, cronica de întâmpinare nu există. ce vrei?
deci c.î. (= 0), x c.z.o (=0, pentru că nici oamenii nu zic nimic) = 0
doamne! lorena! ce-ti mai place sa ma faci de cacat in public. intai mi-ai scos pe taraba carentele de carti de citit, apoi ca am putza mica. ai continuat cu ejacularea precoce.
acum imi scoti ochii ca nu stiu de antologia “1000 de intelepciuni celebre ale lui bogdan”.
pana cand?
:)))))))) bună asta.
stăpîne, trup al meu, rezultatul matematic e criticabil. te bagi?
Eu am zis altceva, că sunt cronici de carte scrise de oameni a căror meserie asta este, și care îți pot da o bună idee despre ce tratează cartea respectivă.
căutăm în arhivă?
Da, dacă dorești asta.
da’ tu ce căcat de meserie ai, ca să ştiu în ce domeniu eşti competent (dacă eşti)
Cronicile respective, mă refer la cele bine scrise, pot fi opozabile altora, mai puțin reușite, parcă asta am zis mai departe.
du-te mă! da’ ce-s cronicile, ţîţe?
“cronici de carte scrise de oameni a căror meserie asta este, și care îți pot da o bună idee despre..”
cronica de carte nu-i stiinta exacta ca matematica, fizica si chimia de ex. sau chiar ca stiinta notariala.
e subiectiva! gandeste-te la cronica regretatului als, d.zeu sa-l ierte si sa-l cazeze in raiul gaozarilor, pe cartea vreunui amarat de scriitor care n-a vrut sa-i dea cur. ‘tzi dai seama ca-l umplea de cacat iar tie, publicul bogdanesc, ti-ar fi putzit?
alş era critic de film.
pai vezi, asta-i cusuru tau, imi cauti nod in papura.
bine, mă. uite, să-ţi fac o concesie: ideea din comentariul tău e corectă.
deci:
bogdan
ianuarie 31, 2011 la 6:00 pm | #45 Citat | Editare
Da, există o modalitate foarte clară prin care poate fi verificat dacă ceea ce spun eu despre recenziile lui Boeriu la cărțile lui Philip Roth este adevărat. Întâi trebuie citite cărțile și elaborată o opinie personală, apoi văzut ceea ce au scris editurile și alți critici despre cărțile respective, și, în cele din urmă, ceea ce rezultă trebuie comparat cu ceea ce a scris Boeriu, eu asta am făcut. Aștept cu interes rezultatul.
O modalitate complementară ar fi ca tu, Lorena, să iei o carte, sugerez de un autor străin, pe care ai citit-o și să compari impresiile tale cu ale lui Boeriu.
Pentru mine, efortul cu ”critica lui Boeriu ” se încheie aici. I-am dat deja prea multă atenție unui om care nu numai că m-a insultat pe mine, dar mi-a insultat și familia, lucru scris negru pe alb pe acest blog, în cadrul postării acesteia. Nu-mi place să pierd prea mult timp cu cauze pierdute din start. Mai pierdeți și voi timpul.
http://lorenalupu.wordpress.com/2011/01/31/nominalizez-deci-exist/
Ce am zis eu mai sus se referă la ceea ce am făcut eu după ce am citit cărțile respective ale lui Roth, înainte ca să citesc cronicile lui Dan-Liviu Boeriu, a fost o întâmplare, chiar am vrut să-mi verific opinia personală. Opinia mea s-a întâmplat să coincidă cu a cronicarilor. Este vorba doar de o documentare, de o cercetare mai temeinică.
Mă tem că nu am făcut nicio generalizare acolo, este vorba strict de cărțile lui Philip Roth.
Cu toate acestea, pentru că tu, Lorena, consideri că îți sunt dator cu o cronică, voi face una la povestirea ta, una scurtă, ca și povestirea însăși. 🙂
Dacă aș face o paralelă între povestirea Lorenei și una scrisă de Mircea Eliade, aș face-o cu nuvela ”La țigănci”. Acolo eroul intră in bordeiul cu țiganca bătrână de la poartă, această trecere din stradă în bordei declanșează contactul cu un alt univers, cu reguli diferite, trecerea de la realitatea curentă – strada, la universul paralel – bordeiul cu cele trei fete, păzitoarele care îngăduie sau nu, în funcție de trecerea unui test inițiatic, drumul mai departe, în acel univers.
La Lorena contactul cu altă realitate este declanșat de ieșirea în stradă a fetei îmbrăcată în costum de epocă, stil roccoco. Undeva acolo, pe fată o așteaptă partenerul (de vals), găsirea lui este proba inițiatică prin care fata ar avea mai departe acces în acest univers. Ca și Gavrilescu, fata ratează proba inițiatică. Dacă aș fie eu autorul și aș scrie o continuare la povestire, eu aș oferi o a doua șansă fetei.
bravo, bogdănel. de mare impact. să fi avut eu revistă de umor, te-aş angaja cronicar de carte.
Mersi, sunt onorat.
Da, uite că am uitat ce era mai important, în povestirea Lorenei dialogurile sunt vii, descrierea oamenilor de pe stradă și a străzii însăși sunt bine realizate, ai senzația că ești acolo, cu fata și cu ceilalți, că ești unul dintre oamenii cu camera, înregistrezi live totul într-o zi de vară caniculară, prinzi reacțiile fetei și ale celor din jur, te miști pe lângă ei, prinzi pe viu convorbirile lor, vezi stările fetei, care trece de la mirare, când gluma dă alt rezultat decât se aștepta, de undeva apare partenerul de vals, zărit de un prim intervievat, la iritare, când altul îi spune că acel partener a trecut pe acolo (cineva își bate joc de mine!) și, în final, la năuceală, atunci când fata de la înghețată face o pauză din convorbirea telefonică cu furnizorul care îi livrase un aparat de îngheață defect și îi spune că morganaticul personaj: ”nu a mai putut aștepta, s-a suit în caleașcă și a plecat acasă”.
ce ca am senzatia ca-s acolo cu blonda vie…practic fut la ea, atat de reala-mi pare.
Goodmane, ești un plezirist, ce mai!
bine că nu e futil ca tine
Sunt atât de bou, încât nu-mi dau seama că Lorena şi-a bătut pula de mine în comentariul ei (“să fi avut eu revistă DE UMOR”). Io, ca un căcat cu ochi ce sînt, i-am mulţumit, deşi ea, de fapt, m-a băgat în pizda analfabetei de mama.
stai aşa, că acuma văzui. şi râd de nu mai pot: “morganaticul personaj”?! :D))))))))))))))) aoleeeeeu! băi, penetra-te-ar dexu’-n dos, tu ştii ce-i ăla “morganatic”?
bă, şi dacă fata îţi dă o a doua tiflă, ce pula mea faci?
:))))))))))))))))))) doamneee, ce “m-“am mai râs.
tu ai cam prins simţul umorului lately. mai ai puţin şi o să semnezi cu pula lui boeriu. 😀
@3:59
daca-ti pica la bac “Scrie un text de tip argumentativ de 15-30 rânduri despre cunoaşterea de sine, pornind de la ideile sugerate de afirmaţia lui Nichita Stănescu: “A avea un ideal înseamnă a avea o oglindă”, beleai pula.
Pula mea. La mine pe blog am spus că numai proştii postează la Lorena. Eu postez aici. Ce concluzie trageţi?
Fiecare, goodmane, are meseria lui, eu nu pot scrie o povestire la fel de bună ca a Lorenei, ea nu poate face o analiză economico-financiară la fel de bună ca a mea.
Fiecare profesie are oamenii ei de meserie. Mergând pe linia asta, nici eu nu pot monta o chiuvetă ca un instalator, măcar din punct de vedere al timpului de montaj, dacă nu din altă cauză.
Şi vin tot io să mă-ntreb: păi şi-atunci de ce pizda mamii mele ăleia analfabete şi sugătoare de puli de soldaţi îmi dau cu părerea în chestiuni la care nu mă pricep?
pentru reclamă? poate-o fute cineva
pizduloi cu păru’ creţ
fură pula din chiloţ
el se jură că nu fură
şi l-am prins cu pula-n gură
ia zi, bogdane, dacă pizduloiul înghite două puli dintr-o mişcare, şi pulile stau mai cîş, cum faci paralela?
băi, ia treci tu-napoi în pantaloni, că tre’ să plecăm acasă.
du-te tu înainte, că te-ajung eu din urmă
bine, da’ să nu întârzii prea mult, că poate m-a tăia pişarea la un moment dat.
lasă, că fac un detour pe la bogdan şi mă piş acolo. dacă dau de fii-sa, pot să stau un pic de vorbă cu ea?
nu, ferească sfântu’.