Banii într-un cuplu

Ieri, poşta redacţiei a stârnit mare zarvă pe blogul meu şi pe social media pe care am sharuit-o.

Dacă ţi-e lene să dai click pe link, reamintesc speţa. Îmi scrie o soţie nemulţumită. Soţul ei cheltuieşte mare parte din venitul familiei pe obiecte scumpe şi sejururi la 5 stele, nu contribuie la cheltuielile familiei şi la întreţinerea copiilor şi refuză să se gândească la viitorul lor, cu o investiţie într-un apartament care să producă un venit suplimentar. Clienta are un job şi un mic business cu care produce bani să întreţină familia, şi sănătatea ei e lately şubrezită de acest efort (la care bărbatul nu participă) şi de grija zilei de mâine.

Majoritatea femeilor s-au transpus în situaţie şi au zis divorţ instant. Un număr semnificativ de bărbaţi (slavă Domnului, există şi bărbaţi de bun simţ) au zis acelaşi lucru: că nu rupi de la gura copiilor să-ţi cumperi lunar televizor nou. Că da, poţi bugeta o sumă oarecare pentru divertisment, dar asta să fie suma care rămâne după acoperirea celor necesare.

Dar mai sunt şi specimene ca ăsta:

Gheorghiu Bobita Petre

Pentru că un soț cumpără lucruri bune în casă, își duce familia în concediu în condiții de decență și nu de “sindcat”, pentru că vrea să trăiască împreună cu familia ziua de astăzi și nu ziua de mâine , trebuie executat cu un divorț

Bine că nu este un caz real.

*

Gigele, singurii oameni căruia acest blog le datorează raport sunt donatorii lui, şi dacă erai printre ei, îţi puteam furniza un print screen al mailului, cu numele autoarei blurat, pentru că poşta redacţiei garantează anonimatul. Dar cum nu contribui cu nimic pe aici, eu nu trebuie să-ţi demonstrez nimic.

Dar lucrurile “bune” nu le cumperi fără o lua în calcul bugetul cuplului, întâi te asiguri de decenţa de zi cu zi înainte de cea a extravaganţelor şi da, când nu înţelegi asta nici de vorbă bună, nici de vorbă nebună, ultima soluţie e divorţul. Rămâi tu cu colecţia ta de televizoare şi rate, care nu au de ce să afecteze bugetul viitor al copiilor.

Dar iată de unde vin mentalităţi ca a acestui individ:

Există online conturi social media, siteuri şi forumuri de “neomasculinitate”, “Red pill” sau “manosferă”, cu care diverşi guru autointitulaţi atrag bărbaţi naivi şi imaturi cu o retorică bazată pe minimalizarea femeii, negarea drepturilor ei, reducerea ei la obiect sexual şi unealtă domestică şi ignorarea voinţei şi deciziilor ei.

Cum îi remarc pe ăştia în secţiunea de comentarii, cum îi avertizez cu câteva comentarii că retorica “neomasculină” nu ţine aici, şi dacă nu pare să le pice fisa, block direct. Ieri, de exemplu, am blocat pe Insta un tip care se înfiinţase sub un clip cu “nu mă interesează ce zici acolo, dar ai sâni frumoşi”.

Unu la mână, social media mea e pentru cei interesaţi ce zic acolo, două la mână, chiar nu te priveşte cum am eu sânii şi în calitatea ta de necunoscut, nu ai nici un temei să-i comentezi. A revenit cu o prostie de genul “Nu te împaci nicicum cu condiţia ta de femeie”. Atunci m-am prins că e îndoctrinat crunt şi, cum nu mă interesează să irosesc mult timp să-i explic unui băgător în seamă oarecare că femeile sunt în primul rând oameni, i-am ars un block.

OK, închid paranteza. Aceşti red pill sau neomasculi predică pe plan financiar ideea că bărbatul ia toate deciziile legate de cuplu şi că se poate folosi în mod liber de femeie, ca de o proprietate. Comportament pe care-l regăsim şi la soţul doamnei care mi-a scris pentru poşta redacţiei.

Singurul cuplu în care e normal ca bărbatul să ia un număr majoritar de decizii e cel de genul: milionar se însoară cu casnică. Da, el aduce banii, el ia decizii mai multe. De ce majoritar şi nu 100%? Pentru că, deşi nu aduce cash, nevasta munceşte în casă şi se ocupă de copii, ceea ce este tot muncă şi ceea ce generează valoare economică. Iar deciziile legate de cele necesare în casă şi pentru copii trebuie luate în comun, de vreme ce femeia e cea care petrece timp în casă şi cu copiii şi ea ştie de ce e nevoie.

Dar majoritatea cuplurilor moderne, inclusiv cel descris în mail, implică doi oameni care muncesc şi care aduc amândoi un venit. Uneori relativ similar, alteori cu diferenţe minore.

Iar în astfel de cupluri, mentalitatea red pill NU ARE CE SĂ CAUTE.

Când nevastă-ta vine acasă cu un paycheck similar cu al tău, amândoi aveţi p*lă şi discutaţi de la egal la egal.

Mă repet, să se priceapă până la cucurigu.

Când nevastă-ta vine acasă cu un paycheck similar cu al tău, amândoi aveţi p*lă şi discutaţi de la egal la egal.

A treia oară, doar pentru Ghiţă Bobiţă, cel cu comentariul.

Când nevastă-ta vine acasă cu un paycheck similar cu al tău, amândoi aveţi p*lă şi discutaţi de la egal la egal.

OK.

Eu acum sunt single, pentru că vreau să-mi investesc toată energia creativă în proiecte lucrative, dar am fost într-o relaţie fericită la un moment dat.

Iată dinamica financiară, care cred că e în linii mari aceeaşi cu a tuturor cuplurilor funcţionale:

Se pun banii la comun, minus o sumă lunară pe care fiecare în parte o cheltuieşte pe ce vrea muşchiul lui şi nu dă explicaţii. Se numeşte bugetul lunar de fun, iar dacă vrei să-l pui deoparte şi să-ţi iei televizor din el, deşi ai altele patru, treaba ta. Dar bugetul lunar de fun E ÎNTR-UN CUANTUM REZONABIL RAPORTAT LA BUGETUL TOTAL. Nu, nu mănânc o lună pâine cu muştar pentru că vrei tu ultimul iPhone, iar dacă iei decizia asta fără acordul meu, dintr-un buget format şi din banii mei, relaţia se încheie în exact acel moment şi nu mai avem ce altceva să discutăm vreodată.

Banii la comun se cheltuiesc pe baza unor decizii comune, luate în urma unor discuţii. Fiecare partener exprimă ce e important pentru el, ne ascultăm, şi luăm decizii care să ne mulţumească într-o măsură cât mai mare pe amândoi.

Deci, Ghiţă Bobiţă, nu iei lucruri bune pe care n-am stabilit în comun că le dorim şi nu “îţi duci” familia “în condiţii de decenţă” dacă n-am stabilit în comun că ne permitem asta.

Şi nu, dacă e din banii noştri comuni, unde venitul meu e gen jumătate, nu “iei” şi nu “îţi duci”, pentru că nu ai muncit tu de toţi banii, am muncit amândoi.

Mentalitatea red pill vă spune că sunteţi stăpâni pe femeie şi implicit pe banii munciţi de ea. De aceea îşi permitea Andrew Tate să ia toţi banii chatistelor şi să le facă troacă de porci pentru că-şi cereau drepturile. Dar mentalitatea red pill e toxică şi eronată, le face pe femei să vă părăsească după ce-şi dau seama că le e mai bine economic să fie singure şi să trăiască liniştite din munca lor, decât să luaţi voi decizii idioate şi egoiste pe banii lor şi să se pomenească că, deşi fac un salariu decent, nu au cele necesare şi sunt înglodate în credite pentru care nu au fost consultate.

Dacă vrei să iei singur decizii financiare, devino milionar sau rămâi single. Dacă vrei o familie, asumă-ţi că deciziile se iau în comun şi că cele necesare pentru traiul zilnic sunt primordiale. Iar dacă vrei şi copii, ţii cont că aceştia implică cheltuieli şi nu-ţi iei ţie rahaturi şi o laşi pe amărâtă să-i întreţină din al doilea job.

Pretinsa superioritate a bărbatului din vremurile apuse se baza pe un singur detaliu: acesta aducea toţi banii acasă. Nu mai e cazul, deci, asumaţi-vă traiul într-un parteneriat egal. Dacă nu puteţi, enjoy laba şi s*x workers.

***

Acest site îşi poate continua activitatea doar cu susţinerea cititorilor. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe Tiktok.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

4 Responses

  1. Andrei says:

    când am văzut că doamna spune că vrea să cumpere în rate un apartament pe care să-l dea în chirie și îl numește investiție, m-am lămurit. Nu am empatie pentru astfel de oameni fiindcă oameni ca ei știau înainte să se căsătorească cum sunt, dar nu prea aveau alte opțiuni așa că au ales ce au primit. Divorțul vine cam târziu.

    • Lorena Lupu says:

      iar semnalizezi a prost. n-ai fi preferat ca mă-ta să cumpere un apartament şi să beneficiezi lunar de banii din chirie, până îţi găseşti şi tu un job de doamne ajută?
      Ce a greşit femeia? Că vrea stabilitate pentru copiii ei? Unde e greşit lucrul ăsta, prost făcut grămadă ce eşti?

  2. Mihaela says:

    Sa nu dai niciun ban in casa e gresit.

    Dar restul nu e asa alb negru. Nu stiu, voiai vacanta in bali cand erai mica si vezi tu cand esti mare sau esti ok sa stai acasa toata vara si sa ai garsoniera peste 18 ani?

    Asta e decizie personala. Nu stiu daca e musai rau sau bine. Sigur, sunt si variante de mijloc, gen garsoniera la periferie si mergem si noi in bulgaria, mna. Cat carpe diem sa ai?

    • Lorena Lupu says:

      Dacă el trece peste voinţa ei ca acceleratul prin Dârste, NU e nimic discutabil şi DA, este rău.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading