Vă povesteam acum ceva vreme de blocajul lui trebuie. Forma aia de anarhie atât de profundă, încât ajungi să te autosabotezi. Momentul când nu mai ai chef să scrii nimic din ce trebuie, ci doar să baţi câmpii cu graţie. Momentul când orice imperativ îţi devine atât de detestabil, încât preferi să te arunci pe geam decât să-l execuţi.
Până acum, blocajul lui “trebuie” se lovise doar de autoritate externă abuzivă şi tâmpită. “Trebuie să faci chestia asta!” Şi întreg organismul meu se revolta, răspunzând la acel “trebuie” prostesc cu o lipsă totală de fertilitate. Acum, nu mai e vorba de altă autoritate, decât a mea peste mine. Dar nici asta nu funcţionează.
De două zile, mi-am propus să am oficial o perioadă furioasă, pentru că aşa-mi ieşeau toate articolele. Negre de furie. Şi de exact două zile, nu-mi mai iese nici o literă furioasă. Tot ce încerc să scriu furios pare parodia unei furii.
Concluzia: cel puţin pe scris, nu-mi mai propun nimic obligatoriu pentru o vreme. O să iau o pauză de trebuit şi o să las vaca să se mulgă singură, fără nici un imperativ. “Trebuie” doar să văd de unde vine acest blocaj la “trebuie” şi să-l tratez, înainte să mă golească definitiv de orice talent literar.
Poate, cel mult, îmi impun cu sila o pauză completă de scris, de vreo două săptămâni. Timp în care postez doar poze cu mine în pielea goală. OK, glumesc. Deşi cred că s-ar tripla traficul. Sau, dimpotrivă, aş ajunge pe listele siteurilor banate de firme, cot la cot cu pornhub şi redtube.
Voi aveţi vreun blocaj la ideea de “trebuie?”
da, insa de cele mai multe ori cand se apropie cutitul de os, deadline-ul de data si funia de par, pun mana si incep sa desenez in sila ca sa constat ca mi-a aparut cheful si ies chestii bune. Cred ca vara e de vina :)) sau Divina :))
:))
n-as putea spune. Insa am un blocaj la “nu trebuie/n-ai voie” Sunt in stare sa fac o depresie pe loc pt o tigara sau un pahar de vin sau o maslina sau un sms care “nu trebuie” dat atunci pentru ca ceva. Altfel n-am alta decat dependenta de lume. pana la nu trebuie.
Toată viața mea m-am lovit de blocajul acesta. Recunosc că nu prea-mi place să fac nimic din ceea ce trebuie, dar câteodată reușesc să mă conving că vreau 🙂
Da ! Este fix ca pe vremea “aia de aur” cand cu cat era mai interzis cu atat era mai bun. Inversul e valabil pare-se… Eu car guma (de sters) cu mine si o si folosesc – cand imi iese. Adica provoc cumva “uitarea”.
Mie îmi spui? Urăsc că “trebuie” să învăţ să iau examenele şi puţinul timp la dispoziţie rămas nu ma inspiră.
Trebuie neapărat să ‘stai de vorbă’ cu mine! 😀 Atât de furioasă n-o să fii în viaţa ta! 😀
Ma enerveaza orice tip de trebuie. Trebuie sa faci o facultate. Trebuie sa respecti batranii. Trebuie sa astepti trei saptamani pana sa faci sex cu noul iubit. Orice regula stupida fara argumentare rationala, insotita de un trebuie, pentru ca asa “se face” sau asa “face toata lumea” Trebuie sa dispara! :))
DA, exista o solutie pentru astfel de momente, aici si acum: Sa te duci in vacanta! sau sa spun….TREBUIE sa te duci in vacanta!!
Eu am si o extrema la “trebuie”. Aman, aman, aman si am o curiozitate cumva sadica sa vad cat de mult pot amana astfel incat sa reusesc totusi sa termin in deadline. Depinde de proiect, de volum, etc. dar am ajuns uneori ca pentru proiecte de “o zi” sa le fac cu 2-3 ore inainte de predare. Stiu, ma joc in fundul gol […]
Dupa cum ne invata intelepciunea populara: “Ce poti face azi nu lasa pe maine, lasa pe poimaine ca poate n-o sa mai fie nevoie”
Am ceva-ceva, dar la un md un pic mai diferit.
1.Daca cineva insista ca o chestie (mai ales una pe care o consider importanta dpdv moral) fie e imposibila, fie nu sunt eu in stare, fie “stiu o ca n-o sa mearga, ca oamenii sunt naspa si asa si pe dincolo”, e foarte probabil sa o iau ca pe o provocare personala.Si sa si reusesc.
2. Daca eu consider ca o chestie se poate face in, sa zicem, 5 feluri (x, y, z, tz si kk) iar tu imi spui “da, merge in mai multe feluri, eu personal prefer x”, o sa incerc sa fac si eu x ca sa iti acomodez preferintele. Daca in schimb imi spui “SINGURA modalitate corecta de a face [aia] e x, pentru ca asa e NORMAL si asa dicteaza TRADITIA”, de a dracului o sa fac numai y, z, tz si kk.
Corolar la 2: Daca am de ales intre A si B, si mi se sugereaza ca A e traditional sau ca “oamenii normali ar alege A”, e cea mai buna modalitate de a ma convinge sa aleg B (eceptand bineinteles cazul in care B chiar are dezavantaje majore fata de A, fara legatura cu “normalitatea”). Tot de a dracului.
NIMIC NU TREBUIE!
He,he. de obicei cand se da cu “trebuie” in mine, se cam erectizeaza pilozitatea ce acopera grupa musculara denumita “gluteus maximus” si asta de nervi. asa cum spunea cineva mai sus, nu exista “trebuie” ci exista, cel mult, “necesar”. “trebuie” este dictat intotdeauna de cineva, asadar este strict subiectiv. si in plus, eu cel putin urasc dictatorii.
e singura chestie care imi genereaza vreun blocaj absolut 🙂
ferice de cine-si permite blocaje la “trebuie” ca eu nu prea mi le permit; cred insa ca sunt si ele bune la ceva si de-aia e bine sa le lasam sa vina peste noi, asa cum vine plansul sau rasul sau ..ploaia sau orice altceva ce-i pur omenesc sau ..divin!!
🙂
Incearca cand iti propui ceva sa inlocuiesti termenul/notiunea de “trebuie sa” cu “vreau sa” in mintea ta. “Trebuie” are o incarcatura de blocaj de la sine.
🙂