La postarea mea anterioară, cu ideea de afaceri, am avut un pâlc de reacţii la care nu mă aşteptasem. Şi anume, gaşca de “huooo, oamenii celebri sug” (mă rog, rostită de unii cu cuvinte mai frumoase, de alţii mai incorect gramatical, fiecare după cum poate.)
fraţilor, adevăr vă zic vouă: încetaţi să vă mai ofticaţi pe ce are/face/poate altul şi vedeţi-vă de voi înşivă. într-adevăr, unii oameni au ajuns în top prin noroc pur şi simplu. o conjuctură favorabilă. au ştiut să prindă trenul la timp.
mâine poate apărea o conjunctură favorabilă şi pentru voi. dar şi conjuctura asta favorabilă e sfioasă, ca o fată mare. dacă te vede pregătit, conştient de valoarea ta şi totodată suficient de zâmbitor, are curajul să se apropie de tine. dacă te vede ranchiunos, urâcios şi plin de umori, fuge mâncând pământul.
nu mai invidiaţi şansa altora, faceţi ce puteţi pentru a o merita pe a voastră. şi nu, ponegrindu-i pe alţii nu demonstraţi nici că sunteţi mai deştepţi, nici mai updataţi, nici mai haioşi, ci, pur şi simplu, că sunteţi nefericiţi. un om fericit nu are nevoie să-i ponegrească pe alţii, pentru că se simte bine în pielea lui şi poate ignora partea proastă a lucrurilor. unul nefericit vede NUMAI partea proastă, “toţi bărbaţii e porci, toate femeile e curve, toţi românii e hoţi, toţi oamenii celebri sunt mediocri”. Nimeni nu se va mai uita vreodată serios la voi după câte un dicton d-ăsta. Nimeni. Toţi vor da ochii peste cap şi se vor descotorosi de voi. Iar voi, în loc să vă daţi seama că la bază a stat tot ranchiuna şi energia voastră negativă, veţi conchide “Aşa e lumea asta, rea!”
Nu, fraţilor. Partea “rea” a lumii este alcătuită din ofticaţi şi invidioşi, ca voi. Voi sunteţi cei care faceţi lumea asta să fie rea.
De ce vă evită alţii? Pentru că nimeni nu are de ce să vă rezolve problemele. Oamenii vor să se simtă bine cu semenii lor, nu să aibă senzaţia că sunt prinşi la un jug. De aceea, dintre tine cel care ai mereu remarci caustice şi generalizezi aiurea şi altul care râde până la urechi, se bucură de viaţă şi o trăieşte din plin, oamenii îl vor alege mereu pe celălalt. De aceea, ăla va avea totul, iar tu nu vei avea nimic. Numai tu eşti de vină.
daca ar fi sa scrii o biografie pe cine ai alege dintre : patriciu, voiculesc, vantu, nastase, basescu. si de ce?
nu ştiu, cu ăştia nu am făcut interviu. nu-i cunosc aşa.
ai dreptate, era totusi ceva ipotetic. nu ii cred in stare sa spuna adevarul pe niciunul dintre ei, cred ca nici ei insisi nu-l mai stiu 😉
ok, şi nu crezi că un mitoman poate face subiectul unui text sclipitor?
Oda adusa ignorantei, nepasarii si egoismului.
odă?
vezi că oda exprimă admiraţie. nu cred că am admirat vreodată ignoranţa, nepăsarea şi egoismul.
să luăm “Un tramvai numit dorinţă”. Acolo, personajul principal este o mitomană înrăită. vi se pare că autorul exprimă pe undeva admiraţia faţă de ea?
dacă vede dadatroll asta, o să zică că toţi mirceapopeştii sînt nişte tipi minunaţi
şi o să-i scrie biografia lui mircea popescu
a, nu, ai observat greşit personajele.
mircea popescu e ăla ranchiunos şi ofticat, dadatroll e cel care a depăşit stadiul. şi din poziţia lui de om care a depăşit stadiul, îşi permite să mai sloboadă câte un jet de urină peste cei care dau semne clare că nu îl vor depăşi niciodată.
dadatroll e numai una, mirceapopeştii e mai multe. eu zic că mirceapopeştii merită o biografie.
posibil, dar nu mă interesează pe mine să explorez interiorul acestui gen de om. scrie-o tu.
Traiasca capra vecinului, decat sa nu mi se laude cu ea si sa-mi zica ca caca aur.
măi, nu ţin minte care dintre noi am venit vreodată să-ţi batem în geam şi să ne lăudăm cu aurul nostru. mai mult tu te ţii pe aici să ne spui că aurul nostru e căcat, şi te mai şi aştepţi să nu ripostăm.
N-am zis niciodata asta. Am zis doar ca e dubios topul sau ceea ce inteleg eu ca e top, ceea ce e foarte prezent in media. Atat.
si-am mai zis ca e posibil ca lucruri foarte interesante sa nu apara in top.
si gata.
Dacă ziceai numai asta, nu mă enervam. Asta se numeşte pertinenţă.
Dar e bine că ţi-ai reconsiderat poziţia, e semn că periplul tău pe acest blog te face treptat mai atent la nuanţe. Meritul meu. 😉
Fie.
acuma sunt si mincinos, nu-mi ajunge prost.
iaaaaaaaaar începi cu lamentaţia?
frate, ce ai postat E ACOLO. SE VEDE.
şi gata. poate tu nu ai de muncit, dar eu am. hai, sănătate.
mersi de urare.
cred ca avem cu totii nevoie de asa ceva.
mai ales la cap.
http://inliniedreapta.net/dereferinta/fuga-de-frumusete/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed:+InLinieDreapta+(%C3%8En+Linie+Dreapt%C4%83)
http://www.andrewklavan.com/2011/03/01/the-oscars/
http://www.timesnewroman.ro/monden/3928-o-actrita-romanca-s-a-aflat-la-maximum-doi-metri-de-brad-pitt
aha.
ăla aduce puţin cu ostap bender… :))
păi de-asta a şi postat linkul. 😛 să ne amintească răspunsul la întrebarea: CINE E FRUMOS PE ACEST BLOG?
deci…. mmmgggg… cum naiba ajungi să citești așa ceva? sau și tu ai dat click pe un link, și ai zis să dai mizeria la alții, mai departe.
E frumos articolul şi merită gândit la el. Până la urmă este vorba despre un mod de a fi, de a gândi, de a te încrede în tine. Şi asta va fi determinant în ce priveşte chiar succesul tău efectiv în viaţă, dar nu numai. Până la acel succes, chiar şi “succesele” mai mici, felul în care te tratează viaţa zi de zi este în corespondenţă cu felul tău de a privi lucrurile. Tot timpul încruntat, tot timpul supărat pe viaţă, tot timpul ranchiunos pe ceilalţi – şi până la urmă viaţa chiar aşa va deveni pentru tine, pentru că viaţa sau exteriorul este doar oglinda ta. Este şi faza aia clasică cu optimism vs pesimism…
Bravo, imi placi din ce in ce mai mult !. Dai clasa, mai ales barbatilor care se cred buricul pamantului. Ideea, adusa frumos din condei, este ca, fiecare – mai destept sau mai putin, citind asemenea scriitura poate sa se convinge ca, femeile noastre sunt mai destepte decat ale lor !. A zis-o nu ?
în compensaţie, sau cum ? :))
în altă ordine de idei, on topic, dialogul de după minutul 1 secunda 14 surprinde extraordinar varza și capra și tot ce e peste gard la vecinu.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Zg9ZiqTmUKA&w=640&h=390]
Asa e . Sa punem osu’. Sa nu ne mai uitam dupa capre. Munceste si ti se va da. Apoi ti se va lua 25 %. Apoi ti se va 15 %.
ce glumă bună. unu că nimeni nu te pune să munceşti la modul prostesc şi să fi folosit, doi că dacă pui problema aşa cu 25% înseamnă că nu ai înţeles nimic din ideea articolului. contextul politic, tva-ul nu au nici o importanta si nu le poti schimba.
scuze, am citit în grabă, credeam că îi dau o replică acidă lui para… :))
însă, în ciuda aluziei la politică (cu tentă de umor) pe care ai făcut-o, îmi menţin părerea. şi anume că articolul este unul serios şi merită meditat la el.
@Lorena, mi se pare ca te contrazici. In post ai spus “un om fericit nu are nevoie să-i ponegrească pe alţii, pentru că se simte bine în pielea lui şi poate ignora partea proastă a lucrurilor”, iar intr-un comentariu
“nu cred că am admirat vreodată ignoranţa, nepăsarea şi egoismul”
Din moment ce militezi pentru o societate de oameni fericiti (keep dreaming :)) nu poti sa spui ca poti fi fericit doar daca nu iti pasa (ignori) defecte, iar mai incolo sa spui ca admiri aceasta calitate. Sau poate distingi nepasarea fata de non-valori de nepasarea fata de valori. Atunci nu mai e valabila contradictia, dar as spune totusi ca un om care e interesat doar de un aspect, ignorandu-l pe celalalt nu e tocmai model de urmat. De aia ajung oamenii in cacat pentru ca vad doar partea frumoasa a lucrurilor. De aia ajung oamenii nebuni pentru ca vad doar partea proasta.
Cat despre vedete: poti sa vezi problema din punctul de vedere al unui om simplu si atunci poti sa le urasti (sau sa le idolatrizezi) pentru aspect, bani, masini si viata aventuroasa. Dar poti sa te gandesti si altfel la problema. Ele trebuie sa fie modele pentru omul simplu. Daca nu asta e rolul lor, din punctul meu de vedere, ar trebui sa fie. Si vedetele au partea lor de vina (sau de recunostiinta) atunci cand o societate e cum e. Situatia de fata fiind Romania e normal ca multi sa considere vedetele de la noi de cacat. Asta inseamna ca ceva trebuie sa se schimbe. Calea spre schimbare trebuie sa o gaseasca media si presa (adica cei care i-au creat). Si nu ma refer aici sa-l intrebi direct pe Serghei Mizil daca a citit Kant. E treaba voastra, a celor din presa, sa ii faceti mai buni. Daca nu, inseamna ca va complaceti. Si inca un lucru, te rog, nu-mi adu contraargumentul cu presa si media ne prezinta lucrurile asa cum sunt ele, pentru ca presa nu are doar simplu rol infomativ.
e rol in-formativ, adica toarna in forme prefabricate, cred.
ce kant, bă, voi nu vedeți ca lumea shou bizului îi șocată ca daniela gyorfi nu poate alăpta din cauza silicoanelor?
Nu mi-a reusit se pare. Vroiam sa subliniez ca nu sunt absurd sa am pretentii din astea. Asta vom avea cand ajunge pulica ala geniu, poet si dadator cu parerea de la varsta frageda la senectute. Mai stie dracu cum il cheama, de are poezie cu autoportretu lui dumnezeu pe yutub. Si atunci putem sa ne spanzuram.
Anton, am o rugăminte pe viitor. Când scrii comentarii atât de lungi, sparge-le pe paragrafe – aşa cum îmi sparg şi eu postările pe paragrafe, să fie uşor de citit.
Deci, să luăm comentariul tău pe idei:
-nu militez pentru o societate de oameni fericiţi. era un sfat adresat fiecărui cârcotaş în parte, să se uite la propriile manifestări, să decidă singur cât sunt de yuckiful, să decidă cât e el însuşi de yuckiful şi să găsească în asta explicaţia nefericirii personale. e un cerc vicios. cu cât dai mai multă oftică şi sictir, cu atât devii mai detestabil, deci mai detestat, şi o să ai şi mai multe motive de oftică şi sictir. N-am făcut decât să pun lampa asupra unui fenomen. Că oamenii mă vor asculta / înţelege sau nu – e strict problema lor.
Paragraf nou:
-Nu m-am referit ignorarea noit naivă a părţii proaste a lucrurilor, ci despre detaşarea de ea. Sunt atitudini diferite. Dacă eu decid, de exemplu, că o vedetă nu îmi spune nimic – mă detaşez de ea. Nu o menţionez, nu o citez, nu o caut, nu o promovez. Ignorarea înseamnă să pretinzi că nu există. Detaşarea înseamnă să ştii că există, dar să impui distanţă, să nu laşi fenomenul respectiv să ajungă până la tine.
Cam ce fac eu cu comentatorii iremediabil de proşti: îi banez şi cer să nu mai fie menţionaţi. E mai eficient decât să-i înjuri.
Paragraf nou: OK, mă bucur că ai observat că nu e nici o contradicţie. Treaba e aşa: viaţa e ca un corn al abundenţei, în care găseşti o multitudine de lucruri bune şi de lucruri proaste. E decizia ta dacă le alegi pe cele bune sau pe cele proaste, dar da, cred că o soluţie a unui echilibru personal constă în concentrarea asupra a ce e frumos şi DETAŞAREA CONŞTIENTĂ de ce e urât.
Paragraf nou:
-vedetele trebuie să fie modele de urmat. De ce?
Vedetele sunt vedete pentru că ştiu să facă ceva foarte bine: să cânte, să danseze, să interpreteze, să sugă pula impresarului – nu contează. Uite, nea Fane, vecinul meu, e vedetă locală pentru că este un extraordinar croitor. Toate fetele îl iubim, tăbărâm pe el cu fuste, bluze, pantaloni, sacouri. Bun, noi îl iubim pentru că ÎŞI FACE BINE TREABA, nu ne interesează părerea lui despre pacea globală. De ce ar sta treaba altfel cu cineva care ne place pentru că face arabescuri splendide pe scenă?
PARAGRAF NOU: Eu nu sunt “presa”. Eu sunt Lorena. Dacă dai un search pe google cu numele meu, îmi vei găsi o parte dintre materiale şi vei observa că nu am promovat nonvalori ever-ever. De ce ar trebui să dau socoteală de ce fac alţii? Nu este problema mea.
Eu, când am zis că o să scriu biografii, am pus acolo doi termeni: CREIER şi UMOR. Condiţii sine qua non. Câţi dislexici existaţi pe lumea asta?
Ok, am inteles. De acum incerc sa ajung la idealul telegrafic. Nu chiar acum.
La primele ai dreptate. Nu m-am bagat in toate nuantele. Daca o faceam atunci scriam roman (non-fiction? :P).
Cat despre modele: tocmai ca pot sa faca un lucru bine sunt de urmat. Daca romanul ar o minima capacitate de abstractizare atunci ar intelege ca e bine sa faci ceva cum trebuie si vei fi admirat. Dar nu, el vede pe cineva ca bauna cum trebuie, vrea sa fie si el star. Idealul muncitorului din comunism, care aparea pe toate nivele propagandei era de fapt mura in gura pentru cretinul fara capacitatea amintita. Si sunt impotriva celor care-si dau cu parerea despre tot. Nici chiar eu nu-mi permit asta :))))))))))
nu am zis să fii telegrafic, am zis să fii paragrafic.
şi plm: “Daca romanul ar o minima capacitate de abstractizare atunci ar intelege ca e bine sa faci ceva cum trebuie si vei fi admirat. ” asta era chiar ideea de bază – nu neapărat a postării, ci a modului meu de a vedea viaţa. A respectului meu faţă de propria mea semnătură.
Da, dar aici ma refeream la marea masa, nu neaparat la cititorii tai. De aia se trezesc toti ca judecat vedetele.
Tu nu esti presa, dar faci parte din ceea ce se poate numi, poate gresesc, mass-media. Adica individualitatea ta e definita si de aceste aspect. Asta nu inseamna ca nu ai individualitate. Si nu pot vorbi inca despre tine. Asta ar insemna ad hominem si e naspa. Eventual dupa ce caut pe google.
măi, nu poţi vorbi despre mine decât ad hominem.
să mă iei aşa cu “face parte din mass-media şi voi presa faceţi aşa” e ca şi cum te-ai duce la Angelina Jolie: “Hai, fă, să ne futem, că faci parte din show-biz şi ştiu eu că toate actriţele sunt curve”. Ceea ce e mult mai naşpa decât ad hominem.
Orice profesie pe lumea asta este formată din INDIVIDUALITĂŢI. Oameni diferiţi, cu moduri diferite de a aborda viaţa şi profesia. E nedrept şi jignitor să-i bagi pe toţi în aceeaşi oală.
Ok. Scuze. Iarasi nuante. Vorbim mai incolo 🙂
măi, nu poţi vorbi despre lorena decât ad hominem.
să o iei aşa cu “face parte din mass-media şi voi presa faceţi aşa” e ca şi cum te-ai duce la Lorena Lupu: “Hai, fă, să mi-o sugi că faci parte din show-biz şi ştiu eu că iai subto lu mantii”. Ceea ce e mult mai naşpa decât ad hominem.
Orice profesie pe lumea asta este formată din INDIVIDUALITĂŢI. Oameni diferiţi, cu moduri diferite de a aborda viaţa şi profesia. E nedrept şi jignitor să-i bagi pe toţi în aceeaşi oală.
vită, VIAŢA MEA PERSONALĂ ŞI BĂRBAŢII PE CARE I-AM IUBIT NU SUNT PROBLEMA VOASTRĂ.
uite încă un ban pe aceeaşi temă. până când prindeţi ideea.
Ad hominem e cel putin de 2 tipuri. Unul in care pui in contrast faptele (si viata personala ar intra aici) si spusele (ideile) cuiva. Altul cand pui in contrast ceea ce spun altii, pentru a vedea daca se contrazic.
Utilizarea primului e sofistica. Practice what you preach e un sofism. Mai bine se descurca romanii cu zicala: fa ce zice popa nu ce face popa. Cei care il folosesc o fac fie din prostie, fie din rea vointa.
Eu personal il prefer pe al doilea. Chiar daca uneori mi se pare mie ca ar exista contradictii.
Prietene, nu îmi spune că tu în pat practici doar poziţia misionarului, că nu te cred.
Dacă viaţa mea personală ar include fraude, furturi sau alte chestii reprobabile, da, faza cu “fă ce face popa, etc” s-ar aplica.
Dar atâta timp cât nu încalc nici o lege, e dreptul meu să fac amor cu oamenii pe care îi aleg EU. Nu e problema nimănui, DOAR A MEA. Este de o mare obrăznicie să se bage cineva în chestia asta, atâta timp cât eu specific de fiecare dată că nu e problema nimănui. Intimitatea omului e intimitatea omului – atât. Aşa cum eu nu fac speculaţii pe tema vieţilor voastre amoroase, nu e normal să faceţi nici voi speculaţii pe tema vieţii mele amoroase. E de bun-simţ, really.
Tocmai asta ziceam, e treaba ta ce faci in viata personala. Pot observa doar ca e un subiect care te irita pana in TAB-uri si inapoi. Daca ti se pare ca eu am facut vreo referinta la viata ta personala, atunci te inseli, chiar nu am nici o treaba, pentru ca nu ne cunoastem personal.
A, OK.
Da, recunosc, nimic nu mă irită mai mult decât aluziile la viaţa mea personală. Şi mai ales modul de a judeca al ţărănoilor penibili: “Hai, fă, să mi-o sugi că faci parte din show-biz şi ştiu eu că iai subto lu mantii”.
Uite mentalitate de retard demn de călcat cu buldozerul şi flegmat în ficaţi. Sincer, pentru genul ăsta de oameni, chinurile medievale: tragerea pe roată, despicarea în patru prin legarea de cozile a patru cai mânaţi în direcţii diferite, legarea de scaunul încins, etc. – nu mi se par o exagerare.
Dar ca să vezi că sunt consecventă principiilor mele – mă detaşez, prin ban. Aşa ştiu şi ei că ăla a fost ultimul cuvânt pe care mi l-au mai adresat vreodată. (Pentru că exerciţiul cu autoexaminarea şi descoperirea slinoşeniei personale e inutil de la un nivel de prostie în jos.)
Noi nu ne cunoaştem între noi, aşa că nu ne interesează vieţile personale, chiar dacă se întîmplă să ne îmbătăm şi să futem simultan aceeaşi – de pildă – oaie.
asta se numeşte futai ad ovinem. istoricii au consemnat-o ca bătălia de la ovine.
Bă! Nu te lua de oaiele mele! Ce, mă cunoşti personal?
Eu nu văd unde a scris că militează pentru o societate de oameni fericiţi. Apoi, fii atent la o nuanţă: a fi fericit nu implică a închide ochii la defectele celorlalţi şi la problemele din exterior (aia e prostie), ci a nu face o fixaţie din ele. Pentru că există oameni care permanent asta fac. Permanent bârfesc pe alţii şi permanent se plâng că lor le merge rău. Iar în ce priveşte vedetele, nimeni nu spune să iei exemplul unor vip-uri de 2 lei. Dar ia exemplul unor persoane care pe bună dreptate au reuşit prin forţe proprii. Că doar nu toate au fost propulsate acolo pe nederept de anumite conjuncturi şi de media. Dacă tu crezi asta atunci faci parte din categoria celor pentru care a fost scris acest articol… 🙂
na că ţi-a răspuns lorena mai repede şi mai pe larg
@Lotus:
O fi articolul serios, dar mie nu-mi place munca.
oh, well, dragă mofturi, atunci ţi-ai dat singur explicaţia referitoare la “statutul criticului” şi alte suferinţe ale tale de acum câteva zile. 😀
spre deosebire de tine, mine îmi place munca la stat.
Anton sa se sparga-n paragrafe !! =))
Te ia dracu. Nspe ani de ghinion.
Lorena:
Te-nseli. Eu muncesc. Si n-am suferinte.
OK, eu nu te cunosc personal, de aceea nu pot vorbi decât despre ceea ce scrii.
şi atunci de ce tot faci mofturi ? :))
de ochelarist!
Ziua bună,
Lorena, caz ipotetic: un mogul, să-i zicem X, îţi propune să scrii un articol care să includă şi picanterii din viaţa intimă a unei persoane Y.
Cum procedezi în această situaţie, accepţi sau refuzi provocarea? Provocarea însemnând reclamă şi remunerare pe măsură, evident.
Sun persoana Y şi o întreb: puteţi comenta următoarele afirmaţii de la o sursă: A, B, C, D.
Dacă persoana Y e de acord să le comenteze, va fi un articol decent cu puncte de vedere de ambele părţi, ceea ce e ok. Dacă nu, nu mă bag.
Mulţumesc şi jos şapoul!
Dacă Y eşti tu?
Adică să mă plătească cineva să scriu tâmpenii despre mine? Eventual sub pseudonim?
:))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
Oh, yes. Despre mine scriu cu conştiinţa împăcată, că ştiu că nu fac rău nimănui cu asta.
Hei, era un caz ipotetic.
Totuşi, mai ştii de unde sare mogulul?! 🙂
Păi dacă sare, să sară şi cu un spaţiu de publicare. Playboy nu va publica tâmpenii despre mine nici pe bani. Pentru că colegii mei mă iubeşte. 😆
Atunci, stima noastră şi mândria pt. Playboy România!
Avatarul alocat de saitul tău mă pune pe gânduri şi îmi confirmă categorisirea primită de la ultimii chestionaţi, anume că-s brânză bună în burduf de câine.
Drept pentru care mă văd nevoit să îmi aşez coada la locul ei şi să ies în decorul ordinar.
nimeni nu te opreşte să îţi faci user de wordpress şi să îţi pui ca avatar poză cu Ileana Cosânzeana.
sau la gravatar, ca mine. uite ce poză mândră am. aproape că îl ajung pe ostap bender…
sau la gravatar.
sau la grătar
of, că numai la mâncare vă stă mintea.
there’s more to life than your belly.
Asta-mi place mie, că tot românu-i săritor.
Grătar să fie, damo, că tot ţin un Dukan de vreo 2 săptamâni.
Ei, cum vă place Ilenuţa mea?
e ca un test Rorschach. Fiecare vede ce vrea. 😛
păi după ce ai rosch oase că nu ți-ai permis grătar, că n-ai avut posibilități, te mai şi roschachi, da’ mai greu.
eram șapte frați acasă și tata așa ne zicea, “ai de rosh, te cachi, nu ai, nu te chachi”
Noi încă sîntem şapte și n-avem probleme de genul ăsta.
Da, dar şi dragostea trece prin stomac.
D-acolo şi răspunsul la existenţiala întrebare “cu ce rămânem din viaţă?”:
cu ce mâncăm, ce bem şi ce ftutem. 🙂
deci dragostea e o pulă de cal. știam eu…
deci, nu.
adică, da.
nu era pentru profa de info, că m-a prins scriind vulvarităţi pe net.
numa la vulvarități ți-e gîndul. ești labil, băiete
ca să-ţi răspund ţie, cred că trebuie să-mi răspund mie.
da, sunt un pic labil, un pic debil, de restul doar neftutut. mambo no 5.
greşit. ce mâncăm şi ce bem se elimină prin aparatul excretor.
io aş zice: cu ce vedem/auzim/adulmecăm (îndemn la citit, vizionat filme, ascultat muzici, călătorit) şi cu ce producem memorabil (îndemn la creaţie).
eu, femeie fiind, trăiesc într-o ţară prea mitocănească pentru a rămâne cu ce fut. sunt prea mulţi proşti cu mentalitate de căcăienii-de-deal – vezi mai sus – care să o ia ca pe o încurajare la impertinenţă.
se elimină pă dreacu!
Nu ar trebui să iei lucrurile atât de personal. Părerea mea.
In ceea ce priveşte exemplul, tot pentru aceia care nu ştiu, mai există şi o altă definiţie, oferită chiar de DEX:
“Caz sau fapt tipic care întrunește caracteristicile unei categorii întregi, citat pentru a lămuri, a sprijini o idee, o demonstrație.”
se transformă în trigliceride. nimic nu se pierde.
dar nici nu mi se pare mâncarea atât de importantă încât să “rămânem” cu ea.
a nu se uita: mâncăm pentru a trăi, nu invers.
Lorena, nu era vorba de filozofia mea de viaţă. Am dat numai un exemplu, în glumă. 🙂
sună a dicton, nu a exemplu.
Exemplul, pentru cine nu ştie, presupune un caz particular şi o demonstraţie a modului în care funcţionează un lucru.
Mai sus nu văd caz particular ci doar axiomă.
rămîi cu ceea ce pleci
je mange, donc je chie. je chie, donc je suis.
Postasem aiurea, scuze damei.
Lorena, nu ar trebui să iei lucrurile atât de personal. Părerea mea.
In ceea ce priveşte exemplul, tot pentru aceia care nu ştiu, mai există şi o altă definiţie, oferită chiar de DEX:
“Caz sau fapt tipic care întrunește caracteristicile unei categorii întregi, citat pentru a lămuri, a sprijini o idee, o demonstrație.”
şi ce idee lămureai, sprijineai şi demonstrai tu?
recunosc, eu nu m-am dus la DEX, am explicat cuvântul aşa cum îl aplic eu în viaţa de zi cu zi.
“De exemplu (caz particular), X face, drege, de unde rezultă aia şi aia (demonstraţie).”
Nu am vrut să demonstrez nimic, nu am sprijinit nimic şi pe nimeni.
Pur şi simplu a fost o gluma. Şi nu “cică”. Făceam referire la mentalitatea unora dintre noi. Poţi accepta sau nu acest fapt, ai liberul drept la opinie.
Ai explicat cuvântul aşa cum îl aplici tu în viaţa de zi cu zi. Ok, aceasta se poate considera un caz particular, dar nu un exemplu.
Îmi pare rău că am postat la tine pe pagină. Şi-mi pare rău dacă ţi-am adus vreun afront.
Să ai o seară bună! 🙂
păi tu ai zis mai sus că era un exemplu. tot tu ai citat definiţia cuvântului “exemplu”, din DEX.
dacă nu ai vrut să demonstrezi şi să sprijini nimic, atunci unde mai e exemplul?
“Pur şi simplu a fost o gluma. Şi nu “cică”. Făceam referire la mentalitatea unora dintre noi. Poţi accepta sau nu acest fapt…”
Ştii tu, chiar nu îmi plac polemicile. De aceea eu am să mă opresc aici, tu?
well, eu nu văd de unde şi până unde îmi dă cineva ultimatumuri pe propriul meu teren.
puteai să te opreşti pur şi simplu, nu să faci o mică criză de isterie pe tema asta.