Catastiful de false probleme: Ăvai, Dacian Cioloş şi-a făcut partid de stânga

O vreme, dedesubturile netului au fojgăit de excitaţie şi de anticipaţie: oh, mama, ştii că Cioloş reintră în politică? Ştii că Cioloş îşi face partid? Ştii că Cioloş vine tare din urmă?

Foarte bine. Într-o ţară în care politica este în aşa hal confiscată de UN partid, încât şedinţele acestuia ajung să fie difuzate de televiziunea naţională, plătită din bani publici, în prime time, e nevoie disperată de alternativă. Mai ales că partidele de până acum par preocupate mai mult de zgomotul din vecini şi de marşuri antiavort, decât de lucruri cu adevărat importante.

Apoi, Cioloş s-a şi mobilizat să-şi lanseze noul partid. Numai că, surpriză, noul partid era de stânga.

“Nu se poate, domnule”, a oţărât la unison o grămadă de lume. “Cum adică de stânga? Comunism?” Şi bietul om şi-a luat arţag din toate direcţiile, începând cu principalul părerist al patriei, Traian Băsescu, şi terminând cu ultimul troll care-mi trimite mie cârnaţi interminabili de mesaje pe care le las necitite şi nu le dau seen.

De ce să nu se poată?

Pffuuuai, Cioloş e un trădător! Cioloş ne-a dat ţeapă! Cioloş ne-a extras scăunelul de sub fund când dădeam să ne aşezăm! Cioloş ne-a pus pastă de dinţi pe clanţă!

Nu, prieteni, Cioloş a sesizat pur şi simplu o absenţă pe piaţa politică românească şi a venit cu o soluţie.

Nimănui nu i se pare bizar că în România de până acum există mai multe partide, partiduţe, partiduleţe şi partiduşoare de dreapta, şi un singur conglomerat – monolit de stânga?

Aşadar, dacă îmbrăţişezi valori de stânga, singura opţiune firească pe care ai avea-o e bunul şi bătrânul tău PSD. Şi se presupune că n-ai de ales decât să-l votezi cu tot bagajul lui de baroni locali, dosare penale, şmenuri şi aranjamente care trebuie acoperite de alte şmenuri şi aranjamente, şi tot aşa.

Asta în timp ce, dacă e să analizăm foarte obiectiv electoratul din România, votanţii cu convingeri de dreapta sunt maximum 35% – 40%, iar votanţii cu convingeri de stânga, care au nevoie de un stat – tătuc, care să-i ajute şi să-i ţină de puţulică atunci când fac pipi, încă sunt majoritatea.

Ceauşescu a făcut mult rău românilor. I-a ţinut în întuneric, i-a ţinut în frig, i-a îndopat cu teze comuniste, le-a ucis elita culturală, i-a hrănit cu raţii umilitoare, i-a pus să-şi nege aptitudinea de a gândi cu propriul cap. Dar cel mai mare rău pe care l-a făcut Ceauşescu acestui popor e că l-a deprins cu mentalitatea “trebuie să mi se dea”. Trebuie să mi se dea casă, trebuie să mi se dea job, trebuie să mi se dea ajutoare, îndemnizaţii, împrumuturi prin CAR, perpetuu să ni se dea, şi ăla care dă mai mult e mai bun.

Cu alte cuvinte, Ceauşescu a extirpat antreprenoriatul şi iniţiativa.

Iar asta e o boală care va mai dura câteva zeci de ani până să se vindece.

De aceea, electoratul român e majoritar de stânga şi o să voteze un partid de stânga.

Ne convine, nu ne convine – mie una sigur nu – dar asta e realitatea ţepoasă şi usturătoare.

Şi atunci, dacă vrei să fii băgat în seamă în alegeri, nu trebuie să concurezi pentru felioara de electorat din ce în ce mai îngustă a lui PNL – pentru că oamenii cu spirit de antreprenori se cară din ţară ca muştele, sătui de impozitarea pesedistă – ci pentru felioaia de electorat a lui PSD.

E matematică simplă, pură, la nivel de a patra primară.

Şi realitatea de pe teren e că România de azi e încă profund nepregătită de o guvernare autentică de dreapta. Toţi asistaţii sociali lipsiţi de orice formă de iniţiativă profesională, complet nepregătiţi pentru un climat profesional competitiv, chitiţi mai degrabă să se vaiete că lumea e rea şi viaţa e crudă decât să pună osul la vreo treabă productivă, toţi aceşti oameni care nu aduc nimic la buget, dar sunt votanţi implicaţi şi atenţi la care dintre potenţialii tătuci vine cu oferta mai generoasă – toţi aceştia ar fi literalmente ucişi de o piaţă economică liberă, guvernată strict de legea cererii şi a ofertei. Oamenii ăştia nu au antrenament în a-şi trăi viaţa construind şi nici nu sunt interesaţi să-l capete. În schimb, încă deţin majoritatea voturilor şi ei aleg următorul preşedinte, următorul guvern, următorii primari, etc.

Nu ai cum să ajungi la ei decât cu o platformă program de stânga. Altfel, o să te lupţi pentru 5%, procent care îţi va fi suficient doar pentru acces la guvern, filmuleţe vesele despre cât sunt de ridicole şedinţele şi postări trending în social media.

Nu şi pentru a deveni un factor real de decizie.

Felicitări, Dacian Cioloş. Eşti unul dintre puţinii politicieni care abordează piaţa electorală românească dintr-un unghi realist, cu o viziune obiectivă asupra plusurilor şi minusurilor din momentul prezent, şi nu prin perspectiva unui hashtag cu talent.

Nu exclud posibilitatea de a te vota.

Foto: Steluţa Popescu.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

8 Responses

  1. Diana-Elena GHEORGHE says:

    Felicitari pentru articol. Imi place ca postezi dimineata, am ce citi linistita la cafea inainte de a se trezi toata casa. 🙂

  2. m says:

    Și usr e destul de de stânga, de aia îs cu ei.
    Cel puțin de stânga din pdv social, nu neaparat economic.
    Lupta e in prezent intre conservatori și progresiști. Eu sunt progresist, pesedistii sunt conservatori. E aiureala amestecul pesedeului cu stânga din vest. Chiar daca aia ii accepta in grupul lor european.

  3. Cristi says:

    I love you Lo!

  4. Lorena Lupu says:

    Nu ai cum să fii de stânga social fără să se transfere parţial şi în economie.

  5. Sorin says:

    Clivajul stânga/dreapta există doar în discursul public. În realitate, în zilele noastre, există alte tipuri de diferențieri doctrinare sau ideologice, de exemplu materialism/postmaterialism, societal/comunitar etc. Cine crede că stânga=comunism sau stânga=PSD e cel puțin necunoscător. Mai mult, unele partide liberale sunt de stânga. De fapt, primul partid liberal din lume era de stânga, iar PNL-ul interbelic era tot de stânga pentru că reprezenta interesele industriașilor (PNȚ-ul era de dreapta). Dar, până la urmă nu toată lumea trebuie să fie politolog.

    Eu de exemplu nu votez PSD pentru că eu am o gândire de stânga asupra societății și mai ales asupra fiscalității. PSD-ul nu m-a convins că e de stânga. Au fost guverne liberale (Tăriceanu, de ex.) mai de stânga decât PSD. Aș vota însă cu drag un partid liberal, pentru că în privința moralei și a normelor sociale sunt un liberal. Dar de unde să luăm noi liberali în România de azi? Noi avem doar Băsescu/anti Băsescu, Dragnea/ anti Dragnea, PSD/anti PSD, Codruța/ anti Codruța și tot așa.

    În concluzie, nu există ideologii la partidele politice. Există doar interese de grup și de moment, cu mențiunea că interesele pot fi și legitime. Restul e vrăjeală.

  6. Lucian Naie says:

    centru stanga, facu pe bune, este solutia pentru cei mai putin norocosi dpdv material.

  7. Sonyared says:

    Pana si politic gandim la fel! 😉

Leave a Reply to Sorin Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: