Catastiful de false probleme: “friendzone”

Omul contemporan are teribil de mult timp liber. Au apărut o grămadă de aparate care-i fac toată munca fizică, alte aparate care gândesc în locul lui, altele care fac sex în locul lui, şi încet-încet, omul s-a pomenit că suferă de o lipsă acută de ocupaţie.
Şi odată cu lipsa atroce şi sinistră de ocupaţie, omul a început să-şi fabrice diverse probleme imaginare. Pe care va fi plăcerea noastră comună să le demontăm în acest nou serial. Pe care-l voi ţine cu seriozitatea binecunoscută.

Azi: “friendzone”.

Ce înseamnă friendzone şi de ce e el un lucru rău?

Friendzone e un termen iniţiat de grupurile de pickup artişti, şi se bazează, în linii mari, pe ideea preconcepută că singurul lucru de valoare pe care-l poate aduce o persoană – de obicei de sex feminin – în viaţa ta este sexul. De aceea, faptul că persoana cu pricina doreşte o simplă prietenie cu tine e văzut drept insulta supremă. Dacă te înjura, dacă-ţi lua morţii la paradă, acum că tot vine 1 decembrie, mai era cum mai era. Dar să vrea să fiţi simpli prieteni? Abjecţie pură!

Practic, noţiunea de friendzone ca lucru negativ porneşte din ideea fixă a foarte multor personaje de sex masculin că universul le datorează sex. Munţi de sex, oceane de sex, necuprinsuri de sex. Şi când o femeie le refuză avansurile, îi lipseşte de sexul care li se cuvine pe drept cuvânt, pe baza sus-precizatei datorii a universului.

O să-i auzi frecvent pe propagatorii noţiunii de friendzone afirmând următoarele: “Am fost drăguţ cu ea, şi totuşi, ea preferă un ticălos.”

Eu sunt drăguţă cu 99% din oameni. Fără să urmăresc sex. Pur şi simplu, aşa sunt eu, o drăguţă de felul meu. E în firea mea şi nu aştept o răsplată.

Tipii care “sunt drăguţi” dar totodată insultaţi că drăgălăşenia nu se traduce în sex nu sunt, în realitate, oameni drăguţi. Chiar deloc. Sunt de fapt nişte prostituate. Caută să vândă ceva (faptul că sunt drăguţi sau aşa se cred) pe moneda de schimb care-i avantajează cel mai mult. Sex, în acest caz.

Termenul de friendzone este extrem de insultător, de fapt. Practic, te descrie ca pe o adunătură random de celule în jurul unei găuri. Un covrig ambulant sau aşa ceva. Îţi tratează compania, prietenia, individualitatea ca pe ceva secundar şi eventual indezirabil, în timp ce disponibilitatea de a livra sex este unica răsplată pretinsă pentru “drăgălăşenie”.

Friendzone, desigur, e o falsă problemă, dar mentalitatea “friendzone e un lucru rău” e o problemă, şi una reală, care vorbeşte despre ariditatea emoţională a vremurilor. Faptul că oamenii nu sunt în stare să lege o prietenie normală, complice, camaraderească, frumoasă, mi se pare un lucru tragic.

Eu ador, dimpotrivă, să fiu pusă în frienzone. Şi de bărbaţi, şi de femei. Nu e nici o garanţie că poimâine îi vor răspunde la telefon celui cu care s-au combinat azi. Dar friendzone e dovada unei implicări emoţionale pe termen lung. Aventurile trec, prietenii rămân. Iar sexul nu e aşa mare brânză, încât să merite să sacrifici un om pentru atâta lucru.

Şi dacă am o recomandare pentru ambele sexe, aceasta ar fi: copii, cultivaţi prieteniile. Spre deosebire de familii, care sunt adeseori doar o listă de obligaţii istovitoare pentru fiecare membru în parte, prieteniile presupun ataşament afectiv autentic. Îţi dau atâta fericire, emoţie pozitivă, sinceritate, glume comune codificate, obiceiuri comune, sprijin reciproc.

Băieţi, încercaţi să vă apropiaţi de fete cu intenţia cea mai sinceră a unei prietenii lipsite de orice beneficiu sexual. Oricum, toate fetele pe care le cunoşti sunt sătule până peste cap de cocoşeală stupidă. Faptul că unul vrea să fie pur şi simplu prieten e ca un moment de pauză în acest război al sexelor.

Plus că dacă le friendzonezi tu, s-ar putea să funcţioneze un pic de psihologie inversă. În sensul că, în această lume obsedată de sex ca sport de rezistenţă, nimic nu e mai excitant decât un bărbat care nu e câtuşi de puţin grăbit să ţi-o tragă.

Serios, nu mai trataţi friendzone ca pe un blestem. Prietenia unui om nu e niciodată un blestem. E un prilej de a zidi posibile alianţe emoţionale. Chiar profesionale, uneori.

Şi o şansă minunată de exersare a altruismului. Că principala problemă a zilelor noastre mi se pare modul în care toată lumea stă cu capul în propriul anus şi-şi analizează interminabil hemoroizii.