În general, când un om îi spune altuia, îndeobşte femeie, dar nu exclusiv, ce mult o (îl?) place fără machiaj, în mintea lui, tocmai a emanat un compliment. Dar eu încă nu am întâlnit femeie, şi mai ales femeie pasionată de makeup, pe care această adunătură de cuvinte, în exact această ordine, să n-o scoată instant şi violent din sărite.
Ca să aveţi criteriu de comparaţie, bărbaţi, gândiţi-vă cam cum aţi strânge-o de gât pe una care vă zice ce bine vă stă fără hobby-ul vostru definitoriu, fie el pescuit, gaming, maşini, băut profesionist sau orice altceva. Reacţia instinctuală e: “Dă-te-n morţii tăi de târfă borâtă, ca tine găsesc o mie, dar pescuitul / jocurile / maşinile / vodca e viaţa mea!”
Aşa şi femeia când tu vii să mănânci căcat că o placi fără machiaj. Chiar dacă e subalterna ta la muncă sau gazda care îşi primeşte cu maximă politeţe musafirii, şi o să încaseze gogomănia asta grosolană cu un zâmbet, te asigur, că timp de câteva secunde, îşi va crea mintal o imagine cu tine întins cu mâinile încrucişate şi lumânarea pe frunte, iar imaginea îi va stârni un miniorgasm intelectual.
“Dar Lorena, tu în poza aia PARI nemachiată”.
Între a părea şi a fi, distanţa e ca de la cer la pământ.
La un moment dat, am jucat Povestiri din Miserupia la Sibiu. În Povestiri din Miserupia, APARENT nu port makeup. Dar când m-a văzut gazda mea cum mă pictam de jumătate de oră cu diverse, şi rezultatul era o iluzie a unui chip curat şi pur, fără vreo nuanţă care să trădeze cantitatea de produse cu care tocmai îmi boisem faţa, face: “Băi, Lorena, te-ai transformat dintr-o tipă de 7 într-una de 9, şi nu mă prind cum.”
Ăsta e rolul makeupului de zi, zis şi natural. Să pună accent pe anumite trăsături ale feţei şi să pună umbră pe altele, să creeze ILUZIA frumuseţii. Cu accent pe ILUZIE.
Iar lucrul ăsta e pasiunea mea. Îmi consider faţa o pânză albă, pe care pictez ce am eu chef în ziua respectivă, sau, dacă am o temă, pictez conform temei.
Poate că alte femei nu au o relaţie atât de intensă cu machiajul lor şi le pasă ceva mai puţin când aud nerozia asta strigătoare la cer. Dar din câte am experimentat eu – şi am experimentat căcălău – “Îmi placi fără machiaj” duce la scoaterea ta din lista mintală de “oameni cu care am ce discuta” şi trecerea ta în cea de “idioţii inutili bătubili în cap cu un bocanc sănătos de munte”.
Poţi alege să nu fii ţăran imbecil. Poţi alege să nu fii detestabil dintr-o singură frază. Dacă tipa nu şi-a pictat un al treilea ochi în mijlocul frunţii, ţine-ţi părerile tale legate de machiajul ei pentru tine.
Iar dacă şi l-a pictat, oricum nu-i pasă ce crezi.
Ești agresivă în mod nejustificat.
Comparația cu hobby-ul preferat nu este corectă. O comparație corectă ar fi următoarea: iubita mea îmi spune: „Ce frumos îți stă și cu alte haine decât cele de pescar/parașutist/etc!”, în condițiile în care până atunci nu m-a văzut decât în haine de pescar/parașutist/etc. Iar eu nu nu văd ce motive aș avea să mă supăr.
N-am nimic împotriva machiajului, nu sunt adeptul „să lăsăm lucrurile așa cum ni le-a dat natura” și prefer fetele epilate. Dar n-aș zice că machiajul creează iluzia frumuseții. Frumusețea ți-o dă în primul rând fizionomia. Machiajul mai amplifică sau peticește pe ici pe colo, poate în proporție de 5%. Locul 1 la un concurs de Miss n-o să fie luat de fata care și-a cumpărat cea mai scumpă trusă de make-up. Hai s-o luăm așa: dacă natura a fost mai darnică cu A și mai puțin darnică cu B, atunci A nemachiată tot mai frumoasă decât B machiată va fi. La fel cum o babă machiată tot mai zbârcită decât o tânără este. Și nu văd ce bărbat ar prefera-o pe B. Machiajul are un rol, dar mic. Face și el ce poate.
Odată am trecut, alături de o prietenă, pe lângă taraba unei fete tinere, într-o piață. După câțiva pași am întrebat-o pe prietena mea: Ai văzut ce frumoasă era tipa care vindea? Mda, dar nu era machiată, nu se îngrijea… mi-a răspuns ea. Ea, o altă fată, observase că respectiva nu era machiată! Eu nu observasem, și te rog să mă crezi că nu sunt imbecil cras.
Am înțeles din articol că tu ai o relație specială și intimă cu machiajul, și când e vorba de relații intime, mai bine să nu ne băgăm. 🙂 Dar să știi că nu-i obligatoriu ca și bărbații să aibă aceeași relație cu machiajul. Al tău sau al alteia. Ideea e că dacă un om vrea să-ți spună că el te consideră atât de frumoasă, încât machiajul pălește în fața ta, sau pur și simplu să-ți spună sincer că ești frumoasă într-un moment în care tu nu ești machiată, pentru că el așa te vede, și nu-și găsește neapărat cele mai inspirate cuvinte, nu merită făcut imbecil cras.
Comparația nu e corectă că nu vrea boul sinistru de tine să priceapă că pentru o femeie, hobbyurile ei sunt la fel de importante cum sunt pentru tine ale tale?
Well, comentariul meu este din 2018. Răspunsul tău este de azi, la 5 ani și jumătate distanță. I guess better late than never, da’ asta m-a obligat să mai arunc o privire peste articol, să văd pe ce ne contrăm. 🙂
A, machiaj. Lorena, n-are nimeni treabă cu hobby-urile. Iar eu cunosc femei care se machiază nu pentru că au o pasiune pentru așa ceva, adică din motiv de hobby, ci pentru că vor să-și acopere ceea ce în opinia și temerile lor constituie mici sau mari defecte. Iar uneori aceste defecte nu se află pe piele, ci în creier, că unele dintre voi sunteți mai nesigure de fel. Nu zic că-i cazul tău, dar nu-mi spune că n-ai observat.
Apoi, un rid, o gropiță, o linie mai pronunțată a feței poate fi sexy. O poză făcută cu telefonul, care acoperă toate ridurile și-ți face fața de plastic lucios, ca la o păpușă, este grotească (pentru gusturile mele). Pielea reală, cu cutele ei, îmi apare ca fiind mult mai frumoasă. De gustibus.
Dar, revenind la hobby-uri: dacă fetii îi place cutare activitate, cum ar fi: cititul, sportul, machiajul, sau orice altceva, bravo ei. Nu despre asta-i vorba și n-are nimeni treabă cu așa ceva. De asta-i greșită analogia. Mai bine să ai un hobby decât să fii inert, iar dacă scrie poezii proaste tot o să i le ascult din când în când și măcar o să ne amuzăm pe tema lor. Așa că nu se pune problema să-i spui unei fete că ce bine i-ar sta dacă n-ar mai zdrăngăni la chitară toată ziua. Pe de altă parte, când îi spui unei fete că arată bine fără machiaj practic îi transmiți că pentru tine ea e frumoasă fără să aibă nevoie de boostere pentru asta. Că ție ți-e dragă și că în ochii tăi e minunată chiar și atunci când ea nu se simte în cea mai bună formă sau în ipostaza care o avantajează cel mai mult. Că, chiar și atunci când ea este în cel mai de jos punct al ei, pentru tine tot la înălțime este.
E ca atunci când aveți de ajuns undeva pe fugă și nu apucă să se gătească nu-știu-cât sau să-și ia cele mai bune și scumpe haine și se întreabă oare cum arată și tu observi și îi spui că e frumoasă și că îi stă bine și în haine astea, chiar dacă nu sunt de firmă.
Iar să spui că nicio femeie n-ar fi capabilă să decodifice corect acest compliment (care le-ar scoate pe toate „instant şi violent din sărite”) îmi pare că înseamnă să le faci pe ele vaci sinistre, nu pe mine.
OK, gigel. Ești mai simpatic fără fotbal, jocuri video și seri afară cu băieții. Și când dai toți banii acasă. Asta înseamnă că nu ai nevoie de boostere gen fotbal, jocuri video și seri afară cu băieții pentru a fi minunat. Dimpotrivă, toate astea te fac mult mai puțin minunat. Dacă nu ești capabil să decodifici corect acest comentariu, te faci singur bou sinistru.
Să știi că aș aprecia o femeie care m-ar „certa” când pierd ore în șir cu jocuri video. 🙂 Și mi-ar prinde bine. Însă de aici și până la a spune că „nu ai voie” e o cale lungă. Unde am zis eu că n-are voie cu machiaj? Sigur că, dacă mergem la extreme, orice încercare de a-i impune celuilalt ceva e o greșeală. Nici măcar scuza că este spre binele ei nu ține, pentru că fiecare e liber(ă) să facă ce vrea. Până și în Biblie Dumnezeu îi dă omului liber arbitru și îl lasă să facă ce dorește, inclusiv să i se opună. Dar de ce discutăm pe cazuri din acestea extreme, de tipul „nu mai ai voie cutare”? Relația este o simfonie de acorduri fine, de concesii, de reciprocitate, de intimitate, nu de directive, ultimatumuri și pretenții nejustificate. Dacă cei doi pot să-și alinieze astrele cât de cât, bine, dacă nu, asta e. Deci, dacă fata ar spune că preferă un anumit tip de vestimentație masculină care pe mine nu mă încântă, sau că ei îi place foarte mult amorul anal care așișderea, nu știu ce aș face, aș reflecta, aș discuta cu ea, m-aș gândi cum am putea eventual ajunge la un compromis. Dar cu siguranță nu aș scrie articole despre cum femeile nu înțeleg nevoia sau „pasiunea” bărbaților de a se îmbrăca într-un anume mod. Cu atât mai mult cu cât fata și-ar manifesta preferințele într-o formă delicată, îmbrăcându-le într-un compliment. Dacă asta mă face bou sinistru, accept.
Dacă fata cu care ești.
Accentul fiind pe CU CARE EȘTI.
Problema e că nouă, femeilor, ne spun cum e cu machiajul diverși gigei de pe net cu care nu suntem și NU ne dorim să fim.
În plus, fata CU CARE EȘTI ți-o va spune delicat, să nu te rănească. Pe când gigeii de pe net cu care NU suntem se zborșesc la noi.
Ochi in mijlocul frunții…n-ar fi rea o așa moda. Nu-i mai frapant decât cerceii aia de fac gaura mare in lobul urechii. Nu că ar fi o chestie comuna, dar faza cu ochiul ar putea fi. Sau o moda prin care sa ne urâțim intenționat! Ce tare ar fi!! Nu cum au fost mode când celor care le adoptau li se părea frumos, carismatic și altora urat. Nu! Să adopți ce ți se pare ție urat! Sunt sigur că o să apară așa ceva, posibil la o generație care nici nu s-a născut.