Recunosc, semnez petiţii. Pentru salvat păduri tropicale, specii pe cale de dispariţie, sate pe cale de dispariţie, şcoli pe cale de dispariţie, mariaje pe cale de. Semnez pentru şocâtele negru de pădure şi vulturul alb de luncă. Semnez pentru pedepsirea politicienilor corupţi din toată lumea, a cretinilor care au pus o pisică pe foc, a cretinilor care au eviscerat un câine sau au spart cu ciocanul un cap de homeless. Semnez pentru drepturile femeilor, ale gay-ilor, ale minorităţilor etnice, ale emigranţilor. Semnez pentru orice năpăstuit din univers care are o problemă şi crede că o semnătură pe net îl poate ajuta. Ştiu, e inutil. Nu semnez pentru utilitate, semnez pur şi simplu pentru că un om din celălalt colţ al lumii e mai fericit dacă pe cauza lui sunt 34565 semnături în loc de 34564. E ca un gând bun de la distanţă. Nu te ajută cu mare lucru, dar măcar îţi dă un vibe pozitiv.
Azi însă, în premieră, am găsit petiţia pe care n-o voi semna pentru nimic în lume.
Asta.
Cică cere-i lui Disney să reprezinte şi copii cu dizabilităţi în filmele lui.
Nu e ca şi cum n-aş înţelege că pentru o mamă de copil cu dizabilităţi, capul mare şi privirea saşie sunt chintesenţa frumuseţii, pentru că sunt ale copilului ei, şi copilul ei e cel mai frumos din lume. Înţeleg şi faptul că orele interminabile de îngrijiri fac ca toată viaţa ei să se rotească în cercuri concentrice în jurul respectivului copil. Şi dacă a ei se roteşte, de ce nu şi a altora, în pula ei??
Dar Disney nu e fiul lui Mesia pogorât pe pământ. Disney nu e un organism de stat menit să ofere ţâţă publică oricui are nevoie. Disney nu are o datorie sfântă către popor. Disney e o companie privată. Şi produce fix ce vrea muşchiul ei. Şi e de cacao să îi impui chestii aşa.
Scriu despre asta pentru că văd problema punându-se astfel şi în multe cazuri de pe la noi. “Ar trebui să faceţi / ar trebui să daţi / ar trebui să.” Prima întrebare, inevitabil: “OK, îmi dai tu bani să?” Logic nu.
De unde se vede că toţi petiţioniştii de “ce să faci tu pe resursele tale”, toţi cerşetorii, toţi dătătorii de indicaţii nesolicitate sunt plebei fomişti. Pentru că un om care a lucrat minimum o dată în viaţa lui cu bani ştie că viaţa nu funcţionează aşa.
Nu e vorba numai de bani.
Disney produce filme. Produse artistice. E nazist și idiot să vii tu să-mi spui mie ce fel de subiecte/ personaje/ peisaje să abordez.
da. şi asta.
Este adevarat ca Disney e o companie privata. Totusi succesul de care se bucura si rolul pe care il are in crearea unor modele la care copii aspira, aduc si o responsabilitate daca nu legala, macar morala. Pana la urma nici petitia nu e obligatorie pt Disney, nu? Scopul e doar ca ea sa aduca in atentia CEO-ului ca X oameni ar dori chestia asta. Nimic mai mult. Poti sa o consideri chiar un customer feedback.
Mai general, simplul fapt ca o companie este privata nu este suficient pentru a o scoate din contextul social-economic in care opereaza.
succesul de care te bucuri se datorează lucrurilor pe care DEJA le faci. şi pe care, dacă încetezi să le faci ca să te apuci de altceva, îţi rişti exact numitul succes.
nu spun că e bine sau rău. zic doar că n-aş semna o astfel de petiţie.
Cred ca tocmai schimbarea si adaptabilitatea sunt cheia succesului pe termen lung. Nu exista o reteta de aur pe care sa o poti aplica la infinit.
Ca nu ai semna-o reiese clar din text. Eu doar iti dadeam niste “food for thought” in ceea ce priveste motivatia ta de a nu o semna.
schimbare şi adaptabilitate la comandă? 🙂
Dacă petiția era inițiată de Disney, avea ceva șanse (în sensul că întreba potențialul public dacă e oportun să pună astfel de personaje în filmele sale). Altfel e o idioțenie pură să ai pretenția la așa ceva. În cel mai rău caz, o să plece urechea și o să reediteze vreun Cocoșatul de la Notre Dame sau Frankenstein.
🙂
Vai, ce tâmpenie.
Îmi aduc aminte când una dintre nevestele lui Tăriceanu – nu ştiu a câta – a avut şi ea o iniţiativă lăudabilă. CTRL+C după ce fac cucoanele de politicieni în alte ţări mai spălate, implicare socială, bla-bla, dar la urma urmei era o acţiune utilă, indiferent de motive.
Ceva gen promovarea controalelor prenatale ca să crească şansele să rezulte un copil sănătos.
Şi imediat i-au sărit în cap asociaţiile antidiscriminare, că doar cum îndrăzneşte să sugereze că un copil cu dizabilităţi n-ar fi la fel de bun, minunat, dezirabil ca unul normal.
Poate că nu le convingea pe alea cu trei clase să-şi facă o ecografie, poate că era doar o modalitate de şifonat fonduri. Dar tot era o iniţiativă bună într-o ţară medievală ca a noastră.
Bine, după reacţiile mai sus menţionate cred că femeia a lăsat implicarea socială naibii.
Am mai scris dar n-am fost logat.Sunt trist.As vrea sa pot plange la inmormantatrea mea.Inveseliti-ma!
Spuneti-mi ca tipa aia misto e Lorena.