Feminismul a început ca un lucru bun. Da, femeia e şi ea fiinţă umană. Nu, nu e normal să fie un obiect mutat de colo-colo şi folosit după cum vor unul şi altul. Da, femeia are de dat socoteală doar celor cu care are un contract activ de muncă. Da, femeia are dreptul să studieze, să aibă banii ei, să fie plătită egal cu bărbatul pentru muncă egală, să fie şefă, să bea singură în cârciumă sau să călătorească singură. Da, femeia are dreptul să refuze avansuri care îi displac şi să aleagă cum, cu cine şi cât.
Feminismul este util în situaţii profesionale şi personale, de câte ori o femeie e minimalizată, nu pentru merite sau lipsa lor, nu pentru competenţă sau lipsa ei, ci pentru că posedă vagin.
Momentul în care feminismul a dat-o grav în bară, însă, e acela în care a început să devină despotic. Azi, când am citit pe un wall de Facebook că o persoană ar fi desfiinţat concursurile de miss, pentru că obiectivizează femeia şi o transformă într-un exponat fără personalitate, am dat ochii peste cap şi am zis: “Duamneee. Ce proaste suntem uneori în deşteptăciunea noastră”.
Rolul feminismului ar trebui să fie deschiderea de opţiuni. Nu limitarea. Poate că anumite femei se simt minunat în postura de exponat fără personalitate. Cine eşti tu să le tragi de urechi, să le spui să le fie ruşine şi să le trimiţi cu sila la fabrică?
De ce un Mircea Cărtărescu nu perorează împotriva boxului, de exemplu, pentru că e entertainment dezumanitant, care transformă individul într-o simplă sculă de luptă, masă de tun pentru distracţie?
Răspuns: Pentru că Mircea Cărtărescu înţelege că nu putem fi toţi puşi pe acelaşi calapod, şi, într-o lume liberă, e firesc ca X să strălucească prin virtuţile capului, iar Y, prin acelea ale curului.
Orice manifest – mişcare – concepţie îşi pierde valoarea şi devine ceva nociv când încearcă să IMPUNĂ TUTUROR SĂ TRĂIASCĂ DUPĂ NORMELE EI.
Că n-aş vrea niciodată să mă întorc într-o lume în care să mă vândă tata bogătaşului satului, iar eu să-mi petrec toată viaţa căutându-l în coarne? CLAR.
Că n-aş vrea o lume în care toate femeile să fie furnicuţe cenuşii, asexuale, angajate într-o luptă meritocrată? ŞI MAI CLAR.
Că unicele lucruri pe care l-aş interzice pe lume sunt cele care prejudiciază direct oameni şi animale, cum ar fi violenţa, hărţuirea, furtul, opresiunile? FOARTE CLAR.
Lumea e frumoasă în diversitatea ei. E mişto exact aşa cum e. Cu intelectuale şi curve. Cu femei – creier, femei – făcăleţ şi femei – pizdă. Să le aduni pe toate în turmă şi să le mâni la facultate contra voinţei lor e la fel de greşit ca a le scoate pe toate la produs. Lasă-le să se valorifice singure cum cred ele mai bine.
Abia asta e democraţie.
dupa citire,o intrebare izbucneste si iese: d-ta din care femeie esti?
Daca ar fi sa rezumam simplu, concret si coerent textul prezentat, dumneaei e o femeie care doreste sa traiasca dupa expresia: “Libertatea ta se opreste acolo unde a mea incepe”.
Imi permit sa ma amuz de faptul cum d-ta reusesti de fiecare data sa nu intelegi ideea principala a textului care e prezentata cat se poate de clar, in mai multe moduri, cu tot felul de exemple – sa inteleaga toata lumea.
Don’t feed the troll, please. Please.
Și io “urăsc” concursurile de miss, pentru că nu pot participa la ele :}
iar eu te iubesc pe tine, că zâmbesc mereu la glumele tale.
Iar eu mă simt onorată.
In apararea (partiala) a feministelor:
Oamenii, maimutici antropoide, migreaza spre ceea ce este incurajat de catre societate si ofera un rezultat rapid si cu eforturi minime. Daca o tipa vede ca obtine mai multe prezentandu-se ca un obiect, lucru incurajat, se vor pierde pe drum alte potentiale calitati. Pe principiul daca sa-mi plimb curul pe o scena imi aduce mai multe beneficii decat o munca intelectuala, pai la dracu’ cu munca. Si uite asa se perpetueaza obiectivarea de catre femeile insele.
Iti inteleg punctul de vedere, dar vorbim aici de natura umana si evolutie. Asta sa fie selectia naturala pentru femei? (care isi plimba curul mai bine are parte de mai multe resurse, beneficii de orice natura, etc?)
O parte din doamne vor alege calea uşoară, altele pe cea dificilă. Exact ca-n viaţă. Şi e OK. Crede-mă. Pentru că un om care vrea să feleze milionari pe bani, o va face, chiar dacă vei desfiinţa tu mama miss-urilor din toată lumea.
Cred ca e o problema generala cu politici bazate pe grup/identitate etc (ceea ce pe englezeste se cheama “identity politics” ) si se aplica nu numai feminismului ci si anumitor grupuri ale minortitatilor (etnice sexuale etc), unii oameni vad un grup ca ceva uniform cu aceleasi pareri, acelasi dorinte, aceleasi interese etc, desi in general oamenii au opinii foarte subiective; mai rau anumiti oameni se considera liderii de opinie ai unei miscari si automat decid ca interesele grupului sunt ceea ce zic ei ca sunt, si daca cineva are alta parere e automat “dusman de clasa”.
Asta si o parte semnificativa din miscarea feminista a fost acaparat de socialisti pentru care de fapt e un pretext pentru politica lor, pentru a atrage noi aderenti, dar asta nu are legatura directa cu cazul de fata al concursurilor de miss, si e cu totul alta poveste. Dar e ceva ce face rau unei astfel de miscari (ca orice politizare) .
right. 🙂
Ce zici e de bun simt dar la fel inteleg (cel putin in principiu) de ce feministele ar dori sa interzica concursurile de miss. Obiectificarea e una din sursele inegalitatilor despre care vorbeai in prima parte a articolului. Concursurile alea sunt o exprimare a unor valori culturale pe care ele le considera toxice. Pe de alta parte, feminismul occidental modern are tendinta sa o dea uneori in ridicol, pentru ca nu mai este feminismul academic al anilor ’70 ci “feminismul” nevrotic al internetului.
tocmai de aceea venim noi, feminiştii moderaţi, să calmăm spiritele. 😛
Aproape de acord. Cu ultima propoziție nu rezonez, de fapt cu ultimul cuvânt. Libertate cred că e mai corect, că democrația nu înseamnă libertate, democrația e impunerea dorinței majorității asupra minorității.