Cinci lucruri bune care apar când ți se strică laptopul

Să rămâi fără principalul instrument de lucru e un chin. Toate proiectele ți se amână câteva zile, până determină specialistul dacă îți poate salva scula sau trebuie să-ți comanzi una mai nouă și mai jucăușă, și dacă da, de care.

Dar, de câte ori se întâmplă o nenorocire ca asta, se întâmplă și lucrurile bune care, în fiecare situație de viață, însoțesc o nenorocire.

A) Te mai deconectezi.

Și folosesc verbul ăsta din toate punctele de vedere. Uneori, când ești înfipt în Internet, uiți să mai părăsești incinta. Lasă că ai x colaborări și dai în ele ca surdu-n clopot; lasă că un internaut din trei are impresia că, dacă ai blog, mesageria ta privată și timpul tău sunt ale lui pentru orice rahat le trăsnește mintea; iar dacă ești orice altceva decât extrem de amabilă, 24 h din 24, opt zile pe săptămână, ești o figurantă încrezută și cu bășini de prințesă în cap.

Dar la un moment dat te pierzi în monitor. Chiar în rarele clipe când nu scrii nimic pentru nimeni și nu te freacă nimeni la cap, scrii pentru tine, te uiți la filme, cauți rețete ușoare pe net sau restaurante noi online, îți cumperi al 1324-lea eyeliner și al 54689-lea anticelulitic, citești cărți online sau joci diverse versiuni online de Candy Crush. Nu, nu ăla pe Facebook, că nu vrei să ceri nimănui bomboane verzi la trei noaptea.

B) Descoperi că nimic urgent nu e CHIAR ATÂT de urgent. Lumea e mai drăguță decât ai crede. Și vine compasiunea prietenească din toate părțile.

C) Și cadourile.
Pentru că prietenii tăi te citesc cu plăcere, curg propunerile: Am eu un laptop / desktop vechi, dar merge. E un pic zgâriat, în schimb e bun și pe gaming hardcore, poți juca pe el ce jocuri vrei tu.

Cea mai tare chestie a venit din partea unor oameni cărora le fac content pe site: dă-ne voie să-ți cumpărăm laptop. WHAT? Da, nu e neapărat numai pentru tine; e pentru că lucrezi pentru noi. Mi-am ales arma de luptă; ieri o aveam la ușă.
Lucrurile de genul ăsta au un mod special de a-ți topi inima.

D) Dormi

Da, eu nu prea dorm. Ziua scriu, noaptea mă uit la filme și seriale. OK, nu-mi țineți predici; orice aveți de zis, mi-a zis deja mama și, spre deosebire de voi, ea măcar mi-a dat țâță până la șapte luni.
E ușor să nu dormi când ai sub nas un monitor antiglare, care nu obosește ochii. Tableta e necruțătoare.

E) Mai pleacă proștii de pe capul tău
Un avantaj al postatului mai rar din aceste zile a fost numărul scăzut de imbecili care te urăsc de moarte și totuși, nu se pot dezlipi de pereții tăi nici cu molitfele sfântului Vasile, care, bag pariu că nu știți, sunt un fel de rugăciuni – blestem de alungat necuratul.
OK, poate a ajutat și faptul că nu m-am băgat în meciul PSD vs. PSD, dar nu stăteam de pe tabletă să mă înjur cu 4576800 de prostaci pentru nimic în lume.

Și ca final: zilele astea mi-am făcut garsoniera lună (am folosit produse Efekt, de care am scris aici :D), i-am făcut pui fiert, curcan și ficat motanului în fiecare zi, am fost la coafor și la cosmeticiană. When life gave you a few lemons (and plenty of sugar, ce să batem câmpii), one can make some wonderful lemonade.

Adio, Toshiba mea iubită. Regret că te-am hărțuit 20 de ore din 24. Avem amintiri minunate împreună. Îmi iubesc laptopurile ca pe niște felii de viață. Dar specificul feliilor e tocmai faptul că sunt finite. Nu vei fi uitată. Volumul meu Trollywood îți va fi dedicat ție. Te voi iubi mereu.