Sau… De ce nu voi mai participa vreodată la un Cenaclu al Muzeului:
1. Nu e ok să întrerupi un om care recită, atâta timp cât ăla a adus o bună parte din publicul sălii, iar ascultătorii sunt vizibil captivaţi de ceea ce aud.
2. Nu e ok să retezi feedback-ul pozitiv al unei săli afirmând că omul respectiv a “păcălit”. Oricât aş fi eu de actriţă, dacă mi-ai da să citesc cartea de telefoane, tot nume şi numere aş citi.
3. O afirmaţie de genul: “nu am citit-o, dar e o veleitaristă” e gravă. Nu pentru veleitarist, săracul. Ci pentru tine, că îţi pune sub semnul întrebării profesionalismul de critic.
4. Nu e ok să-i ceri unui autor să nu răspundă la comentariile din sală. În fond, oamenii au venit să dialogheze cu el, să-i spună lui ce au de spus. Dacă ţii neapărat să tacă, e mai bine să aduci două momâi, sau două poze cu autorii. Sigur vor sta cuminţi şi te vor lăsa să faci pe stentorul cât vrei tu.
5. E inexact să afirmi despre un om că:
a) îşi croieşte poteca şi merge singur pe ea – mint, de fapt e măgulitor, e teribil de măgulitor că nu e în rând cu hoarda, şi îşi creează propria lume.
b) şi că nu vrea decât să-şi placă sieşi – de fapt, mint din nou, e o altă afirmaţie extrem de măgulitoare, să spui că omul are un sistem propriu de valori, şi caută să-şi satisfacă propriile aşteptări
Aceste complimente, deşi măgulitoare, sunt uşor absurde, în clipa în care individul a stârnit interesul unora, pe care i-a urnit să-şi lase treburile cotidiene pentru un recital de poezie. Sau doar puţin inexacte: omul a mers pe poteca lui, şi l-au urmat alţii. Să le spui în faţă că nu există este o mică insultă. Faţă de ei, nu faţă de mine.
6. Şi e de-a dreptul (completaţi voi cu ce adjectiv vreţi) să ţii minte de acum un an, când omul a venit să citească textele unui prieten, că şi-a vărsat cafeaua în poală. Da, mi-am vărsat cafeaua în poală acum un an, aşa şi?
În concluzie: Îmi pare rău că nu mi-am urmat impulsul şi nu am părăsit sala din clipa în care am fost întreruptă. Dar aceasta ar fi fost o lipsă imensă de respect. Faţă de cei care m-au urmat pe poteca mea, desigur.
Wow, suna a horror cu prosti chestia asta… Nu-mi vine sa cred ca…aaa, ba da, imi vine sa cred, pentru ca am vazut suficiente faze de genul asta, dar tot mi se pare strigator la cer sa patesti asa ceva (si nu numai tu personal, ci oricine, fie el ultimul Nea Caisa care a scris si el trei vorbe). Din pacate, fiind in focurile licentei, n-am putut ajunge la eveniment, dar din descrierea ta, mi se zburleste parul pe ceafa si imi pare rau ca a iesit asa. Sunt convinsa insa ca publicul a inteles mesajul corect.
PS: exista vreo inregistrare pe care as putea-o vedea pe net?
Din păcate, de această dată nu. Publicul a fost excelent – ăsta a fost singurul câştig al serii.
Un singur cuvant pentru tine: respect!
si doua pentru ei: ete fleosc!
The end
imi pare sincer rau ca ai patit asa…
da-mi foc, suceste-mi gatul, calca-ma in picioare, trage-ma pe roata, arunca-ma de la etaj, toaca-ma marunt, mitraliaza-ma…
iarta-ma ca nu am venit!
ma ierti?
Raluca, George83: ştiţi cum am simţit atitudinea lor (exceptându-l pe Tudorel Urian, care a fost normal)? Ceva de genul: ne doare pe noi în cot că eşti tu Lorena Lupu, şi o să îţi demonstrăm că te putem călca în picioare, indiferent de numărul tău de cititori.
Împricinatul: Mi-ai fi fost de mare folos. În calitate de prefaţator al cărţii – de om care a citit-o, ai fi putut spune că ai citit-o singur, nu ţi-am recitat-o eu să te “păcălesc”, şi nici nu mă cunoşteai în persoană atunci când ai prefaţat-o. Adică adevărul.
la ce superioritate cred ca au nu mai conteaza cine vine in acea locatie…daca lor nu le place de respectivul il calca in picioare si nu ii intereseaza. Mai dureros intr-un fel este ca exista unele asteptari de la ei nefiind din patura de cocalari, manelari si fitzosi, deci niste oameni asa zisi de cultura…Dar sunt totusi oameni si romani indoctrinati de regimul comunist sa calce pe cadavre…
în fine. eu am conştiinţa curată că mi-am făcut momentul aşa cum trebuie, în rest, problema lor.
Lorena, la mine in oras sunt vreo doua cenacluri unde probabil te-ai fi simtit mult mai bine, fiindca acolo oamenii se critica unii pe altii, dar se asculta intai…
Imi pare rau, sunt convinsa ca nu meriti o chestie ca asta si, probabil, va trebui ca pe viitor sa alegi cu mai multa grija unde te duci.
Să am grijă unde mă duc? Looool! Păi nu m-am dus la Bamboo, m-am dus la ditamai Muzeul Lit. Rom. Tata lor. 😀
Deci,chestia cu “pacalitul” ma depaseste. Nu fusesei chemata cumva acolo special ca sa “pacalesti” publicul recitand? Sau se asteptau sa faci ca un copil de clasa a 2-a si sa silabisesti pur si simplu textul? Ca asa, puteau sa citeasca oamenii si singuri cartea. Tocmai asta face o lectura deosebita, felul in care autorul insusi alege s-o interpreteze. Iar cine nu intelege asta, ce cauta de fapt la Muzeul Literaturii? Sa mearga la scoala primara, unde se fac exercitii de citire.
E ca în amor. Dacă păcăleşti îi bai, dacă nu păcăleşti, îi şi mai mare bai.
am scris de dimineaţă post-ul, aseară eram prea nervos…vezi să nu şi se urce la cap, ştii că nu-mi place cum scrii (în “batauşul de câmpi” mai ales), dar aseară mi-a plăcut şi consider că e mai bine că s-a întamplat aşa…ai stârnit reacţii
http://d3fect.blogspot.com/2009/06/lorena-nu-paraseste-scena.html
din cîte îmi amintesc, ai avut o singură problemă legată de “bătăuş”: că george se îndrăgostea de andrei, lucru pe care tu nu ţi-l poţi imagina.
ok, nici nu îţi cer să îţi imaginezi ceea ce nu poţi sau nu vrei să îţi imaginezi. ştiu că scrierile mele nu sunt tocmai mainstream, şi nu mă aştept să fie gustate de toată lumea. dar ştiu şi diferenţa dintre critică obiectivă şi atac la persoană. 🙂
Spunand sa alegi cu grija, nu ma refeream ca Muzeul Literaturii ar fi club (asta daca Bamboo ala e club, ca habar nu am), ci pur si simplu ca, poate, oamenii de acolo nu te inteleg suficient incat sa te lase sa te desfasori. Si, din cate se vede, nici nu te merita! Pe mine una, nu ma da pe spate o titulatura a unei institutii, daca prestatia celor dinauntru nu e pe masura firmei.
nu mă merită 😀 😀 😀 – asta sună de parcă aş fi eu premiul cel mare pogorât pe pământ.
în rest… exista odată unu’ procust, care avea un pat. toţi erau obligaţi să aibă înălţimea acelui pat, că dacă nu, erau elongaţi cu sila sau li se tăiau picioarele. aşa şi cu cenaclul ăsta.
Si iata cum se dovedeste ca ar trebui gasita o noua definitie pentru “comunism”, in care structura “regim politic” ar putea fi inghesuita cu usurinta intre paranteze.
Nu am putut ajunge, dar imi pare oricum rau ca a iesit asa. Desi da, ai avut un mare castig. Cei ce te citesc si te apreciaza ti-au demonstrat inca o data asta.
Fruncea sus, Lup! 🙂
:)) Are omul dreptul la parerea proprie? Cel puţin aici, la tine, are! Eu cand zic ca nu te merita, nu ma refer neaparat la faptul ca oamenii cu pricina ar fi lipsiti de valoarea, in opozitie cu tine (desi poate fi si asta o varianta :)). Zic, pur si simplu, ca modul tau de a scrie/vedea/recita lucrurile nu se potriveste cu al lor. Dar chiar asa fiind, mi se pare lipsa de bun simt sa intrerupi omul si, mai mult, sa-l impiedici sa dialogheze cu publicul. Pai ce fel de cenaclu e asta, frate? Ah, uite ca i-ai zis tu numai bine.
Subscriu la faza cu “nu te merita”; dincolo de faza cu “premiul cel mare” (although I still think you’re one briliant person), zic si eu asa, ipotetic: ba, daca tu, Muzeul Literaturii Patagoneze de la Cuca Macaii., il chemi pe Nea Caisa, scriitor patagonez si cucamacaiot, sa-ti recite, se presupune ca regulile bunului simt te obliga la urmatoarele
1. daca ai zis ca il bagi in editie aniversara, nu muti editia aniversara ca sa pice fara el pentru simplul motiv ca el are simtul umorului iar tu nu.
2. nu intrerupi, ca nu esti pe tarlaua onor. mamii tale
3. daca scopul (sau, ma rog, unul dintre scopurile) intalnirii dintre Nea Caisa si public este sa se discute liber, pai nu te bagi, frate, ca musca in *ma-ntelegi* in discutia lor cu chestii gen: ba, tu nu raspunde la intrebari si ba, voi nu mai intrebati. Daca faci asa ceva meriti sa nu fii bagat in seama.
4. Daca vrei tu musai sa-l critici pe nea Caisa, ai naibii grija ce-ti iese din gura, sa nu fii absoult penibil si pe dinafara
Acestea fiind zise, daca nu poti respecta aceste reguli simple, nu meriti sa vina nea Caisa sa-ti citeasca.
Nu trebuie sa ii bagi in seama, pe cat poti..respect pentru ceea ce faci si capul sus !
s-a consemnat. 🙂
Tu lansezi si carte audio.
Incearca, te rog.
asta nu mai este decizia mea, ci a editurii. o carte audio implică nişte costuri în plus, pe care ei hotărăsc dacă vor să le suporte sau nu.
Oh, da, carte audio :)! Ar fi atractiva, cred. Poate vrea editura…
păi da, dar nu pot face promisiuni pe banii altora, nu?
e drept! dar tu le-ai cedat toate drepturile? adica n-ai putea incerca proiectul asta cu altii?
în nici un caz nu pot scoate o carte la X şi un audio book la Y. Pentru că nu e etic. Dincolo de drepturi de autor, e normal să privim lucrurile depedeve al eticii. Sau, mă rog, aşa cred eu.
De aceea: dacă editura va vrea să investească în audio book, acesta va exista. Dacă nu, nu.
Ai posibilitatea sa le propui?
Am intrebat chestia cu drepturile de autor, fiindca am auzit de situatii similare, in care alte persoane au procedat asa, cu acordul editurii care scosese printul, dar care nu-si putea permite, financiar vorbind, al doilea proiect. Dar, evident, alegerea iti apartine 🙂 Jos palaria pentru etica ta 🙂
raluca: păi propusu’ e gratis, nu? 🙂
mihaela: mi se pare oarecum incorect faţă de editură. dar dacă aceasta va vrea să facă un parteneriat cu cineva… de ce nu?
Ce aiurea…Si eu am tendinta sa plec din locurile in care nu mi se permite sa ofer cat am de oferit si mi se impun limite absurde din care nu beneficiaza decat ego-ul celui care le impune… si asta numai in ochii sai.
E pacat cand oameni care ar trebui sa fie sustinatori ai artelor si culturii, dovedesc cat de putine stiu, pe langa limitele bunului simt, pe care nici nu-si dau seama cand le incalca…
Cam asta am inteles eu din poveste.
Asta e.. te scuturi pe talpi cand ii iesi din casa si mergi inainte (sau unde vrei tu 😛 )
Iti urez la mai buni 🙂
Loren, io cre’că vru’ să-şi ghicească critica’n poala ta de pomeni de cafea!