Doamne, cât de mult îmi place cum scrie Radu Vancu. Insist: Doamne, cât de mult îmi place cum scrie Radu Vancu. Doamne, cât de mult îmi pla…
Din punctul meu de vedere, sunt două niveluri de plăcere într-un text. Nivelul de plăcere intelectuală, care e atunci când citeşti un text bun şi-ţi vine să sari în sus de bucurie că există. Şi nivelul de plăcere interpretativă, când acel text intră în armonie perfectă cu modul tău de a vorbi şi gândi.
E ambiţia mea să trag poezia dintr-o singură dublă needitată, pentru că nici într-un spectacol pe o scenă nu te poţi opri să zici: fuck, mă iertaţi, hai de la capăt. Şi la unele texte chiar am tras 25 de duble, pentru că, deşi frumos, textul nu lua forma gurii mele.
Radu Vancu îmi iese mereu din prima. Pentru că nu trebuie să clădeşti artificial suişuri şi coborâşuri. Sunt acolo şi vin singure.
Să revedem şi poezia lui din tinereţe.
Deşi lecturile mele erau gândite iniţial la modul “câte un poet nou pe săptămână”, se constituie excepţie cu dl. Radu Vancu. Pentru că oamenii care scriu bine merită fluturaţi înspre soare.
Da, mama, sunt beat, hahahah