N-am ştiut că, într-o bună zi, o să dai peste mine, clipă nebunească, rebelă, tembelă. Dacă ştiam, poate mă machiam mai frumos, sau poate îmi alegeam un parfum mai fin, mai franţuzesc. Mă duceam la coafor şi la epilat.
Din păcate, tu, ca orice clipă perfectă, ai prostul obicei să apari pe nepusă masă şi nici nu aştepţi să-mi scot tacâmurile. Vii, te lăfăi şi pleci ca apucata. Nu apuc să mă dumiresc, să te conştientizez, să te pipăi puţin pe mustăţi, să te examinez raţional, să te măsor în lungime şi-n lăţime. Clipă-electroşoc, clipă-tornadă, clipă-morgană.
Nu stai să bem o cafea, nu stai să schimbăm o glumă, să ronţăim un pişcot, un langue de chat. Nu mă laşi să mă repliez, să-mi găsesc cuvintele, să înţeleg pe ce lume mă aflu. Pentru că perfecţiunea e neapărat pe fugă. Îi e probabil frică de faptul că, dacă stă puţin mai mult pe loc, îi descoperim defectele. Îi observăm eventuale cusături cu aţă albă. Eventuale dezacorduri între subiect şi predicat. Eventuale vânătăi şi pete.
Unde te duci, clipă-diamant, clipă-parfum, clipă-inspiraţie? Nu vreau perfecţiune, proasto. Vreau imperfecţiuni mici şi multe, vreau suişuri şi coborâşuri, vreau magie fără didascalii. Te vreau pe tine.
Clipă, rămâi. Eşti atât de frumoasă.
Foto de Alexandru Gavra.
“… Pe mine, mie, reda-ma”.
Asta numai tu poţi.
:))
Nu a fost o.. declaratie. Ma maguleste ca asta ai crezut.. Ci aste cuvinte ale poetului au rasarit in mine, citind despre starea ta de gratie. Ca e o stare de gratie, acea.. “clipa perfecta”. Iti urez sa te bucuri de ea.
frumos. si efemer.
“Fugit irreparabile tempus.”
Vergiliu, Georgicele (III, versul 284)
poate daca stiai ca vine clipa n-aveai cosuri taman atunci
poate nu te fute pe tine grija dacă am eu coşuri sau nu.
şi poate un om e mai mult decât suma coşurilor sale.
şi, poate, dacă nu erai un căcat prost, te prindeai că în economia strălucirii unui moment, coşurile nu au absolut nici o importanţă.
dar aşa-s oamenii mărunţi. preocupaţi strict de lucruri mărunte.