Clişeul "nu te-aş fute" izbeşte din nou

Eu sunt complet apolitică, de aceea sunt friend şi cu Turcescu, şi cu antenatreişti, şi cu băsişti, şi cu pontişti, şi cu Vasile Popescu. Înţeleg că, în lupta politică, orice armă e ok, de aceea ignor masiv ce delirează unii, ce delirează ceilalţi, şi evit cu un elegant “marş la căcat” orice tentativă a cuiva de a mă băga ici sau colo. Să zicem că nici unu’ nu m-a plătit suficient încât să-mi pese. 😀

Bun. Dar ce nu pot înţelege e cum, în numele luptei de clasă, o femeie poate da share la aşa ceva.

Aici nu mai e vorba de politică, nu mai e vorba de acţiuni, nici măcar de demagogie. E vorba de dreptul imaginar al pulifriciului onanist de a pretinde atenţie de la femei care nu-i datorează nimic.

Am spus-o şi o repet: poate e o noutate, dar scopul şi rostul femeilor în lume nu e să scoale pula cuiva. Dacă se întâmplă, na, accident. Apă rece şi se rezolvă. Să dai comentarii şi mesaje cu “te-aş fute”, sau cu varianta pudică “ochii tăi mă tulbură nespus” mai treacă meargă. Se numeşte “încercarea norocului”. E ca atunci când un PR de necunoscut îmi trimite un comunicat de presă cu “Neyk Nymeny se declară fan iPhone 5”. Speră că eu sunt suficient de dronă încât să nu-mi pun întrebarea: “Dar cine pula mea e Neyk Nymeny” şi să preiau comunicatul oricum.

Încercarea norocului trebuie tratată exact ca atare, iar “nu, mulţumesc” din partea partenerului de dialog trebuie luat ca în orice tentativă de fraiereală: no hard feelings. De aceea nu înţeleg două categorii de specimene:

A) Retardaţii siniştri care transformă chestiunea în afront personal şi problemă de ambiţie

Muriţi, mă! Sunteţi mai naşpa decât Biserica Ortodoxă Română. Şi ăia te afurisesc dacă nu pui botul la prosteală, dar măcar nu-şi fac un scop din a te converti cu sila.

B) Retardaţii siniştri care au impresia că obiectul dorinţei lor e în continuare silit să menţină alura de obiect al dorinţei lor.

Femeile pe care vreţi să le futeţi, sau nu, sunt în primul rând oameni. Cu zile bune, zile proaste şi zile intermediare. Din nou: N-AU NICI O OBLIGAŢIE SĂ VĂ SCOALE VOUĂ PULA, exceptând cazurile când a) îşi doresc asta b) lucrează într-un domeniu sexual.

Să tratezi în scris o femeie de afaceri, o politiciană sau chiar pe casieriţa de la Cora la modul “material de pulă” vorbeşte despre un singur lucru: despre faptul că eşti un gherţoi sinistru şi că meriţi să mori în moduri greu de nescris.

Şi eu l-aş fute grav pe Robert Downey Jr.. Alura lui de visător sensibil mă termină. Îmi imaginez cum face cunilingus creativ ore în şir – pare genul. Poate chiar i-aş şi scrie: “Robert, I’d fuck you!” Dar poate, ca dovadă de sănătate mintală din partea mea, nu m-aş trezi niciodată scriind cum ar trebui să se poarte sau să acţioneze Robert Downey Jr. ca să mă excite pe mine. Pentru că am simţul proporţiilor.