În ultima vreme, de câte ori cauţi să argumentezi pentru oricare dintre drepturile omului, fie că o faci în engleză pe Instagram, fie că o faci în româneşte pe Facebook, cineva o să sară să te facă “snowflake”. Mai ales pe Insta, unde nivelul de îmbibare al unor cretinei cu spălare pe creieri alt-right este mai ridicat, sau poate nu am eu bula de intelectuali fini care mă înconjoară pe Facebook şi cumva sunt mai expusă intemperiilor vremii.
Pentru urechea superficială, “snowflake”-ul lui 2018 ar putea părea “hipsterul” lui 2008, şi ambele ar putea însemna “cineva care nu vrea să se f**ă cu tine”.
În realitate, lucrurile sunt ceva mai nuanţate. Şi snowflake şi hipsterul au aspiraţii ceva mai înalte legate de viaţa lor decât disponibilitatea de a băga bere Bucegi la 2 litri şi de a asculta manele cu ăla care-i contactează. Şi atunci, ăla care-i contactează ar putea avea opţiunea, desigur, să-şi asume nepotrivirea de caractere şi să plece mai departe. Sau ar putea să se civilizeze. Sau, ceea ce se întâmplă ce mai des: o să încerce să-i facă pe hipster, şi acum pe snowflake să se simtă prost legat de opţiunile lor de viaţă, să-i “aducă cu picioarele pe pământ” (aka să-i convingă că nu merită mai mult decât Bucegi la 2 litri şi manele), şi o să inventeze, cu fiecare deceniu, câte un termen menit să sune ca o jignire, dar în realitate, recognoscibil drept compliment.
Şi în 2008 am întâmpinat termenul hipster cu entuziasm şi încântare.
Care erau calităţile specifice ale hipsterului?
Faptul că era dispus să experimenteze. Că asculta muzică independentă, a unor trupe mici, în condiţiile în care industria muzicii devenise un automatism de promovat nonvalori. Că urmărea filme independente, în condiţiile în care blockbusterele de Hollywood suferă de stupiditate din ce în ce mai flagrantă. Că mânca chestii ciudate, pentru că se plictisea de cartofi piure cu şniţel în fiecare zi. Că se îmbrăca bizar, pentru că moda ready-to-wear din magazine era ucigător de banală şi necarismatică.
Concret, a fi hipster era un protest mut la procesul de tâmpire programatică şi lipsă de idei a entertainmentului pentru mase. Am fost un hipster asumat şi mândru de sine, şi de câte ori cineva mă făcea hipster, mulţumeam din genunile sufletului.
*
De prin 2014, a apărut acest val de neo-cocălăreală deliberată, datorat – hai să fim sinceri – scăderii accesului la sex. Din ce în ce mai multe fete preferă să aibă cariere, care nu se trezesc mâine dimineaţă să-ţi spună “Ştii, păsă, cred că de fapt nu te mai iubesc”, şi după ce mai pui mâna pe o carte, mai faci un cornet, subit perspectiva de a pierde timpul cu Gicu şi cu Fane devine mai puţin tentantă, drept care Gicu şi cu Fane stau singuri pe net, cu sentimentul că cineva le datorează sex şi nu livrează.
Concret, fraza care l-a ales pe Trump preşedinte este “grab them by the p*ssy”. Cine a scos discuţia aia telefonică din neantul materialelor de şantajat oameni politici şi a făcut-o publică i-a făcut cel mai mare serviciu. Pentru că în secunda a doua Gicu şi cu Fane s-au simţit încurajaţi şi îndreptăţiţi să hărţuiască femei care nu le datorau nimic.
În contextul ăsta, ce înseamnă “snowflake”?
Pornind de la faptul că fiecare fulg de nea are o formă unică, s-a inventat această nouă insultă, “snowflake”, care vrea să spună că te crezi mult mai interesant şi mai special decât eşti de fapt.
Şi de ce ar trebui să fie treaba lui Gicu şi a lui Fane cât de interesant şi de special mă cred eu în sinea mea? se impune întrebarea firească.
Sigur, într-un univers sănătos cu capul, nu e treaba nimănui cât de interesant sau special te crezi tu, în măsura în care nu vii să deranjezi pe nimeni. Problema e că mentalitatea neo-cocălărească nu e una sănătoasă cu capul. E bazată pe “sau asculţi manele şi bei Bucegi la 2 litri cu mine de bună voie, sau te insult până te conving că nu meriţi mai mult.”
Şi, exact cum hipster penaliza încercarea de a nu consuma c*cat generic şi lipsit de personalitate, snowflake penalizează refuzul de a te lăsa agasat şi umilit de gigei.
Personal, am fost hipster şi snowflake încă de dinainte să se inventeze termenii. Probabil, orice om ok pe care-l cunosc a fost hipster şi snowflake încă de dinainte să se inventeze termenii.
Nu e nimic greşit în a vrea să devii mai bun. De a încerca să creezi valoare în viaţa ta, zi de zi. De a selecta priorităţi, şi de a şti ce e mai bine pentru tine. De a nu-i lăsa pe alţii să te convingă că eşti masă manipulabilă. De a nu ceda presiunii fără miză.
Şi tocmai de aceea, când vin rataţii să te facă snowflake, răspunsul corect este: “At least snowflakes are pretty, garbage is ugly.”
Pentru că dacă te uiţi cine lansează insulta “snowflake” – cumva nu vine niciodată din partea cuiva cu care să-ţi doreşti, din proprie iniţiativă, să petreci timp.
Foto: pixabay.com
***
Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.
Snowlflake se refera mai mult la categoria de …creaturi…care nu tolerează păreri contra părerile lor. Şi care se simt ofensate de orice nu le convine teoriilor lor. De asemenea se referă şi la copiii milenialilor..generația noastră….care nu au voie sa atingă câini..să care greutăți..să se joace cu pământ/noroi/în bălți..nu li se interzic nimic şi părinții consideră că libertatea extremă îi ajută să se dezvolte ..habar nu am cum. Tl;dr. Dacă îi atingi sub orice formă…se topesc. Ei sunt invincibili în bula lor. Şi realitatea îi doare.
În realitatea internetului, asta cu “neacceptatul de păreri” se traduce în: comentator îngrozitor de insistent şi de agasant, care caută să monopolizeze spaţiul şi timpul lui OP.
Tot în realitatea internetului, “orice nu le convine” se traduce prin atitudinea nasoală a interlocutorului.
Şi, da, când ai pretenţia să interacţionezi cu un alt om, e cam firesc să o faci pe un ton suportabil. E datoria ta să creezi dialog, nu a lui să dea test de rezistenţă.