Conduita unui slujitor al lui Dumnezeu

Antonia Enache Ţuculescu (foto) este o femeie distinsă, liniştită şi discretă, de 43 de ani. E cadru didactic, conferenţiar la ASE, la Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale, Departamentul de Limbi Moderne şi Comunicare în Afaceri. E un om educat, cultivat, dintr-o familie bună (bunica ei a fost sora ilustrului pictor Ion Ţuculescu), şi o creştină ortodoxă practicantă, un om care nu ratează nici o liturghie.
Am cunoscut-o pe Facebook şi, în primele faze, comentariile ei erau despre spiritualitate, religie, modul în care Dumnezeu poate fi integrat în viaţa credinciosului de azi.

Dar, acum câteva seri, m-a contactat să vorbim despre altceva. Despre modul cum un preot, un slujitor al lui Dumnezeu, montează împotriva ei toţi enoriaşii de la biserica pe care o frecventează, şi cum îi încurajează să o jignească şi să o vorbească de rău.
Cum expune public lucruri mărturisite de ea la spovedanie, să le pună paie pe foc.

„Şi de ce nu schimbi biserica?”, întreb eu.
„Pentru că eu merg la această biserică din 2004”, spune ea. „Mult dinainte ca acest om să devină preot aici. Şi realitatea e că un preot ar trebui să fie călăuză spirituală. Să-i înveţe pe oameni cuvântul Domnului. E o autoritate de care acest om se foloseşte pentru a face rău. Iar eu vreau să-l expun. Să plece el, pentru că el e nepotrivit pentru misiunea nobilă pe care şi-a asumat-o.”

Îmi povesteşte că a avut o viaţă dificilă, cu multiple probleme de sănătate, dintre care cea mai gravă, o boală degenerativă a genunchiului numită condropatie, îi creează dificultăţi teribile în deplasare. A avut o căsătorie cumplită, cu un bărbat care o insulta în permanenţă, şi se folosea de absolut orice mică întâmplare ca argument pentru a o înjosi verbal, ameninţând-o în permanenţă că o părăseşte. Divorţul s-a şi produs, în 2010, iar fostul soţ a plecat în orașul său de baștină fără a se uita o clipă în urmă și fără să o mai ajute ulterior cu nimic. Pe ea sau pe fetiţa lor Adela.

Credinţa ortodoxă a fost aceea care a ajutat-o pe Antonia să facă faţă tuturor acestor probleme şi, încet-încet a început să îşi recapete echilibrul. Munca la catedră, la ASE, îi plăcea, copilul cuminte şi inteligent îi aducea bucurie, şi fostul preot paroh îi insufla curaj şi forţă în faţa complicaţiilor bolii, care au presupus multiple operaţii.

Antonia povesteşte: „Am avut un preot duhovnic minunat din 2004 până în 2015, chiar la biserica din colțul străzii, Parohia Sfânta Treime, Tei. Îl chema Alexandru Moțoc, și s-a stins în 2016 de o boală cumplită, cancer osos. Eu am mers la el până în ultimele lui zile de activitate, în decembrie 2015. El a botezat-o pe Adela în 2008. Era un om cu adevărat minunat, adică te ajuta, te sfătuia, te încuraja.”
Dar, în 2016, acest preot care-şi lua misiunea în serios a murit de cancer, iar Antonia şi-a ales un alt duhovnic: pe preotul Paul-Eduard Oprea Călin. Un bărbat fermecător, care părea s-o asculte în spovedanii cu aceeaşi atenţie binevoitoare, şi să-i arate multă empatie şi afecţiune. Din ce veţi vedea în cele ce urmează, acest domn avea să-i arate mai multe.

„În vara lui 2018, deci începând cu iunie, eu eram într-o stare de suferință extremă. În primul rând, mi s-au agravat mult durerile de genunchi. Mă apropii cu repeziciune de a patra operație la genunchiul drept, cel mai dureros, și asta înseamnă iarăși chin, recuperare anevoioasă și incompletă din cauza durerilor de spate, suprasolicitarea genunchiului stâng, plus că nu vrei să știi cât îmi e de greu să aleg perioada (eu muncesc foarte mult la serviciu, mult în plus față de ore, toată luna iulie sunt la ASE non-stop în tot felul de comisii, în august, clinica unde mă operez eu intră în concediu, apoi în septembrie Adela începe școala, și dacă eu nu pot merge / conduce deloc, nu are cine să o ducă la / aducă de la școală.”
Antonia şi-a găsit încurajare emoţională tot la biserică, şi „într-un acces de recunoștință pentru blândețea lui, îi spun într-o doară preotului Paul că dacă vrea, pot face meditații la engleză cu el sau oricare membru al familiei lui, sau pot traduce texte pentru biserică, gratuit, că am văzut în multe biserici traduceri prost făcute. El îmi zice imediat că da, sigur, că ce bine pică oferta mea, că de mult voia el să facă meditații la engleză. Eu, de bună credință, îl întreb: Părinte, și cum facem, vin eu la Biserică? Și el zice nu, doamnă, că vin eu la dvs. acasă.”

Acasă la ea, însă, a venit îmbrăcat în civil:

„Din prima clipă când vine, a fost clar că nu îl interesa engleza. A început imediat să mă copleșească cu declarații de dragoste. Că el mă iubește de zece ani, de când m-a văzut stând la coadă la spovedanie la Părintele Alexandru în 2008, când a venit el la noi în parohie. Că e divorţat. Că el nu și-ar fi putut imagina vreodată că în parohia asta plină de țigani s-ar putea îndrăgosti așa, sau că ar putea vedea aici o femeie atât de frumoasă și de delicată ca mine. Că el mă urmărește pe Facebook de opt ani (și era adevărat, știa lucruri pe care nu ar fi avut cum să le știe DECÂT urmărindu-mă pe Facebook). Că ”o să mă îngrijească el la viitoarele operații”. Că îmi citise o traducere, o carte, niște articole. Ştia, punctual, anumite lucruri pe care eu le scrisesem. Zicea că vrea să îmi cunoască părinții, că mă va ajuta în viitor să îmi iau ”abilitarea” să conduc doctorate la Târgoviște, de unde e el și are relații.” I-a promis Antoniei că o va lua de soţie.

Din cauza bolii, a situaţiei de mamă singură şi a conduitei de creştină practicantă, Antonia era singură de extrem de mult timp şi a cedat acestui vifor de pasiune. A devenit iubita duhovnicului ei. Câteva luni, el a vizitat-o frecvent, iar fetiţa a fost martorul acestei idile de mare angajament. Şi mama, şi fiica erau convinse că, în scurt timp, omul se va ţine de cuvânt şi vor deveni o familie.

Relaţia a durat până pe la final de septembrie. În această lună, Paul a început să vină mai rar, să găsească scuze, să se dea ocupat. Duminica, Antonia mergea la biserică, asista la slujbă, îl privea cu durere şi suferinţă pe omul care îi promisese câte-n lună şi-n stele, şi care acum devenea din ce în ce mai distant.

La spovedanie, şi-a făcut curaj şi l-a întrebat de ce nu mai vine pe la ea şi cum a rămas cu cererea în căsătorie. „A zis ca am inventat eu totul, că el nu a promis nimic, şi că ok, chiar dacă a zis că e divorţat, asta nu înseamnă că a promis că mă ia pe mine.”

Să-i fi spus omeneşte că a fost o aventură şi s-a terminat, și, probabil, ea ar fi înţeles. Deşi, ca împuternicitul lui Dumnezeu pe pământ, e cam bizar să te foloseşti de această autoritate ca să convingi enoriaşele să se culce cu tine. Dar să minţi că toată relaţia a avut loc în imaginaţia celuilalt este dovada unui caracter care nu se potriveşte cu misiunea de călăuză spirituală.

Apoi, a început să ţipe la ea şi să o umilească verbal public. Până când Antonia s-a săturat şi, pe 23 noiembrie, a cerut cuvântul la biserică şi a încercat să explice celor prezenţi că părintele a sedus-o şi a abandonat-o, însă nu a fost lăsată să vorbească.

Din secunda aceea, a început Abuzul. Da, cu A mare. A continuat să urle la ea în biserică. Să o ponegrească, să o facă nebună, să o discrediteze. Să asmută babele împotriva ei. Să divulge public lucruri despre viaţa ei şi despre rudele ei, relatate de ea în spovedanie. „Partea proastă e că, deşi știu toți că spun adevărul, se acoperă unii pe alții. O femeie, mai ales una divorțată, e pentru ei mai puțin decât un câine. Și nici copilul nu contează, mai ales că și ea e fetiță.”

A fost şocată să audă că fetiţei i se făceau şi la şcoală bancuri obscene despre popă. Deşi cea mică e un copil inocent, care nu şi-ar fi dorit decât un tată.

„Nu am cuvinte să explic în ce măsură a coalizat opinia publică contra mea, ține predici cu apropouri grosolane de genul că eu, nevrednica, am ”poftit” la el, am vrut să abuzez de inocența lui sau gen, el fiind ditai bărbatul cât ușa, și pentru că el, sărmanul de el, nu a vrut, că venea și stătea seara cu mine ca să fie bun, să îmi ofere mie bucuria prezenței lui.”

Prin urmare, Antonia a devenit obiect de hărţuire publică şi umilire în cartier. La îndemnul omului care, prin însăşi natura meseriei, ar fi trebuit să-i ghideze spre credinţă şi mântuire pe enoriaşii lui. Să-i sfătuiască de bine, să predice bunătatea, iertarea, puritatea şi calea cea dreaptă.”

Pentru că, săptămână de săptămână, atitudinea preotului şi a enoriaşilor devenea şi mai agresivă, şi mai umilitoare, a depus plângere întâi la protoierie, apoi la patriarhie.

 

A fost chemată în audienţă la patriarhie, iar discuţia a lăsat-o cu o amărăciune de nedescris. „Eu povesteam despre infracţiuni grave, despre incompatibilitatea acestui om cu vocaţia de preot, iar ei mă întrebau dacă am folosit contraceptive şi dacă am rămas însărcinată. Biserica Ortodoxă a fost şi continuă să fie de un misoginism crunt”.

Îi spun: Îţi dai seama câţi o să te blameze în comentarii pentru că tu ai fost o naivă şi ai cedat vrăjelilor acestui om?

„Ştiu că am fost naivă, ştiu că am cedat. Nu m-a violat, a fost de bună voie. Ştiu că m-am îndrăgostit de o iluzie, pentru că eu îl credeam un sfânt.

Dar nimeni nu are dreptul să caute să-ţi distrugă public reputaţia şi să te şicaneze de faţă cu alţii, doar pentru că ai continuat să exiști. Nimeni nu are dreptul să divulge public secrete intime mărturisite în timpul spovedaniei. Nimeni nu are dreptul să se folosească de boala şi slăbiciunea altuia, să-i facă rău.
Nimeni, şi cu atât mai puţin un preot.

Acest om abuzează de autoritatea spirituală pe care i-o conferă Biserica. Şi acest lucru e independent de faptul că am avut o relaţie. Este o persoană rea, care nu are de ce să rămână preot. Şi sunt gata să merg până la CEDO cu asta.”

Morala poveştii: dragi copii, unica autoritate în care e cazul să vă încredeţi e propriul vostru creier. Cu cât daţi altuia putere asupra voastră, cu atât acel altul se va folosi de ea. Şi implicit, de voi.

Şi nici un ateu nu s-a plâns vreodată că a fost escrocat emoţional şi apoi umilit public în numele necredinţei, deci avantaj noi.

Update: Dreptul la replică al preotului Paul Oprea – Călin.

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

26 Responses

  1. Victor Ilina says:

    Nenorocit om! Ca preot este un zero, treaba lui, dar ca om, ca barbat este un mare jeg. Bine ca nu merg la biserica lui…

  2. Lorena Lupu says:

    Tocmai. Ca preot e problema. Ţi se acordă autoritate spirituală să ghidezi un grup de credincioşi, de oameni care se lasă pe mâna ta şi te investesc cu încredere, iar tu o foloseşti să obţii sex de la enoriaşele mai cute.

  3. Ady says:

    Faptul că s-a folosit de autoritatea sa pt a obține sex, arată doar ca e un jeg ca om și ca bărbat. Sunt destui de-ăștia.
    Pe mine mă irită expunerea secretelor spovedaniei. Nu-s prea pricepută la trebuti bisericești, dar știam că pt asa ceva un preot e decăzut din preoție .
    Am lucrat într-o bancă, furnizarea asa bumitelon date cu caracter de secret bancar (nu date personale), altfel decât în condițiile (foarte limitate) legii atrăgea amenzi nasoale și posibile procese și mai nasoale.
    Dacă un avocat expune informații aflate în cadrul consultațiilor, la fel, poate s-o pățească rău de tot, inclusiv sa fie dat afară din profesie.
    Toti cei care practică profesii care presupun păstrarea secretă a informațiilor furnizate de un client sunt in această situație.
    Patriarhia să lase relația dintre cei doi în pace și să judece acest aspect.
    Iar babele alea să ia aminte, cum a putut expune informații despre femeia asta, poate expune și despre ele.

  4. Lorena Lupu says:

    Da. Şi asta.
    Partea cu care nu sunt de acord e “sunt destui din ăştia”. Dacă ţi-ai asumat că jobul tău e îndreptarea omenirii către cele sfinte, se presupune că renunţi la vânarea sexului. Altminteri, nu văd rostul jobului in the first place.

  5. Alina says:

    Mie mi se pare ca lipsesc niste chestii din povestea asta (ma mir ca nu ti se pare si tie), nu cred ca popa a inceput brusc sa zica chestii naspa despre ea (mai ales daca nu stia nimeni de relatia lor – banuiesc ca nu ziceau ca si-o trag celorlalti enoriasi!).
    Doamna intelectuala imi imaginez ca fiind si foarte credincioasa stie ca un preot divortat sa se recasatoreasca e cam greu cu atat mai mult cu o femeie divortata si care are un copil cu altul. Sau stie sa caute pe google aceasta informatie. Nici daca voia ala, e posibil sa nu se fi putut decat daca el renunta la preotie.
    Probabil ca disperarea de a isi reface viata fiind bolnava, mai ales cu un credincios ca ea, a facut o sa uite de logica (ni se intampla tuturor cand ne indragostim).
    Probabil ca ea a inceput toata treaba spunand prin biserica ca popa i-a promis casatoria si acu nu mai vrea. Si el a inceput sa zica chestii naspa si secrete despre ea. Si tot asa pana in zilele noastre.
    Ok, popa are mai multa vina ca se presupune ca e mai credincios, i agree. Dar are si ea vina si refuza sa o accepte. Si cred ca niște terapie sau un alt duhovnic (preferabil f batran si casatorit) ar ajuta o sa accepte ca si ea a gresit si sa ierte, crestineste asa.
    Si nu vad ce castiga din toata faza asta. Si daca l da biserica afara, doar nu crede ca enoriasii o sa o iubeasca dupa aia. Tot nu mai poate merge la biserica aia. Razbunarea nu e ceva f crestinesc according to jesus, eu asa stiam ca asteptam pedeapsa divina din cer/iad.
    Dar reputatia ei si a fetei ei va fi distrusa de acest scandal. Mie personal de ea nu mi pasa, desi e penibil ca om matur si educat sa spui ca te a pacalit unu sa te culci cu el (fiecare isi asuma alegerile proprii) dar pt copilul ei nu pot fi de acord cu acest circ din care ea nu iese castigatoare, indiferent cine are dreptate!

    • Lorena Lupu says:

      Popa nu trebuia să iniţieze latura erotică a poveştii in the first place, şi nu era normal s-o discrediteze public pe femeie in the second place. Pentru că nu e normal să ne folosim de sutană şi statut pentru a obţine sex de la cei pe care se presupune că-i ghidăm spiritual.

    • Lorena Lupu says:

      Si daca l da biserica afara, doar nu crede ca enoriasii o sa o iubeasca dupa aia. –

      Iubirea enoriaşilor e miza aici? Sau prevenirea repetării situaţiei cu altă naivă?

  6. Nicu says:

    Eu zic ca nimic nu e alb si negru, sunt multe nuante de gri. N-as baga mana in foc ca doamna este o victima si preotul este un persecutor. E foarte usor sa analizezi o situatie conflictuala doar dintr-un punct de vedere, total subiectiv. Poate ca discreditarea a fost initiata de doamna, si nu de preot. Poate ca latura erotica a fost initiata de doamna, si nu de preot. Si chiar daca ar fi fost asa, pana la urma e un om divortat, care incearca sa-si implineasca nevoia de afectivitate, iar sexualitatea nu ii este anihilata doar pentru simplul fapt ca e preot.

  7. Nicu says:

    Ca sa imi continuu ideea, sunt extrem de rare situatiile in care intr-o relatie (vorbesc de tot spectrul relatiilor) unul este calaul suprem si celalalt victima perfecta. In general, e bine sa privesti cu scepticism o situatie in care unul din cei doi se erijeaza in victima complet luata prin surprindere. Pana la urma, vorbim de doi adulti care isi asuma ceea ce fac. Din ce inteleg, doamna in cauza a devenit la un moment dat indezirabila (tuturor ni se intampla, din motive pe care le intelegem sau, de cele mai multe ori nu). In acel moment ar fi trebuit sa se retraga cu eleganta, sa accepte ideea ca varianta unei casatorii nu mai este fezabila, ca este dreptul celuilalt sa se razgandeasca (chiar si fara sa se justifice), si sa aiba finetea sa se comporte ca un adult si sa evite situatia jenanta de a continua sa mearga la aceeasi biserica. N-a facut nimic din toate astea. Povestea o stim dintr-o singura sursa, nu stim exact ce s-a intamplat intre cei doi si putem doar specula. Da, nu este deloc in regula sa iti speli rufele in public, cu atat mai mult intr-o biserica, dar nu stim cine a initiat jocul persecutor-victima (probabil ambii joaca aceste roluri). Totusi, vorbim de denigrarea unui om si a unei intregi cariere a acestuia prin reclamatia facuta la Patriarhie. Reclamatia respectiva imi pune cel putin cateva semne de intrebare.

  8. Lorena Lupu says:

    Nicu, realitatea e că nici măcar nu e divorțat. În film apare informația că există o soție. Că a existat în tot acest timp. Că tipul nu voia decât un fling. Dar pe care l-a obținut promițând o relație. Iar când ești popă, NU faci genul ăsta de ticăloșie.

  9. Mihai Viteza says:

    @Nicu, faptul ca un preot are o relatie sexuala cu o enoriasa nu e ceva scuzabil.
    Ce, preotul nu stia ca el trebuie sa fie “barbatul unei singure femei” atunci cand s-a preotit?
    Asa se intampla in lumea civilizata — daca esti ofiter, politist, politician, profesor sau orice figura de autoritate, nu faci sex cu subalterne/paciente/enoriase; sau faci, dar cu riscul sa-ti pierzi postul.

    Tu ai insa dreptate:
    Lorena nu e obiectiva dar nici nu trebuie sa fie ca nu e in postura de jurnalist.

    Doamna nu e o victima!
    “hell hath no fury like a woman scorned” e un citat perfect pentru situatia data(sau pentru aia din post-ul cu dom’soara de 24 de ani amanta de buna voie si in plina cunostinta de cauza a unui barbat casatorit in privinta caruia Lorena si in general femeile nu vad o problema in a-i face “o tigaie guler” — pentru ca in principiu barbatul e porc si femeia victima).
    Doamna e insa propria victima pentru ca o barfesc babele, sunt convins ca preotul nu avea nici un interes sa se afle ce nemernic e.
    Doamna nu i-a facut reclamatie popii pentru ca ce sa spun, moare de grija babelor din parohie, sa nu fie prostite la randul lor — nu — doamna se poarta “like a woman scorned” si furia femeiasca o impiedica sa vada ca-si face rau punandu-si poalele-n cap sub diverse pretexte morale.

    • Lorena Lupu says:

      Aberezi, prietene. Aberezi crunt. Sau ești analfabet funcțional. Recitești frumos textul cu tipa de 24 de ani, vezi că am sfătuit-o să-l lase în pace pe om, și revii cu niște scuze pentru mâncat căcat cu polonicul.
      Și dacă noi avem un secret de natură profesională, cum e acela al spovedaniei, iar eu îl încalc, garantez că o să te dai victimă.

    • Lorena Lupu says:

      Și atâta timp cât popii sunt călăuze spirituale și reprezentanții lui Dumnezeu pe pământ, femei ca Antonia fac foarte bine să le expună comportamentul imoral, care nu cadrează cu misiunea la care s-au angajat și pentru care sunt plătiți. Jobul tău e acela de contabil, muncitor, șantierist, habar n-am, iar jobul ăstuia e să fie exemplu de moralitate pentru comunitate.

  10. mirabela says:

    Preotul o denigreaza si incearca sa o faca sa para nebuna, ca sa-i distruga credibilitatea si, in cazul in care povesteste ce s-a intamplat, sa nu fie crezuta. Cat despre naivitatea unei femei mature care cade in plasa unui escroc sentimental… eu i-as spune onestitate si puritate. Un om de acest gen greu isi imagineaza ca un un alt om, care pare bun si bland, poate fi un mincinos lipsit de empatie. Dar astfel de oameni chiar exista si unii sunt efectiv psihopati, desi poarta masti foarte agreabile. Indivizii acestia sunt foarte inteligenti si sireti si au capacitatea sa pacaleasca femei cumsecade si oneste, oricat de inteliente ar fi, mai ales cand au ocazia sa profite de un context de vulnerabilitate. Cei care o judecati n-ati trecut printr-o astfel de intamplare destul de socanta; sa descoperi ca un om care pare ceva, pare “perfect” (in psihologie se stie despre “masca perfectiunii” a psihopatului) este de fapt un mincinos lisit de empatie. Daca ceea ce spune doamna aceasta de calitate este adevarat, preotul acesta nu are ce cauta in casa Domnului. Face foarte bine ca-l da in vileag si astfel vertizeaza si alte posibile victime ale unui iresponsabil.

  11. Mihai Viteza says:

    Si nu am spus clar, de la bun inceput ca ce a facut preotul nu e ceva scuzabil si e nornal sa se lase cu pierderea postului?

    Chestia cu “tigaie in loc de guler” e amuzanta, da, dar arata perspectiva ta distorsionata intr-un caz unde barbatului aluia doar nevasta-sa are ce-i reprosa.
    Daca zic despre o femeie “sa-i puna mustata din perii de pe dosul palmei” — mai e asa amuzant?
    Nu, pentru ca femeia orice ar face “nu se atinge nici macar cu o floare” in vreme ce barbarului, ai sau n-ai ce-i reprosa, e totusi amuzant sa-i faci “o tigaie guler” pentru ca tu esti femeie, deci esti prin definitie o victima fara vina.

    Cam usor arunci cu jigniri, dar e de inteles, astea aduc reactii, la fel cu subiectele controversate(gen paranoida evidenta de la Iasi care-si acuza parintii ca o sodomizeaza, dar tu ai ales sa-i dai crezare in chestiunea cu bataia primita de la tac-su) si cata vreme publiculul tau tinta asta vrea, da-i cu polonicul, eu ma opresc aici.

  12. Sonya says:

    Cunosc eu un caz intr-un satuc unde a venit un popa nou si chipurile s-a indragostit lulea de o fatuca si la fel spunea ca vrea sa o ia de sotie. Fata nu a cedat dar mai avea un pic si punea botu. Dar sa vedeti colac peste pupaza ….femeia la care statea popa in gazda avea o fata. Si cand a auzit ca popa vrea sa divorteze si sa se casatoreasca cu fata respectiva , ce a zis? Dar de ce sa o ia pe asta cand poate sa o ia de nevasta pe fiica mea….Sa vedeti pana unde se poate ajunge…Si uite asa au umblat mama cu fata in calea lui pana i-a trecut popii de cea pe care chipurile vroia sa o ia de sotie. El este si in prezent casatorit cu preoteasa lui si femeia aia cu fiica-sa se tin si in prezent scai de el ca poate, poate o ia popa de femeie. Si uite-asa are o varsta, nu are nici macar prieten, ce sa mai vb de casatorie ca ea cred ca il asteapta pe popa pana la adanci batranete. Cat de proaste pot fii unele !

  13. Paul Oprea-Calin says:

    Stimată Doamnă/Domnișoară Lorena Lupu,

    Pentru că nu am știut unde/cum să vă trimit acest text îl postez la comentarii. A fost, însă scris pentru a vă fi adresat personal.

    Stimată Doamnă/Domnișoară Lorena Lupu,
    Scriu rândurile acestea în primul rând pentru Dumneavoastră; înțeleg de la cunoscători că blog-ul Dumneavoastră e foarte citit. Felicitări!
    Nu mai contează dacă alegeți sau nu să faceți public acest mic text; (dacă îl veți face, aveți acordul meu, doar asupra acestor rânduri). Mi-ar plăcea să-l faceți public, dar mai cu seamă mi-ar plăcea să reflectați la ce vă scriu. În momentul de față, pentru mine, atât de blamatele televiziuni (în sensul că sunt de cancan, la asta mă refer, de parcă la televiziunile de știri ar fi mai puțină mizerie!), care au publicat povestea Doamnei Antonia Enache sunt, profesional și etic, cu mult peste ceea ce ați făcut Dumneavoastră. Să mă iertați că v-o spun atât de direct! Adică, reprezentanți ai televiziunilor respective m-au sunat și m-au întrebat dacă e adevărată acuzația/acuzațiile, dacă vreau să mă apăr, etc. Nu cred că au făcut-o de grija mea, ci știau că este o obligație etică, deontologică, să ceri și părerea persoanei acuzate. Sperau, poate, să iau parte la show; din păcate, (pentru dânșii), nu sunt bun la asta (ca la multe, foarte mult altele, de altfel).
    Dumneavoastră nu ați făcut acest lucru. Avenit Doamna, v-a furnizat versiunea D-ei, nu ați ezitat, v-ați simțit datoare (față de adevăr?) să o publicați imediat!
    Eu am explicat – aflându-mă față în față cu Doamna Antonia – Superiorilor mei ierarhici ceea ce era de spus. Doamna Antonia nu a putut proba acuzația, pe care D-sa nu o consideră gravă, că eu aș fi avut o relație cu D-ei, că am fi avut/întreținut, citez “nenumărate relații intime”, pentru că nu s-a întamplat așa ceva! Doamna “refuză” sa probeze acuzatiile. Așa spune D-sa. De fapt nu poate! Doamna a uitat că mi-a trimis în 20. 12. 2018 un text în care scrie că speră (să mă iertați) că va cunoaște cu mine împlinirea fizică. Vorbește așadar la viitor, în 20 decembrie, pretinzând, acum, că relația noastră ar fi durat pînă în octombrie! În altul dintre aceste numeroase texte Doamna se întreabă, descriindu-mă măgulitor (aș fi, spune D-sa, chiar cu aceste cuvinte: frumos, foarte cult, având posibilitatea să am orice fremeie aș vrea, se întreabă așadar, de ce am ales-o pe D-sa, căsătorită, re-căsătorită, bolnavă, cu copil, locuind la doi pași de Biserică, nu la casă, pe o străduță necirculată, ci la bloc unde sunt atâția ochi. Trebuie să admit că e o bună întrebare! (Eu am acest texte. Nu mă veți ține, însă de rău că nu vi-l trimit: le-au văzut și le vor vedea, deși Doamna nu mi-a spus explicit că e ceva confidențial, doar cei care trebuie să le vadă, Superiorii mei, poliția etc.). Dar, altceva v-aș ruga pe Dumneavoastră: să evaluați situația următoare: judecă rațional un om care face o acuzație de acest gen (că a avut o relație fizică cu cineva), pe care refuză apoi sa o probeze, pretinzând că este, citez, “prea intim” ceea ce i se cere (să probeze, oricum vrea/poate D-sa, acuzația? (E vorba, între altele de indicarea unor eventuale semne particulare de corpul meu, și pe care, date fiind “nenumăratele relații intime”, ar cam trebui să le știe).
    Și, v-aș mai întreba, cu permisiunea Dumneavoastră, cum se numește o acuzație nesusținută, acuzație care aduce un prejudiciu de imagine atât de mare unei persoane și instituției pe care o reprezintă?
    Încă ceva, am fost acuzat că am vorbit în Biserică, încitând la ură! Departe de mine gândul acesta! Am făcut-o pentru că Doamna mă amenințase de multe ori că se va duce în presă, că va face public, ceea ce pretindea D-sa că s-a întâmplat, etc. etc. Știam că o va face, pentru că, a fost foarte consecventă și parolistă: m-a reclamat peste tot pe unde amenințase că mă va reclama! Doamna spune că i-am defăimat familia! Dar familia mea? Dar cei care țin la mine și care au de la mine anumite așteptări? Am gândit, (deși nu sunt sigur că nu am greșit), că trebuie avertizați, cumva, asupra a ceea ce se întâmplă! (Să-mi îngăduiți aici o paranteză: Cînd am văzut-o a doua zi în Biserică, după seara în care am vorbit, am fost șocat! Am gândit că: fie e de o răutate fără margini și va suține în continuare că am fi avut o relație, știind cât de gravă este acuzația aceasta pentru un preot, și e acolo ca să arate că nu minte, nu are de ce-i fie rușine,
    fie, (trebuie să mărturisesc că această a doua variantă mi s-a părut mai plauzibilă): Doamna chiar crede că între noi s-a întâmplat ceva! Din momentul acela ura/aversiunea mea pentru D-sa și acțiunile D-ei a încetat cu totul. Mulțumesc Domnului!).
    Așadar, am vorbit pentru că am vrut ca șocul unei astfel de știri să fie atenuat cumva! Sunt mulți oameni în Biserică, în Parohia aceasta, care a trecut prin multe încercări în vremea din urmă, oameni de care mie îmi pasă, și care chiar nu mai meritau așa ceva! Am vrut să-i asigur cumva că nu i-am trădat trădându-le încrederea pe care mi-o acordă, mărturisindu-mi-se, cerându-mi sfatul… Că încerc și mă rog – Dumnezeu știe că nu mint – să fiu la înălțimea încrederii și repectului pe care mi-l arată!
    E foarte urât tot ceea ce s-a întâmplat, îmi pare rău pentru familia mea și pentru cei ce mă iubesc/prețuiesc, că trec prin asta! Le cer iertare și-i rog să nu fie supărați! Eu nu sunt!
    Sunt încă foarte multe alte lucruri urâte în toate textele pe care Doamna Antonia mi le-a timis. Despre acelea nu voi spune nimic.

    Cât despre mine, iertat să-mi fie, dar spun aceasta (dacă veți face public acest mic text), pentru toți cei care s-au întrebat sau se întreabă de ce nu am răspuns nicicum: dacă Domnul Dumnezeul meu, a rânduit să mi se întâmple acest lucru, poate e din cauza mândriei mele (deși El știe cât de deprimat sunt eu adeseori din cauza exasperantei mele mediocrități), sau din altă cauză, dar nu pot decât să mă înclin, să primesc, pentru că dacă El nu ar fi îngăduit, nu s-ar fi întâmplat! Iar Domnul, celor ce-l iubesc pe El, toate le lucrează spre bine! E ceea cred și i-am învățat pe băieții mei, pe băieții mei de la Seminar și pe enoriașii mei! Eu, cum aș putea să nu fac ceea ce învăț?

    Cu bune ganduri, pr. paul (oprea-călin).

    • Lorena Lupu says:

      Interesant, l-am primit identic și în mail. Și v-am răspuns ce vă răspund și aici: în măsura în care îmi puneți la dispoziție mesajele pe care pretindeți că le aveți de la dna. Antonia și în măsura în care îmi explicați cum de i-ați expus problemele familiale și de sănătate dezvăluite în timpul spovedaniei (lucru pe care nu puteți nega că l-ați făcut), sunt de acord să vă public.

      Chiar presupunând că ar fi adevărat ceea ce pretindeți, și anume, că idila a fost doar în imaginația enoriașei dumneavoastră, asta nu justifică faptul că ați țipat la ea în biserică și ați umilit-o în multiple rânduri. Conduita dumneavoastră nu e aceea a unui preot.

  14. gabi says:

    Să mă ierte Dumnezeu dacă greşesc, dar in ceea ce scrie parintele este un pic cam multa modestie/umilinţa ca să fie sinceră, chiar şi pentru o faţă bisericească. Scrie cu liere mari toate formele de adresare către ceilalţi (doamna Enache, dvs.)
    Doamna Antonia,
    Așa spune D-sa.
    deși Doamna nu mi-a spus explicit
    cu permisiunea Dumneavoastră,
    în timp ce dansul se semeaza scriindu-si numele cu litere mici :
    pr. paul (oprea-călin).
    şi se declară mediocru, fiind conştient că nu este:
    “cât de deprimat sunt eu adeseori din cauza exasperantei mele mediocrități”
    Hm. O fi autentică această “smerenie”?

  15. Vlad says:

    @Gabi — da si nu — narcisicii sunt intr-adevar deprimati si haituiti de “demonul”-parinte-critic din capul lor care le spune mereu ca nu sunt suficient de buni.
    Narcisicii sunt lipsiti de empatie si sunt in stare sa calce in picioare o persoana care pana ieri era obiectul celor mai profunde pasiuni.
    Narcisicii nu suporta critica celorlalti si tind sa explodeze nuclear la cel mai mic afront real sau inchipuit adus propriei imagini.
    In mod ironic narcisicii sunt si ei adesea victimele celor care le hranesc nevoia de admirarie si ai propriei lipse de empatie — ca in cazul de fata — narcisicul nu-si da seama ca falsa modestie nu tine la oricine; narcisici sunt infractorii aia care au impresia ca-i cuceresc pe politist si se baga singuri in cacat vorbind mai mult decat trebuie cu cine nu trebuie (cam cum face preotul acum cu Lorena).

  16. Un cunoscător says:

    Pt necunoscători: BOR, și in general biserica organizata la asemenea nivel are proceduri bine stabilite pt orice situație. Dacă un preot este hărțuit de cineva, PREOTUL SE ADRESEAZĂ BOR, PREOTUL CERE AJUTOR ȘI SE DELIMITEAZĂ DE SITUAȚIE – asta când NU ARE NIMIC DE ASCUNS. BOR intervine, investighează și participa in mod direct la medierea conflictului. Totodata susține preotul respectiv. In cazul de fata, preotul nu a notificat, a ascuns acuzațiile – evident, nu pt ca este nevinovat. Când femeia a contactat BOR, măcar atunci trebuia sa ii lase sa medieze. In schimb el a ales sa o umilească public pt ca l-a expus (creștineștineste, demn de un cleric). Ca urmare și femeia a ieșit public și a vorbit despre caracterul de prădător, nu de servitor al Domnului, despre suferintele ei și s-a aparat. Tocmai, pt ca are demnitate, își asuma faptul ca a fost naiva, dar refuza sa lase capul in jos. BRAVO EI!
    Este evident ca preotul a profitat de vulnerabilitatea femeii – un prădător asupra unui vânat ușor de încolțit. Pt toate “creștinele sfinte”: răutatea voastră anulează orice urma de creștinism. Degeaba țineți post, degeaba faceți mătănii. Femeia este victima, cu greselile ei poate, dar victima. In România (ortodoxa) VICTIMA e călcată in picioare și mai rău, in cazul de fata chiar de “surorile” care ar fi trebuit sa o ajute sa se vindece sufletește. Abuzul nu se ascunde, victima nu se crucifica și mai rău, iar iertarea și consilierea trebuie oferită amândurora. Cam asta face Dumnezeu, nu și “crestinele ortodoxe”.
    Clericul nu este la prima abatere, reiese ca are experiența, dar este prima data când e expus. Sper ca una din “sfintele” astea sa ii cada victima lui sau unuia ca el, sa le aud atunci cum spun “mi-am meritat soarta”.
    Iar BOR… cu siguranța au determinat care este adevarul, dar stau ascunși ca “lumea uita”. Dacă ar fi determinat ca preotul este nevinovat, BOR ar fi ieșit public și ar fi comentat pana la stingerea conflictului.

  17. romanianalien says:

    Arunca un ochi si pe asta, te rog. Kkt crestinopat cu polonicul:

  18. Adrian Savin says:

    Ea nu ajunge nici până la CARREFOUR cu problema ei, și mai pomenește de CEDO.
    Au trecut mai bine de 2 ani de zile și femeia asta cu destule probleme fizice și psihice încă mai speră ca Taica Popa să o ia de soție. Nu e în stare să accepte realitatea măcar. În plus, preotul e pe picior de plecare din parohie. A mințit asta e clar, dar dacă ea a pus botul și a ridicat coada acum să tragă ponoasele. Cum naiba să faci sex cu popa ? Ce fel de credincioasă ești ? S-au anulat toate participările ei la MASLU și tot. Tot POPA O FRECA, TOT POPA O DEZLEGA. E DE RÂSUL CURULUI.

    • Lorena Lupu says:

      Ce face ea acum e decizia ei, și nu e subiectul prezentei postări. Nu ea a îmbrăcat haine preoției și și-a asumat să ghideze spiritual comunitatea,

  19. Nicu says:

    Ce o mai fi facand Tuculescu? O fi continuat procesul?

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: