Michael Haulică are o propunere curajoasă şi interesantă aici şi mai ales aici. Zice guru Mike:
Microtextul este o povestire de 140 de semne. Nu moare nimeni dacă nu sînt exact 140 (să luăm o marjă de 5, plus sau minus).
Bun, provocarea e să redai o acţiune sub formă de pastilă super-concentrată. Uite o încercare: are 144 de semne grafice şi se intitulează
Conversaţie cu un canibal
Sunt canibal. De ce mi-ai ieşit în cale? Instinctul meu ucigaş mă obligă să te sfâşii. Bine – dar te rog să mă mănânci cu multă, multă tandreţe.
*************************************************
Later edit: Uite şi una de 142 de semne grafice:
Un ciocănit
Cineva bate la uşă. Cine e? Linişte. Mi-aş fi dorit atât de mult să fii tu, încât am ales să nu deschid. Nu vroiam să risc încă o dezamăgire.
Dadaist vorbind: Un om din Tecuci avea un motor. Si la ce i-a folosit?, 53 de semne.
Ideea e foarte tare, dar trebuie să respecţi lungimea de 135-145, ca să fie microtext.
Ca de exemplu:
Un om din Tecuci avea un motor. Nu o maşină, nu un camion. Nici un cal, nici un măgar (în afară de sine). Ci un motor. Şi la ce i-a folosit?
(141 de semne, yeeeaaah! closer & closer).
…dar nu i-a folosit la nimic. ca sa fim mai exacti. cam cit magisterul ursachi…
michael, vezi că ai “wordpess” la link, şi te trimit ăştia în spam.
cu alte cuvinte – mă publici şi în varianta micro?
Am baut, din paharul de cristal, nectarul fericirii, iar dupa aceea mi-am adunat toate lacrimile si l-am spalat cu mare viteza, ca sa nu bea din el cineva si sa se …otraveasca.
îhî.
întrebare către popor: toată lumea se gândeşte la ce mă gândesc eu când citesc sintagma “nectarul fericirii?” 😆
Sa speram ca nu :))
Uite si varianta mea:
Un fulg de nea. Inca unul. Si inca unul. Nu-mi vine a crede ca ninge iarasi. Credeam ca iarna s-a lasat de sportul asta. Sau macar ca ii este prea lene sa presteze. Nici o sansa.
(o poza pentru textul asta ar putea contine, nici mai mult nici mai putin decat…ninsoare. Original, nu? rofl)
Sa incerc:
O cireasa e un fruct pe care il privesti, il alinti, ii scuipi samburele printre dinti, gustul ei te bucura, iar forma ei aminteste de sarutul iubitului. Cireasa sublima,dulce si draga !
Cam 149, v-am adus iz de vara!
In seara aia era cer senin si oamenii aveau timp sa se uite la stele; si erau cafenele cochete, cu muzica buna si cu fatade primitoare, si erau felinare aprinse si noi eram fericiti. Si atat.
Anthea: Ba eu cred că microtextul tău ar fi putut fi “Un fulg de nea. Încă unul. Încă unul. Încă unul” şi tot aşa până la 140. Şi poza să înfăţişeze un robinet picurând. 😛
cutza: poate sunt eu în pase mai sarcastice, dar nu mi-a adus decât un iz de manual de botanică de clasa a cincea, exceptând exclamaţia plină de pătrundere de la final.
raluca hippie: îmi place. 😀
Statea cu pieptul deschis pe masa de operatie. Au masurat gresit valva necesara inimii ei si operatia a durat sapte ore. Mi-a povestit cand deja trecusera opt ani de atunci.
Mersi, data aviatoare asa voi face :))
Mersi, data aviatoare asa voi face 😀
Te inteleg, Lorena, interpretarile pot fi multiple, nu ma upar eu pe tine dintr-atat.
*supar
Claudiu: nu era mai simplu să introduci pronumele de la bun început? Iar propoziţia finală aş corecta-o “Mi-a povestit toate acestea opt ani mai târziu”, dar nu-ţi mai iese la numărătoare. 🙂
Anthea: ok. 🙂
nici mie nu mi-a sunat bine 🙂 nu-s mare artist, recunosc..
O primavara frumi!! uitasem.
Dar nu e vorba de mare artă, e un secret banal: formulează frazele aşa cum le rosteşti. Adică simplu. Aşa se pot evita patetisme, penibilităţi, metafore forţate şi muierisme ridicole, care pe mine una mă fac să vomit.
daca nu aveam presiunea numarului de caractere si alte chestii poate imi iesea mai bine. sa nu vomiti ca-ti strici dantura 😉
Banc cu canibali :
Gigel-grasu’ si Bula-aschilabicu’ cartierului, sunt prinsi de canibali intr-o excursie in Papua-Noua Guinee.
Vazandu-l pe Gigel, imediat, shamanul tribului decreteaza : ” Asta gras la ciorba, pasta de mici, chiftele , sarmale si piftie “.
Restul tribului comenteaza : ‘Bine, dar cu uscatu’asta ( de Bula) ce facem ?
“Shamanul isi baga un desht’ in nas si decreteaza : ” Jupuit de piele, merge la cisme( mocasini=in limba din Noua Guinee )”.
La care Bula, triumfator, se dezleaga rapid la o mana, smulge un cutit de obsidian (?) dupa o masa si incepe sa se injunghie , sacadat, in timp ce repeta : ” Sa va intre apa-n cisme/Sa va intre apa-n cisme ,etc.”
Al doilea banc cu canibali ;
Familia clasica de canibali : mama,tatal( nu apare, plecat la vanatoare) si doi copii minori ( nu conteaza sexul).
Dupa o vanatoare foarte reusita, mama pregatise mai multe feluri de mancare : supe, fripturi,desert, etc.
Unul dintre canibalutzi, incepe sa faca mofturi la masa : ” Pai, ia uite ce mi-ai pus mie si ce are frate-meu in farfurie!”.
La care, canibaleasa de ma-sa,exasperata,dar care urmase un training educational, la initiativa fundatiei non-profit “Salvati natura de specia umana “, ii spune :
” Fanele, mama, cine nu mananca bataturica , nu mananca nici ochisor “
claudiu: Te rog, nu deveni defensiv, că nu mă refeream la tine. În general, oamenii, când încep să scrie, îşi propun: bun, hai să arăt că pot să mă rup în figuri şi să băs un aer sofisticat. (aşa făceam şi eu pe la opt ani, când umpleam zeci de caiete cu nişte scrieri de-a dreptul oribile şi de necitit). În loc să se concentreze pe mesajul pe care îl au de transmis, fac munţi de retorism. Cea mai tare metaforă a unui critic – nu mai ţin minte care a zis-o, dar a zis-o fain – e aia cu “scuturarea de podoabe”.
vulpe: looool. (cu obiecţia că mocasinii vin din America de Nord, nu din Noua Guinee 😉 )
Just passing by.Btw, you website has great content!
N-am avut alt echivalent pe moment la cisma in limba din noua guineza.
Da…eu nu pricep…pai, ori scriem propozitii din alea masurabile in nr de sunete, ori conversam cu canibalu’.Pe net, ca nu as vrea sa vad un canibal in realitate.
caut nume de amanta,ca sa pot s-o strig in gand.
dau la schimb un obiectiv Olympus si o doza de optimism exagerat. accept si second hand.
mike: 10x.
vulpe: şi nu era mai simplu să eviţi paranteza aceea? 🙂
cutza: nu prea înţeleg care-i problema mătăluţă la faza asta. dacă eu, muterul blogului, nu am un deranj interior la gândul că unii scriu microtexte şi alţii canibalisme, de ce ai avea tu?
merlinlx: supeeeeerb!!! uite, ăsta e un microtext perfect. mă bucur să descopăr că nu cu sensibilitatea mea e problema, ci cu materialul furnizorilor.
Lorena, daca eram cu totii talentati si priceputi, aveai o cohorta de scriitori si se cam duce naibii diversitatea 🙂
Am crezut ca o sa puna cineva un banc cu canibali. Acu vad ca a pus Vulpe unul. Am ras de m-am prapadit
Bun, cum ar i trebuit facut ca sa fie bun? Ca ma apuc si fac o saptamana numai microtexte, exersez, no!
anthea: dar nu diversitatea era problema mea, când nu mi-a plăcut un microtext. tu pe al tău l-ai scris la mişto, recunoaşte.
cutza40: nu e vorba de un “trebuie” universal valabil. Eu nu îţi pot spune decât ce gen de scriere prefer eu. O alegere sută la sută subiectivă, deci.
Mi-e silă de trăirisme, patetisme, clişee de genul celor pe care le vezi pe ilustrate, sau efuziuni lirice. Îmi plac lucrurile care se citesc printre rânduri, sugestiile, sarea şi piperul.
Gândeşte-te la un lucru pe care vrei să îl spui cu astea 140 de litere şi spaţii dintre litere, şi la un mod cât mai simplu de a-l spune.
ti-am urat o primavara frumoasa!
lasa ca stiu eu tot in rest.
Frumuseţea primăverii mele nu depinde doar de mine, ci şi de diverşi factori. Şi factoriţe.
pai daca un factor isi rupe un picior sau schioapata, moare frumusetea primaverii?
eu cu drag ti-as da o floricica in ghiveci, martisor, borcan cu zacusca sau ceva… si indiferent cu vrei sa raspunzi, ma protejeaza peretii informaticii 😀
dacă un factor îşi rupe piciorul sau şchioapătă, moare frumuseţea primăverii mele interioare.
din păcate, este vorba despre cea mai fragilă frumuseţe şi cea mai capricioasă primăvară din lume.
Salut, sunt Andra si fumez iarba. Ma simt aiurea si fumez ca sa uit. Tata e curvar, dar mie simpatic. Mama e puternica. Are ochii mari si albastrii ca cerul. Daca teai uita la mine nu ai stii, fututen gura sa te fut! (167)
Lung, nenică. Şi vezi că în 140 de semne se numără şi spaţiile.
a, pai am si eu 144 de semne fix
Ieri m-am intalnit cu un extraterestru pentru ca ma astepta in fata usii, m-a rugat sa-l las sa ma manance daca era lihnit de foame, asta-i.
Am numarat si spatiile, m-am incurcat de vreo sapte ori, dar pana la urma mi-au iesit neaparat. iau vreun premiu, ceva?
dodu: una la mână: din punctul meu de vedere, un text, ca să aibă un rost pe lume, trebuie să exprime fie o emoţie, fie să mă ia pe neaşteptate cu o poantă. Aici, nu întâlnesc nimic de acest gen. Măiestria acestui gen literar e ca bariera lungimii să nu dăuneze calităţii scriiturii.
Înainte de a pretinde premii, cred că ar trebui să facem în aşa fel, încât să fim demni de ele.
două la mână: blogul cu premiile e cel la care vă trimite linkul din postarea mea. http://microtexte.wordpress.com.
iata cu ce nonsalanta e debitat un nimic in fix 140 caractere iar eu sunt calaul aripilor propriei muze daca zboara mai sus de inaltimea mea.
păi de ce îţi asasinezi propria muză, idiot? mi se pare un proces de autocastrare. 😀
extraordinar am dat click dreapta pe text si l-am vazut afisat gata translat in engleza!!!
with off-hand that there is nothing cutting fixed in 140 characters and I am his muse wing stall if flying above my height.
intr-adevar sincretica sintetica simpatica limba british l-a comprimat in 123 caractere 🙂 anyway sunt deja un clasic international deci
Pentru chipdelut :
-imi aduci aminte de bancu’ ala cu Bula care i-o punea lu’ sor’sa si dialogu’ inteligent dintre cei doi, postcoitum : ” Bula, da’ stii ca ai inceput futzi mai bine ca tata? ”
Bula : “Stiu, mi-a spus si mama “.
Si acum intre noi, barbatii, trecuti de 45 de ani : “Ce aftershave folosesti dupa barbierit electric ?”.
Mai am sfatul ala cu : “onania tampeshte”, dar cred ca la tine e prea tarziu.
Eu ma ascundeam dupa cravata ta si tu dupa parul meu. Acum ma ascund dupa bretonul meu si tu in spatele unei cravate. Traim un cliseu, asai?
foarte mişto. 🙂
Draga “Asai”, imi pare nespus de rau ca nu te-am scris corect. Sa speram ca intr-o zi o sa radem impreuna. Impreuna cu Team si Intro.
Rusiniiiica.
licenta poetica bai smokina nu intelegi nimic din arta… ar fi rezultat 141 caractere cu tot cu cratima.
şi eu am luat-o tot ca licenţă poetică, atunci când am citit-o pentru prima oară. uneori, cin’ se scuză se acuză. 😛
O fetita cu fundita pe o plaja scormoneste in nisip.Si descopera un diamant.
Un bijutier zice-Mai fetita,cit vrei pe aceasta pietricica?
-Vreau o inghetata!
Bijutierul ii da un dolar.Fetita e multumita.Si bijutierul e multumit.
gaseste un dialog dintre fulgul de nea si om