Bine, nu e gem, e magiun. Şi nu e magiun de oricare, ci magiun de Topoloveni.
Azi am descoperit că Magiunul de Topoloveni are cont pe Facebook, şi am devenit fan. Pentru că îmi încep toate dimineţile cu Magiun de Topoloveni. Seara, înainte de culcare, îmi îndulcesc visele cu o linguriţă de magiun de Topoloveni. În portofel, ţin acte, bani, şi un borcănel etanş de magiun de Topoloveni. La gât am un colier cu o sticluţă de argint, înlăuntrul căreia se află magiun de Topoloveni.
Singurul accident de maşină din viaţa mea l-am suferit în timp ce mă uitam după un camion pe care stătea scris “Magiun de Topoloveni”. Şi cred că tot la Magiunul de Topoloveni s-au gândit şi autorii următorului cântişel:
şi uite, ca dovadă că sunt fan: nu îmi doresc ca răsplată pentru această reclamă decât un borcan de magiun cadou la adresa redacţiei. Să vedem dacă reuşesc să cuceresc acest cadou. 😀
Pentru Barry White,multumiri , iar magiunul stiu de ce-ti place, nu ingrasa.Nu contine zahar..
Umbal veste-n tot orasul,
Cum ca vine iepurasul,
Sa aduca pe-nserat
Paste bun si luminat.
Liniste-n gind si suflet ptr tine si cititorii tai!
Eu cu serbetul, tu cu magiunul, in ultima vreme amandoua avem vise dulci 🙂 Si da, e bun magiunul ala acrisor amarui,mai ales cu miezul alb din samburii de caisa sau cu miez de nuca… si cu un pahar cu lapte… hmmm
Barry a gresit. Oricât ar avea el o voce de ma facea mama creol daca se dadeau vize pe vremea aia, a pus zahar în magiun. Sacrilegiu. Hence the obesity.
Altfel, magiunul ala e elixir, panaceu, e Gerovital H3 plus nebanuite virtuti afrodisiace. Lorena, mai bine pune mâna si trimite tu încoace vreo doi boxpaleti, îti vând magiunul în occident la pret de Lamborghini Miura, juma-juma si ne cumparam câte o insula-n Paific. Avem noi tupeu obraznic sau nu ?
păi şi ce fac eu pe o insulă-n pacific? de una singură?
Pai atunci erata: UNA bucata insula în Pacific. În regim de indiviziune. Da’ ma codeam, nu cumva sa zici ca atentez la bio.
Hamac aduc eu, ca am. Oricum e mai util acolo decât aici la umbra ciresului si a gutuiului din gradina.
Adu prieteni.
Insula în Pacific, hamac si magiun de Topoloveni, ce ma-sa-i mai trebuie omului care este pentru ca sa fie fericit ?
O să te dezamăgesc. Omului care este eu îi trebuie glorie. 🙂
Hmmm, blogul tau are iz de magiun de la bunica, dar si de ciocolataaa. Sarbatori fericite!
Ei bine, mie nu-mi trebuie glorie!
Fac eu afacerea!
Ma duc eu cu eu musiualexandru pe una bucata insula din Pacific, cu hamac si magiun de Topoloveni, dupa ce impanzim Occidentu’ cu magiun.
Si-aduc bonus o stergura rosie, s-o agatam de hamac. 🙂
eu nu aş ajunge până-n Occident cu magiunul. L-aş mânca pe drum.
Stai sa-ti zic.Am ajuns sa te citesc(pe blog) din intamplare-erai la blogroll pe un alt blog.Si dupa ce citesc, inchid.Si cand vreau sa mai citesc imi dau seama ca am uitat cum te numesti.Si cand te gasesc vad ca n-ai pierdut vremea.Acum sa revenim la “magiun”.Caru’ mare a facut sa ma nasc si sa copilaresc in zona(sunt satul de magiun de Topoloveni).Asa ca iti ofer ,daca vrei, nu unul, nu doua, ci…..cate borcane de magiun de Topoloveni vrei(reclama) cu predare personalasau ca in filme (iti las marfa la intersectia 543 cu 230 langa tomberonul verde) .Numa’ sa zici de care.