Cum rezişti presiunii unui grup agresiv

Foto: picjumbo.com

Când am făcut o poză cu Ana Măiţă, o persoană care n-a fost decât graţioasă, generoasă şi extrem de amabilă cu mine, am declanşat furia colectivă a mafiei organizate a “iubitorilor de animale”. şi folosesc “iubitori de animale” cu ghilimelele de rigoare. Pentru că scopul lor nu e să salveze şi să aibă grijă de animale, ci să acopere de lături, minciuni, insulte şi hate orice persoană care nu le susţine agenda. Mai grav: chiar şi pe o persoană care le susţine agenda, dar mai are şi o viaţă pe lângă, şi nu o poate dedica în întregime ideilor şi directivelor lor.

De trei zile, pagina mea e câmp de  luptă. Pe grupuri, diverşi formatori de opinie bolnavi psihic şi însetaţi de sânge trimit buluc de gigei sclaveţi, care nici măcar nu ştiu pe cine înjură, dar înjură, latră, urlă, în virtutea uberabuzatei “libertăţi de exprimare”, care, iată, deschide o portiţă pentru libertatea de cyberbullying, intimidare, abuz verbal, presiune, şantaj. “O să te lăsăm fără cititori”. Şi colac peste pupăză, deja postează afirmaţii mincinoase şi despre mine. Ceea ce îmi dovedeşte că lucrurile pe care le scriu despre Ana sunt, de asemenea, 99% minciuni şi născociri.

E un nivel de psihoză şi de misecuvenism legat de viaţa altuia care probabil că ar zdrobi pe cineva mai slab de înger. Dar cum eu NU am de gând să cedez acestui arsenal de tactici de persuasiune, îţi voi povesti ce să faci să nu cedezi nici tu, dacă în viaţa ta se oploşeşte un grup de gunoaie toxice care vor să te supună şi să te submineze.

  1. Nu le iei în serios nici o afirmaţie. 

Să pretinzi e uşor. Să ţipi că tu vrei aia, aia şi aia e simplu. Orice copil de 2 ani o face. Copilul de 2 ani nu e conştient de limitele în care pretenţiile lui încalcă libertatea personală şi dreptul la opţiune al altora. şi nici de faptul că nu poţi cere nimic de la oameni care nu-ţi datorează nimic.

Aşa şi gigeii şi vasilicile care se adună buluc să te terorizeze pe temă dată. Au maturitatea emoţională a unui copil de 2 ani şi exact aceeaşi proprietate a afirmaţiilor. Ai de ce să cedezi unui copil de 2 ani care ţipă şi se agită? Da, dacă îţi cere o napolitană. F*** NO, dacă îţi cere să-ţi dicteze ce prietenii să ai.

Drept care, dacă unii te f foarte tare la icre să faci ceva ce nu au dreptul să-ţi ceară, te deconectezi mintal şi cânţi: lalalala.

E chiar mai important să faci asta, decât modul în care alegi să reacţionezi. Nu-i lăsa să aibă putere asupra ta. Detaşează-te pe interior. 

*

2. Lasă-i să atârne. 

Nu le răspunde imediat şi nu căuta un mod amiabil de a le face pe plac. Repet: ăştia îţi cer chestii CARE NU LI SE CUVIN. Dacă le arăţi disponibilitate, te-au mâncat de viu.

Repetă, over and over again, “nu”. “Nu îmi spui ce să fac”. “Nu îmi dictezi cum să-mi trăiesc viaţa. Nu eşti factor de influenţă în deciziile mele”.

Puterea lui “nu” este absolută. Dar fii convins de NU-ul tău, lasă-l să vină din cea mai intimă fibră a fiinţei tale şi nu ezita nici dacă sunt zece, nici dacă sunt trei mii.

Puterea e la tine.

3. Proiecţiile şi psihozele lor sunt problemele lor, şi nu e treaba ta să le tratezi 

Şi, dacă sunt problemele lor, să-şi vadă ei de ele. Nu pe timpul tău, că nu ai de ce să investeşti timp în pretenţiile fără acoperite ale unui mob de misecuvenişti.

Omul din ziua de azi nu-şi preţuieşte îndeajuns timpul. Nu ştie cum să-l compartimenteze, să nu-l mai piardă pe toate rahaturile şi inepţiile.  Nu, gigel, faptul că tu vrei aia şi aia NU e problema mea. Te justifică ceva să-mi ceri aia şi aia? Nu? Marş voios în direcţia generală a pxlii mele structuraliste.

4. Nu ceda la jigniri şi ameninţări 

Dacă un individ are de oferit ceva de calitate, o va face. Cei care recurg la jigniri şi ameninţări sunt cei care nu au nimic altceva de oferit.

De cum cineva atacă în acest mod, tu îl treci instant în recycle bin-ul tău mintal şi extragi din jignirile şi insultele lui mai multă bază pentru NU. Cu atât mai mult NU.

5. În definitiv, fă ceea ce e mai bine pentru tine. 

Ia decizia raportat strict la ceea ce îţi place şi ceea ce te bucură. E viaţa ta. N-o trăieşte haita de cretini, o trăieşti tu. În ceasul morţii, haita de cretini nu va fi lângă tine să te ţină de mână. Eşti responsabil pentru fericirea ta, nu pentru a lor.

6. Prin urmare, elimini în totalitate, sau cât poţi tu de mult, acest tip de persoane. 

Dacă poţi rupe complet legăturile, fă-o. Dacă nu, limitează la minimum interacţiunea. Păstrează distanţarea socială, la propriu şi la figurat. Arată-le cât se poate de limpede că nimic din presiunea  lor nu te va împiedica să faci exact ce vrei, când vrei, cum vrei, cu cine vrei.

Iar dacă, dimpotrivă, tu erai cel care le oferea până acum chestii, retrage-le fără regrete.

Nu ne jucăm aşa, b**ch. Iar presupunerea ta că ne putem juca aşa vine cu consecinţe.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

 

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. o ana says:

    uite, ea si-a mai castigat un follower, dar tot nu reusesc sa inteleg de ce sunt asa porniti impotriva ei? Ce a facut? Vad ca are pisica (si copil, deci clar tine la animale daca are timp de 2 fiinte)

    • Lorena Lupu says:

      a exagerat în 2013, când un copil nesupravegheat a fost omorât de un câine fără stăpân. sau nesupravegheat şi el, legendele vin cu versiuni.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger