Cum sărbătoresc eu identitatea de român

Odată ce lozincile AUR le-au amintit tuturor nebăgaților în seamă să fie mândri că sunt patrioți, s-au trezit o grămadă să ragă tare la tine, mai ales de Halloween și de Valentine’s Day, că de ce petreci la sărbători de import, de zici că, dacă ești român, ai obligație sfântă să mănânci mămăligă la fiecare masă, să te încalci numai în opinci și să cânți numai piese care încep cu „foaieeee verdeeee”.

Sigur, cam acelea sunt zilele când se mai lărgește lista de block cu 100 – 200 de capete, pentru că singurul context în care îmi spui ce să fac e un contract de muncă / colaborare unde mă plătești cât vreau eu să mă plătești. Mănânc ce îmi place, sărbătoresc chestiile cu care rezonez, mă îmbrac cum consider eu, și naționalismul nu joacă în rol în aceste alegeri.

Înțeleg să îmi sărbătoresc identitatea de român în moduri care mă reprezintă, și să îmbrățișez ceea ce mi se pare demn de celebrat.

Adică.

A) Scriu de 15 ani în limba română

Dacă aș avea câte un euro de fiecare român plecat în străinătate care mi-a spus că se simte acasă când îmi citește zi de zi articolele, aș avea acum propriul meu teatru privat în centru. Ziua spectacole, noaptea dezmăț.

Faptul că scriu în continuare românește, deși aș ști să scriu la fel de bine în engleză și aș viza un public mai amplu și mai generos în donații e modul meu de a-mi celebra identitatea de român.

B) Citesc / recit online poezii și proză a unor autori români

Românii nu-și respectă cultura. Își uită scriitorii, poeții. Chiar și pe cei clasici, cu excepția a vreo zece nume, cu care te terorizează școala pentru bacalaureat. De cei contemporani nici nu vorbim. Eu n-am mai scris de zece ani o carte, tocmai pentru că piața editorială din România e o glumă jalnică, a cărei victimă este întotdeauna autorul, iar publicul se milogește de tine în mesaje private să le dai cartea gratuit.

De aceea am obiceiul, pe rețelele mele sociale, să citesc fragmente din cărți sau poezii de autori români. Sigur, mulți gigei răspund doar cu „ke bn arăți” sau „ești urâtă, fă” – depinde dacă sunt orbiteri simpli sau orbiteri inceli. Dar mai sunt și ascultătorii care ascultă și comentează cele auzite și, dacă, după aceea, se mai vinde o carte a autorului respectiv, îmi spun că am făcut ceva pentru cultura română.

C) Scriu despre nedreptăți și abuzuri

E modul meu de a lupta pentru ca țara asta să devină mai bună. Politică nu mă interesează să fac, de vreme ce am un trecut colorat și nu mă interesează să descopere cineva poze cu mine dansând pe mese în centrul vechi acum zece ani. În plus, în politică trebuie să te faci frate cu necuratul până treci puntea, și mai ales după ce ai trecut-o. Nu aș putea face promisiuni fără să știu sigur că am cum să livrez rezultate, iar pârghiile le controlează unii care nu vor coopera să livrezi tu rezultate.

Prin urmare, ce pot face este să scriu despre modul în care cetățeanul simplu are de suferit și să mizez pe impactul vocii mele.

D) Susțin financiar români care fac treabă excelentă în domeniile lor

Dau un singur exemplu. Trusa de machiaj pe care chiar o folosesc zilnic e aproape integral Anastasia Beverly Hills. De la fond de ten și anticearcăn, și până la farduri, tuș și contur.

Pentru că fiecare produs al doamnei Soare este excepțional, gândit pentru ten matur, și pentru că îmi place gândul că banii mei contribuie la profitul unui business românesc excepțional.

E) Dau reviews pozitive de câte ori pot și unde e cazul

Nemulțumirea e boală națională. De aceea, românii se grăbesc să dea o stea și să arunce cu injurii dacă La Mama a uitat să pună și tacâmuri în comandă, dar dacă și mâncarea, și serviciul sunt perfecte, atitudinea e: Dă-i dreq, am plătit, nu? De ce să-i mai laud?

Trebuie să am o experiență cu adevărat sinistră să dau vreun review de 1 vreunei companii. De obicei, dacă e o experiență plăcută, dau cu generozitate 4 și 5, iar dacă e o experiență așa și așa, mă abțin.

Menținerea performanței e muncă. Doar pentru că plătești, nu ai nici o garanție că vei primi ceea ce îți dorești. Faptul că ai primit ceea ce îți dorești, în exact modul pe care ți-l dorești, e pentru că cineva a investit efort și pasiune pentru tine, și da, 5 stele e un mod de a arăta că ai apreciat.

F) Taxez meltenismul

Mârlănia e o a doua boală națională, care face traiul în țara asta atât de dificil pentru oamenii normali.

Nu pun la punct un meltean doar din orgoliu personal. (OK; joacă și ăla un rol.) Dar când îl calc pe un gigel pe cap să priceapă că trebuie să OFERI respect ca să poți să ceri respect, fac un bine și pentru următorii cu care va interacționa cercopitecul.

Cum internetul e o lume mică, am tot văzut conturi noi de la gigei mârleți și târleți cărora le-am dat eu cu tesla-n știți voi. Ce frumos vorbesc acum cu femeile de pe conturile lor. Tipele alea nici nu știu că gigelul e absolvent al Școlii de Reeducare Masculină și Morți de Mamă Lorena Lupu.

G) Ajut cu plasa doamne în vârstă, le țin ușa liftului sau le ajut să coboare scările..

Un mod de a fi patriot e să oferi un strop de bunătate concetățenilor tăi aflați în nevoie. Sigur, nu am resurse extinse pentru a face caritate, sunt doar un artist indie. Dar să fii săritor și să-i citești unei doamne un preț prea mic de pe ruda de salam, sau să-i dai o pâine care i se pare ei mai mare de pe raftul de sus, pentru că ajungi până acolo, nu e un efort prea mare.

Cu amendamentul că dacă, după aceea, începe să-mi dea porunci de parcă mă cumpărase la talcioc pe 5 lei, mă scuz și plec de acolo, pentru că vezi punctul anterior despre meltenism.

H) Lupt împotriva prejudecăților care ne mențin săraci și proști

Și aici, dau un singur exemplu.

Orice om care știe economie la nivel elementar ți-o va explica: produsul intern brut e diferența dintre veniturile și cheltuielile țării. Veniturile derivă din exporturi.

Un export românesc care merge excepțional de bine și aduce miliarde de euro în țară este videochatul. Când e făcut în condiții legale, cu contracte de muncă și cu impozite corect plătite. Contractele acelea de muncă protejează și angajatul de hachițele și măgăriile patronului, dacă angajatul e informat cu privire la drepturile lui și știe să pună limită acolo unde aceasta e depășită.

Având în vedere gradul de îndatorare externă, într-o țară rațională, domeniul ar fi apreciat și respectat. Așa cum Olanda, de exemplu, prețuiește vestitul District Roșu și îl promovează ca atracție turistică. Oamenilor le place să facă amor și sunt dispuși să plătească pentru asta. So, de ce să fii idiot și să alungi o sursă de venit național?

Iar Olanda chiar ARE și alte industrii ultra profitabile. Nu ca noi.

Când vom respecta cetățenii care ne pun o pâine pe masă și îi vom penaliza pe cei care ne-o fură, vom fi toți mai bogați și mai fericiți.

Și așa sărbătoresc eu identitatea de român. Caut să fiu schimbarea pe care vreau să o văd în lume.

***

Dacă apreciezi această rubrică, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.