Ieri, m-am întâlnit cu o cunoștință pe care n-o văzusem de mult timp. Ea fusese într-o relație de mare iubire cu năbădăi cu un băiat. Să-i zicem Andrei. După despărțirea lor, nu s-a mai nimerit să mă întâlnesc cu ea.
M-am bucurat s-o văd, am intrat în vorbă prietenește despre diverse, și de la una la alta, mi-a mărturisit că suferă foarte mult după Andrei, că nu suportă gândul la un alt bărbat și că e într-o depresie constantă.
Normal, ziceți voi. Săraca.
Dar e un amănunt, care vă va face să vă răzgândiți: de la despărțire au trecut vreo trei ani!
Eu nu sunt omul care să-ți plângă fals de milă și să te lase să te scalzi în propriul BS, așa că i-am zis: Trei ani sunt un timp foarte lung. Nu zic să te combini cu altul dacă nu te atrage nimeni, dar sugerez că ai putea să faci un efort conștient și voluntar de a pune capăt stării de boceală de după o relație. În primul rând pentru tine și calitatea vieții tale. Una e să îți trăiești fiecare zi cu bucuria că ești un om liber și poți să faci ce vrei tu; alta e să te închizi într-o colivie artificială a suferinței și să nu vezi pădurea din cauza copacilor. Mai exact, din cauza copacilor care au fost acolo acum trei ani.
Păi, da, știu, dar eu îl iubeeeesc…
Știu că sunt multe femei care încă visează, zece ani mai târziu, la unul și același mândru fecior care le-a răvășit sufletul la un moment dat. Unele se plâng prietenelor. Altele suferă în tăcere. Pentru voi, toate, iată metoda Lorena Lupu de depășit relații în mod rapid și eficient.
A) Asigură-te întâi că nu mai e nici o șansă pe bune.
Dă și tu un mesaj random de „Ce mai faci? Mi-e dor de tine.” Uneori, și flăcăul se nimerește să fie nostalgic, dar cum bărbații sunt extrem de lași pe plan emoțional și speriați de respingere, îi e mai frică să te contacteze decât îți e ție.
Dar dacă îi arunci o firimitură, prinde ideea și-și face curaj.
Dacă răspunde cu un sictir arogant și rece, ți-e clar că trenul a plecat din gară, aia e, vine altul, sau dacă nu au chef de altul, poți cu avionul, cu BlaBlaCar sau cu căruța. După preferințe.
B) Refuză-ți conștient și voluntar amintirile de tipul „Ce frumos era când…”
Astea sunt bestiile care te țin în capcana unei amintiri care te împiedică să trăiești în prezent.
V-am tot povestit de divorțul dintre părinții mei, și cum maică-mea, 30 de ani mai târziu, bocea tot despre cum a iubit-o taică-miu în perioada de curte și cum a neglijat-o și a tratat-o nașpa în timpul căsătoriei. Modul în care femeia asta nu a știut să-și creeze o viață, odată ieșită de acolo, și a continuat să se văicărească oricui avea chef s-o asculte, legat de boul nenorocit, a fost cea mai bună lecție de viață pentru mine, pe linia „f… no!”.
Nostalgiile sunt frumoase când avem 80 de ani și stăm cu restul babelor în fața blocului să visăm ce frumos era când aveam c*rul tare ca piatra și rezistent la twerking. Dar nu când e cazul să pui stop unor emoții care te țin blocat într-un trecut pe care nu ai cum să-l recreezi, prin urmare, cel mai sănătos e să le lași să lunece.
Spune cu voce tare: „Da, a fost frumos, dar nu mai e nimic. Ia să vedem ce putem face să fie frumos acum, cu ce avem în jur”.
C) Asumă-ți că volanul e la tine.
Pentru că am avut-o ani în șir material de studiu pe maică-mea, mi-am dat seama de mecanismul subtil și parșiv al acestei cramponări de trecut. „Boul mi-a nenorocit viața”, prin urmare nu mai trebuie să depun nici un efort s-o fac mai bună în prezent, pot să băltesc în mizerie și am un vinovat convenabil pe care să arunc toată responsabilitatea.
Wrong, baby girl. Ăla să zicem că a fost responsabil pentru nefericirea ta CÂT TIMP AȚI FOST ÎMPREUNĂ. Deși, și acolo, exista mereu posibilitatea să-i spui „Așa s-o tratezi pe mă-ta, eu sunt out”, prin urmare, parte din responsabilitate e la tine.
Dar v-ați despărțit. Din momentul ăla, ești liberă să-ți făurești fericirea în modul cel mai potrivit pentru tine. Cu ce e ăla de vină dacă tu preferi să te scalzi în balta de smiorc în loc să zici: „Din acest moment, viața mea e cum vrea pwla mea”?
Din secunda în care tu și boul ați apucat-o pe drumuri separate, responsabilitatea pentru fericirea ta e la tine.
O repet pe asta, să ajungă și la cei care citesc greu și înțeleg lent.
Din secunda în care tu și boul ați apucat-o pe drumuri separate, responsabilitatea pentru fericirea ta e la tine.
Conștientizeaz-o pe asta, și acționează în consecință.
D) Fă terapie
Bine, și asta cu terapia e tricky. Există genul de terapeut format la ceea ce eu numesc în glumă „școala lui smiorc”, care te compătimește intens și se adâncește cu tine în văicăreală over and over, și crede că te-a înțeles și te-a ajutat, dar de fapt, te ține în blocajul tău în mizerie, pentru că așa știe că vii și săptămâna viitoare să-i mai dai niște bani.
Și există terapeutul care gândește din perspectiva „cum îl ajut pe omul ăsta să iasă din kkt”, care îți pune întrebări menite să vezi ieșirea și să-ți regăsești echilibrul, cu riscul să nu mai vii săptămâna viitoare, pentru că ai redevenit sigur de tine. Ăsta e omul de care ai nevoie.
În plus, uneori se întâmplă ca cramponarea de trecut să fie pe un fond depresiv. De fapt, să nu ai o depresie pentru că te gândești nonstop la Andrei, ci invers, să te gândești nonstop la Andrei pentru că ai o depresie. Dar numai un psiholog poate da acest diagnostic și tratamentul aferent.
D) Nostalgia inversă
Un mod FENOMENAL de a te detașa de persoane e să-ți amintești mizeriile pe care ți le-au făcut, modurile în care te-au umplut de toți dracii și cele în care te-au subminat.
Dar nu ca maică-mea: „O, da, iată încă un prilej să mă vaiet la vecine.”
Ci ca trambulină pentru a depăși situația.
Când vine amintirea „Ce frumos era când”, o tai brusc și sec. ”Și cum era când nu răspundea la telefon și mă lăsa să aștept cu orele, deși am stabilit să fie acasă la șase jumătate, să mergem la serbarea copilului? Gata cu bocetele de gâscă proastă. Nu mai vrei așa ceva în viața ta.”
Nu există relație interumană care să nu aibă o latură intens iritantă. Folosește-te de ea pentru a-ți cimenta detașarea. DETAȘAREA, nu băltirea în „vai, eu sunt victimuța destinului impecabil”.
Nu ești. Trăiești într-o țară liberă. Ai libertatea să faci ce vrei tu. E alegerea ta să nu vezi partea plină a paharului și să smiorc-smiorc toată ziua. Ești doar victima propriei lașități și nesiguranțe.
E) Ieși în lume.
Un mod foarte bun de a te reorienta spre prezent e să te vezi cu oameni, să stai de vorbă cu ei, să mergi la sală, să te plimbi în parc, să te duci la evenimente, să îți creezi o viață socială.
Nu te invită nimeni nicăieri? Poate e pentru că s-au săturat de smiorc.
E acest mit: că femeile singure sau divorțate nu mai sunt invitate de nimeni la chefuri. Din experiența mea, ba da, oamenii continuă să te cheme colo și colo DACĂ EȘTI FUN. Dacă singurul tău subiect e iubi, ce porc a fost și ce ruină e viața ta, logic că nu te cheamă nimeni nicăieri, pentru că nimeni n-are chef să audă asta. și nefiind terapeuții tăi plătiți, au dreptate.
Pe smiorcăitoarele profesioniste nu le cheamă nimeni nicăieri nu pentru că sunt singure sau divorțate, ci pentru că strică vibe-ul și vampirizează energia interlocutorilor.
Tu ce faci pentru buna dispoziție a altora? Dacă ai un răspuns la această întrebare, probabil că ești o persoană iubită și apreciată. Dacă răspunsul tău e „de ce e treaba mea buna dispoziție a altora”, iată motivul pentru care n-ai prieteni.
Închei cu un călduros: „Nu uita că ești la volan. Pe ce drum ai de gând să o apuci?” și las pe fiecare dintre voi să dea ce răspuns dorește.
***
Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici. Pentru donații de 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune tu un subiect. Pentru donații de 25 de euro sau mai mult, poți propune o poezie pentru cele 365 de zile de poezie.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say