(Punct de pornire: un articol al lui Andrei Pleşu din Dilema Veche, citat de vărul meu.)
Nu am cuvinte să vă spun cât de mult adoooor eu articolele tip “opinie”. cele scrise aşa:
-Hai, bă, Gogule, tre’ să intrăm în tipar, umple şi tu rubrica aia cu ceva!
-Cu ce, nene? N-am inspiraţie azi.
-Bagă ceva cu “prezentul e nasol”. Chit că o să repeţi ce au zis alţii, sau ce ai zis tu însuţi de sute de ori, tot o să se găsească unii să “cumpere”, să aplaude şi să aclame.
Zis şi făcut. Şi autorul a început să dea cu barda în “ideologia realităţii care este”.
Domnule Pleşu, din păcate, e ca-n bancul ăla: “Asta nu!” “Dar alta n-am!” Noi, în clipa asta, nu avem o suită de opţiuni, de variante de realitate alternativă. Avem o realitate, aceea găunoasă, urâtă, plină de defecte, meschinării, superficialitate, ţopârlăneală şi false valori.
DAR: văd că citaţi două mari nume: Moliere şi Caragiale. Ce-au făcut Moliere şi Caragiale? Au scris cumva poveşti cu zâne? SF-uri? psalmi? vieţile sfinţilor? Nu. Atât Moliere, cât şi Caragiale s-au ancorat adânc în realitatea zilelor lor, au optat pentru o profundă cunoaştere a oamenilor, şi aşa au pus în contrast tot ce e urât cu tot ce e frumos, au persiflat murdăria, ipocrizia, viciile, preţiozităţile nefondate, bolile crunte de care suferea societatea ÎN MOD REAL pe vremea fiecăruia dintre ei. Atât Moliere, cât şi Caragiale au văzut enorm şi au simţit monstruos. De aceea, opera lor e valoroasă. Pentru că reflectă O REALITATE.
Domnule Pleşu, adevăr vă grăiesc dumneavoastră: nu există teren mai fertil pentru arta adevărată decât o societate bolnavă din rărunchi. În loc să o trataţi cu o superbie absolută şi nejustificată, mai bine bucuraţi-vă că sunteţi contemporanul ei. Aveţi obiect de studiu. Exploraţi-o cu dorinţa de a cunoaşte (nu cu cea de a recunoaşte). Aşa au făcut şi Moliere, şi Caragiale.
cred ca Moliere si Caragiale au atins un prag atat de inalt al cinismului incat au satirizat o societate care, intr-un fel sau altul, i-a influentat. in bine sau in rau.
apoi, nu cred ca articolul ii cita decat cu un singur scop: acela de a reliefa mentalitatea acelor persoane publice care reproseaza aceasta directie in atitudinea opozanta. mentalitate de genu’: ,, Ce-ţi fi vrînd? Molière zi şi noapte? Caragiale non-stop? Charlie Chaplin de trei ori pe zi? N-aveţi decît să vă încuiaţi în bibliotecă. Viaţa e în altă parte şi se poate dispensa de fiţele voastre. Viaţa e mişto şi miştocăreala e viaţă. Ne-am săturat de idei înalte, de maniere fine, de predici. (…) Realitatea e singura realitate. Deci intelectualii să ne mai slăbească.”
ideea era: vanghelie&comp. nu vor ironie fina si satira subliminala pe marginea unei societati carora lor li se pare o intruchipare perfecta a paradisului. asa cum, probabil, o vedeau si avarul lui moliere si celebrul mitica al lui caragiale.
spui ca: ,,nu există teren mai fertil pentru arta adevărată decât o societate bolnavă din rărunchi”. te-ntreb: nu au existat oameni care, in societati aflate-n moarte clinica, au gasit subiecte bune si au scris carti geniale, atentie, care nu aveau legatura cu tot ce se intampla in jurul lor?
mi-am luat ghetuţe noi şi un rujuleţ cu eşarfă.
Dă-te, bă, în pula mea de ţăran prost!
lasă-mă-n pace, că am obosit! du-te! pa!
Ce, bă, e blogul tău? eu să ştii că sînt preten bun cu nea Eminescu și nea Slavici.
Auzi, bă, totul pînă la Rabelais. Harșt!
Cine, mă, labagiul ăla? Mă piș cu boltă pe Rabelais. A scris și el o carte cu unu gras și gata, mare scriitor. Dacă a scris- o el. A intrat în manuale? Pula.
alex: 1. nici Moliere, nici Caragiale nu sunt satiră pură. Cinismul amândurora lasă loc de umanitate şi emoţie.
2. dar oare atitudinea respectivelor persoane e într-adevăr asta? sau pornim de la o preconcepţie?
3. e irelevant ce vor vanghelie & co. Rolul artei adevărate nu e acela de a deservi politica. nu a fost şi nu va fi.
4. nu există “denial” decât atunci când există o problemă care s-o işte. 😀
zici tu că nu e rolul artei să deservească politica. îţi zic eu că politica s-a folosit pînă în stomac de artă.
deși… aș zice că arta și politice se întîlnesc cîteodată. uite, caricatura e o artă? este. rolul? satira politică. deservește politica? mai mult ca sigur, da.
arta este expresie. deci, dacă nu arta deservește politica, o face expresia. pînă la omuşor. zbîc! a, că nu o face decît uneori? asta e altă discuție.
dar vezi că nu mă contrazici, de fapt. uite, o construcţie pe aceeaşi idee, ca să vezi de ce şchiopătează:
rolul lui Gigel nu e acela de a fi sclavul Măriei, şi totuşi, Mărie l-a lăsat la sapă de lemn.
asta nu-l împiedică pe Gigel să rabde cât rabdă, apoi să-i fută un pumn în bot Măriei şi să-şi cate de destinul lui independent. Caricatura? E formă de protest, deci pumn în bot. Satira politică? Idem. Arată-mi tu o formă de limbă-politică-în-cur care să fie artă.
uite, tu confunzi politica cu limba-politică-n-cur.
politica e una, limba-politică-n cur e alta. deci, dacă ai niște idei politice, o convingere politică, etc. și le exprimi artistic, poate fi artă. chiar artă adevărată. și poți, fie combătînd – prin satiră, să zicem – o anumită politică, fie afirmîndu-ți propriile convingeri politice.
dacă dai o limbă-politică-n-cur, nu mai e artă. și nici a avea convingeri politice nu e limbă-n-cur. zbîc!
aşa, arta poate apărea în orice. în fond, ce e arta? o formă de expresie A UNEI REALITĂŢI care, prin calitate / relevanţă / intensitate, se distinge de expresia obişnuită şi capătă valoare universal valabilă.
bun, deci arta poate izvorî din politica strategic şi rafinat construită. prin urmare, tu-mi demonstrezi exact ce ziceam eu mai sus: ce vor vanghelie & co e irelevant. Mersi, dar ştiam. 😀
da’ ce, vanghelie e politician? 😆
Zise unu care şi-a făcut blog pentru a putea linge-n cur mai bine (recunoscut şi declarat) puterea politică – oricare ar fi aceasta.
Auzi, nu te râcâie un pic văzându-i pe puţoii de Cocoş junior, Bucşaru junior şi mulţi alţi căcaţi cu ochi cum huzuresc îmbuibaţi în timp ce tu le sugi pulile părinţilor lor?!
Băi, scriitorii pulii, noi, inginerii, am inventat șurupu-n piuliță, așa să știți! Hai, să mi-o sugeți amîndoi, căca-m-aș în gura voastră de luzări!
Ce i-ai zis-o!
1.cred ca-l lasa si pentru ca, pe alocuri, societatile lor lasau uneori loc pt valorile amintite de tine. i.l.c. spunea ca cel mai mare beneficiu pt el a fost libertatea tiparului. oricum, cred ca, in general, cam toate ‘lumile’ au marginalizat genul asta de raportare la realitatea, tocmai pt ca demasca uneori nemilos viciile, care s-au manifestat si acum, se manifesta si acum, poate in alta forma, si cred ca se vor manifesta si peste 200 de ani. asta cred ca e meritul acestor doi autori: ca au surprins dezvoltarea asta aproape patologica a lumii din jur, care e anistorica si are legatura cu arta doar in masura in care se exprima prin intermediul acesteia.
2.la asta nu m-am gandit. posibil sa fie o prejudecata, cert este ca pe cei de la putere ii cam sacaie exemplarele care-i i-au peste picior sau care le dau in vileag giumbuslucurile economico-administrative cu iz putred… in fond, pt ei tinta suprema e sa acceada la cascaval, si toata tarasenia sa ramana cumva in umbra, eventual musamalizata.
3.da, corect. eu nu spuneam ca e relevant ce colcaie in acele personaje. doar ca asta cred ca e atitudinea lor: eject arta&rest, traiasca industria de la topoloveni si conturile noastre! si, eventual, in pragul campaniilor electorale, cheama vreun scriitoras care sa le sufle si-n iaurt.
4.si daca problema nu vine intr-un ‘ambalaj’ social? daca se naste doar in varful penitei (sau al tastaturii, dupa caz) ?
1. măi, dar şi societatea noastră de azi are lucruri bune, pe cuvânt. uite, libertatea noastră fantastică de a comunica. şansa de a vedea, a învăţa şi a citi ce vrem. accesul la ştiri internaţionale. tu, din arad, vorbeşti cu mine, care stau în bucureşti, şi cu nedormitul, care-i în cluj. nu ne cenzurează nimeni. noi decidem cât învăţăm, cât acumulăm şi ce facem cu asta. mie mi se pare minunat.
2. ăsta-i un clişeu. cei de la putere sunt persoane diferite, cu concepţii şi scopuri diferite. nu-i putem băga în aceeaşi oală.
3. asta a fost atitudinea multor autorităţi, pe multe meleaguri. iar arta trebuie să ignore, să înfrunte, să sfideze, să-şi facă loc. ăsta e jocul, fie că ne convine, fie că nu.
4. dacă problema e din vârful peniţei, tu, cititor, vei simţi lipsa de miză. o vei simţi, din acel instinct uman care face selecţia între lucrurile importante şi cele neimportante. Şi o vei trata ca pe un lucru neimportant.
4. adică arta se naşte dintr-o lipsă, dintr-o neîmplinire cumva. dar aceasta poate să fie şi de ordin interior, sufletesc de exemplu. fără nici o legătură cu planul fizic, cu societatea etc.
offtipic: ai schimbat tema, mie mi se pare superbă, comentariile apar însă mai funny.
da. dar neîmplinirile individului se suprapun de cele mai multe ori cu deficitele societăţii.
Eu mă simt împlinită, mulţumesc lui Dumnezeu. Mănînc bine, arăt bine…
Don’t mention it.
Eu ţin cu Barca.
Pedro Calderon de la Barca. Un băiat obligat de părinţi cretini să se facă popă. Un spirit violentat care se refugiază într-un onirism diafan. După cum am spus, negarea e tot o formă de prelucrare a realităţii, nimic nu vine din vârful peniţei.
@morena mopu, il stii pe Rogozanu, nu?(toata lumea il stie ..acum 😆 ) . tot asa a pornit: anti! nici lui nu-i era clar de ce.., curat schopenhauerian 😀 lasa, ca asa se scoate capul din noroi(+bube/mucigaiuri, etc). mai greu cu preturile noi 😆
pai Moliere si Caragiale aveau in primul rand geniu, talent, zi-le cum vrei(doar se vede din comments). tinerele talente literale care are un blog si-a scris niste debuturi…, anch’ io sono pittore…, dintre sute de catarge, zau 😀
“realitatea zilelor lor”, in care “s-au ancorat adanc”, “cunoasterea profunda a oamenilor”, “tot ce e urat cu tot ce e frumos”[yay, ne doare!! a se vedea Toparceanu, aia cu “simt in mine vibrand adanc intreaga Europa..”], inseamna ca Mo.&Ca. vedeau “defectele” si faceau misto de ele, tocmai pt ca implicit recunosteau ca ar trebui sa fie pe undeva ,..aa, un model platonician
Plesu observa cum “defectele” sunt insa norma. nimeni nu mai poate face misto, tocmai polaritatea misto-ului se inverseaza, se face misto de Plesu “si ai sai”.
iar tu pledezi de fapt tot pt asta, din motive, hai sa le zicem “pop art” . Andy Warhol sux a big one, u know.
ei, e greu e sa vrei sa fii artist in sec. XXI. I hear you 🙂
n-am citit dincolo de rândul 4, câtă vreme tu vorbeşti despre “debuturi” fără a şti ce conţin ele. tu baţi câmpii fără să mă citeşti, eu îţi dau flit fără să te citesc. it seems pretty fair to me.
n-am timp sa citesc “debuturi”, pen’ca sunt genul “extrem de ocupat”. d’aia sunt taliban al ideii “timpul e masura tuturor lucrurilor”. am sa astept pana devii consacrata. prb sa mor eu sau tu, pana atunci 😆
daca ai citit prima fraza, e f bine. era ideea principala.
în prima frază mi-ai vorbit de un domn rogozanu pe care nu-l cunosc şi care nu mă interesează. ca urmare, (şi aici te las să prinzi hintul) NU MĂ DUC SĂ SEMNALIZEZ LA EL PE BLOG.
Bun, eşti “extrem de ocupat”, nu te mai reţin. paaaaaaaa.
Dear Lorena:
1. nici io nu citesc Rogo. era doar un exemplu al tipologiei “hai sa le-o tragem lui Plesu, Liiceanu(ma rog, lui Liiceanu i-o trag mai multi in ultima vreme ), Patapievici, etc, fara argumente solide, doar ca sa ne bage lumea in seama”. oricum, nu cred ca nu ai fi prins hint-ul de prima data, deci nu ma simt vinovat ca as fi “gresit” adresa.
2. ca sa-ti mangai un pic ego-ul(oricum asta e singura chestie valabila la voi astia care va ocupati cu “Arta” 😀 ) am citit textul de la link-ul “Iaka” si m-a distrat, pt un “text usor”, ca doar asta era si intentia. so, mission accomplished there. prima data cand ajung “acasa”, am sa-ti cumpar una din carti. e bine? 🙂
3. ma bucur ca si-a gasit nedormitu’ alta muza, sunt convins ca se va adauga plus valoare comentariilor 😆
4. chiar sunt ocupat “extrem”, doar ca nu m-a rabdat inima sa fiu hain cu un suflet sensibil (mai ales la el acasa), care foloseste asa dezinvolt “in plua mea”, chestie psihanalizabila, prb. ca si conotatiile literare xxx, de altfel.
5. hai Consacrare! 😆
3. ştiu că şi-a găsit altă muză, pe Răzvan Cucui. asta e, nu pretind şi nu ofer fidelitate.
1. yes
3.yes
2.,,persoane diferite, cu concepţii şi scopuri diferite. nu-i putem băga în aceeaşi oală.” ?
ok, cu asta se poate cadea la invoiala. nici tu, nici eu, probabil 99,99% din cei care intra aici nu pot sa se pronunte in chestiunea asta, din simplul fapt ca, foarte probabil, nimeni nu cunoaste, in ansamblul ei unic si irepetabil, toata clasa politica romaneasca din prezent. mergem pe intuitie. eu spun X (singurul lor scop sunt banii, functiile, puterea si, eventual, daca mai au o farama de onestitate in ei, familia sau rudele. aaa, sigur, cand erau tineri, idealisti&naivi (yeak!) probabil visau ca, intrand in politica, o sa schimbe lumea, o sa ajunga in cartea de istorie si-n toate ‘almanahele’. dar din momentul in care au adulmecat dulcele mirosul al banului (sub orice forma), brusc, toata bruma de ideologie si de convingeri pseudodemocratice din teasta lor s-a sters incet, dar sigur. asa au calcat pe cadavre, asa au dat zeci sau chiar sute de tunuri imobiliare sau de alta natura. fara exceptie, opozitie, putere, factiuni independente etc.
sa privim in ultimii 20 de ani. ce diferenta de convingeri vezi tu la multitudinea de ‘escu’ din frunte? asadar, eu spun X, tu spui Y. nu-l cunosteam pe Z. asadar cestiunea ramane, dupa mine, suspendata, cel putin temporar… vorbim peste alte 2 decenii 🙂
si, in fine: 4. realitatea e oare o instanta in sine, imuabila ? a aparut din neant? eu cred ca a iesit tot dintr-o penita zglobie, care n-avea ce face si a inceput sa-i deseneze pe adam si eva. e o perspectiva cam mistica asta, dar…alta n-am.
eu cred ca arta nu e destinata sa ofere mize sau sa-l impinga pe cititor sa elucideze natura adevarat a lucrurilor. poate asta o face stiinta si filozofia. dar arta e, dupa mine, o arta a inefabilului, a neantului, care e cu atat mai ‘amazing’ cu cat nu-ti dezvaluie totul, cu cat nici macar nu te lasa sa studiezi, ci te provoaca mai degraba la un joc cu emotia, povestea, imaginatia, vidul si alte ‘aiureli’. daca vrei selectie sau lucruri importante, manualele de antropologie, anatomie sau fizica cuantica iti rezolva problema. arta e complet inutila din punct de vedere practic. actioneaza pe alte teritorii. just my opinion 😉
“arta este o artă”? fie şi a inefabilului? hm.
Mie-mi place shakira.
dă-i la buci
n-am tupeu, ca ocazii am.
e cu spatele, nu te vede
🙂 buna asta
Ca sa dau si eu din parere>
Arta a fost politica, muuuult timp in istoria lumii. Ia cazul grecilor: ce scop aveau spectacolele? Sa-i faca pe cetateni mai buni. Cetatenii fiind mai buni si cetatea va deveni mai buna. Citeste Platon, Republica sau Legile, si te crucesti. Monumentele antice, pe care noi le consideram acum arta, cine le construia? Evul Mediu si Renasterea: cum isi asigura regele, principele sau episcopul puterea? Un mijloc era opulenta. Cum facea asta? Da, artisti, marca banul etc.
Idealurile estetice au devenit doar mai recent altele, desi cum zicea cineva mai sus, multa arta s-a creat cu scopul de a critica intr-un fel sau altul politicul, socialul (indirect politicul) etc.
Cat despre Plesu: el poate sa scrie ce scrie doar prin faptul ca societatea noastra e mizerabila, in felul amintit. E adevarat. Dar eu ma gandeam la urmatorul lucru: e posibil ca el sa sugereze Caragiale (mai ales) pentru ca daca romanul se uita la o piesa de Caragiale, probabil va observa o tara a sa de care astfel va incerca sa scape. Si asta il face mai bun. Bine, bine, Caragiale si Moliera au scris. Dar ce folos? Daca zambim si nu ne schimbam?
Drept urmare: eu sunt in fond de acord cu Plesu.
Oricum, de prosti nu scapam niciodata. Problema e ca au devenit mai agasanti, din moment ce maimuta a ajuns la televizor etc.
hai că am avut tragedia greacă la examenul de licenţă.
scopul tragediei era să provoace la spectator catharsisul, acest amestec de milă şi groază care realizează o purificare a sentimentelor. comedia, dimpotrivă, era o îngroşare a viciilor, ca prin analogie, să devenim mai buni.
DAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAR: nu recurgeau atât tragedia cât şi comedia la reprezentări scenice ale REALITĂŢII, inspirate din VIAŢA URBEI? ba daaa.
că ne schimbăm sau nu – deja e responsabilitatea fiecăruia dintre noi faţă de sine însuşi.
lipsesc doi AA
Nu am zis ca nu se inspirau din realitate. E normal sa fie asa. Asa ca nu m-ai contrazis cu nimic.
DAAAAAA(+/-2A)R: eu am facut estetica la viata mea si am studiat Poetica lui Aristotel, aplicata pe Aristofan sau Euripide. Pam-pam. Rezulta ca Plesu avea dreptate (la jumatatea lui 2008). Q.E.D. 😀 😛
dezvoltă.
DAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAR. Ok?
nu. eu ţi-am şi explicat de ce cred că o chestie e aşa şi nu altfel.
fă acelaşi lucru.
nu făcea! e o capcană
Stai ca deja m+ai pierdut prin seriozitate si insistenta. Ce sa+ti explic?
De ce cred ca arta se inspira din realitate?
De ce publica Plesu chestii reincalzite?
De ce da Plesu exemplele lui Moliere si Caragiale?
pula! io am zis în postare că arta se inspiră din realitate.
dar da, mi-ar plăcea să-mi spui de ce susţine pleşu un demers anti-realitate cu exemplele lui moliere şi caragiale.
Si am gasit si motivul pentru care Plesu a “republicat” articolul:
“Nici manelele, nici giumbuşlucurile Oana-Pepe, nici idila Columbeanu nu trebuie (şi nu pot fi) evacuate.”
Ca sa fie la zi, nu de alta.
păi ştiam cu toţii asta şi fără să fi republicat el articolul.
Am senzaţia că Pleşu nu mai prinde bulgarii.
lorena, am impresia ca, totusi,cu toata sapientialitatea lui relaxat bonvivanta si hatra, il plasezi pe plesu intr-o ipostaza cu care eu nu-l vad deloc solidar. dintre moralistii maximali contemporani noua, rar mi-a fost dat sa cunosc om mai ahtiat dupa realitatea asta data cu toate alifiile si gata sa-i suga toata maduva din os. iar barda…barda e grosiera, uvriera si produce mizerie, ori plesu e un stilist desavarsit. voyons, lorena
eu nu-l plasez nicăieri, el se plasează singur.
Buuun. Sa incerc. Realitatea la care se refera Plesu e cea romaneasca plina de prosti, tembeli etc. Pe care-i vedem toata ziua la televizor etc.
Plesu e anti-realitate (expresia ta) in sensul ca e impotriva acestei realitati.
Cei care “controleaza” media nu vor indopa poporul cu Moliere, Caragiale sau Chaplin. Astfel, pentru Plesu, ei raman tot asa.
Exemplele nu cred ca sunt luate la intamplare. Putea sa zica de Oscar Wilde sau de Orwell. Nu se prea potrivesc.
Problema se transforma in: care a fost scopul lui Caragiale (sau Moliere) cand au facut ce au facut? Nu critici (satirizezi, ironizezi etc.) ceva daca tu nu vrei sa se schimbe. Prin urmare, eu cred, ca si Caragiale & co. vroiau o schimbare. Nu-si puneau problema ca daca dispare mizeria sociala ei raman fara sursa de inspiratie.
Pot sa trag concluzia, ca daca citesti printre randuri Moliere etc, si ei erau “anti-realisti” (prin faptul ca vroiau ca realitatea sa se schimbe). E la fel ca in tragedia si comedia antice.
“Plesu e anti-realitate (expresia ta) in sensul ca e impotriva acestei realitati.” :)))))))))))))) Premiul naţional de obviousness.
bun, acum serios: eu înţeleg punctul tău de vedere. acum înţelege-mă şi tu: această realitate urâtă e cea care favorizează apariţia de Moliere şi Caragiale. Pleşu, ca om de cultură, ar trebui să aprecieze asta.
Am zis asta: “Nu-si puneau problema ca daca dispare mizeria sociala ei raman fara sursa de inspiratie.”
La fel cred ca e si Plesu. Normal ca ar apreciaza asta. Asta nu inseamna ca trebuie sa fie multumit. La fel cum nici Caragiale nu cred ca se bucura.
Dar totusi iti dai seama ca dupa secole ar trebui sa fim mai departe. Sa vedem cretini numai in filme si sa zicem: uite ce prosti erau astia acum 200 de ani.
Societatea, daca depaseste problemele astea (sigur ca da!), isi va gasi alta ocupatie. Pentru artisti, va recrea “in laborator” “conditii” pentru creatie. Ceva in genul cartii Torturati-l pe artist (nu mai stiu autorul).
lasă, mă, nu te mai da mare că ai făcut și tu o dată estetica. eu o fac în fiecare zi: mă spăl, mă duc la coafor, mă epilez la pizdă, îmi tai unghiile…
“ar trebui”? de ce “ar trebui”?
Damo? Iti tai unghile dupa epilat sau in timpul?
Ar trebui, pentru ca daca eu am la dispozitie un obiect (carte, unghiera etc.) care imi este mie util si-mi poate optimiza intr-un fel viata ar trebui sa-l folosesc. La fel in cazurile respective. Daca avem la dispozitie Aristofan sau Moliere, ar trebui sa fim mai buni astazi. Nu numai unii, adica intelectualii.
n-am cuvinte sa-ti spun cat adhoooooor eu abordarile in care cineva, nu spun cine, e scos in fata ca un nea gica, adica tipul care da rasol articolului de fond al editiei, din colaps de inspiratie, crampe la pix sau sictir metafizic si arunca pe teava niste plesu feat plesu, cu aerul magnanim al unui erasmus schilodit pe viata de prostia triumfatoare a speciei sale. na-va de haliti, aplaudacilor care sunteti.
asta se numeste plasament prin coloratura al unui personaj si e o forma periurbana,estetic, de manipulare a perceperii unei idei ori paradigme.
asta cu periurbană a fost nasoală rău. eu sînt urbană și mă epilez, fă!
madame, ti-a ramas un fa pe limba. un brici, ceva?
prefer cariciu.
măi, căutam o justificare logică pentru un text care nu spune ABSOLUT NIMIC NOU. una mai bună decât “mă, am o mie de idei geniale, dar na-vă un mănunchi de clişee, că eşteţi proşti”.
da-mi trei exemple de texte in care se spune ceva ABSOLUT nou.( fara astrofizica si exobiologie).
uite, îți dau eu un exemplu de text care spune ceva absolut nou, acum îl inventez:
moarte oligocefalilor înseamnă că oligocefalii s-au săturat de bunicile vii iar acuma le trebe din alea moarte. pe-asta n-o știai.
uite trei exemple de texte DIN CARE AFLU CEVA:
http://www.zoso.ro/a-decedat-sidney-lumet/
http://www.kamikazeonline.ro/2011/04/directorul-fbi-catre-kovesi-ascultati-telefoane-si-folositi-interceptarile-in-instanta/
http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/Bucuresti-_Marius_Tuca_a_fost_calcat_de_Garda_Financiara_0_459554255.html
Hai ca exemplele nu au nici o relevanta in contextul de fata. Dilema veche nu e mediafax.
nu e, dar şi dilema veche se presupune că trebuie îmi spună lucruri noi. sau măcar lucruri vechi într-o viziune nouă.
vax, e nou ca noaptea de joi spre vineri. treci pe stafide, madame, ca au oligoelemente sanatoase la creieri.
ma mir ca nu te-au agatat astia de la nasa, s-astupe cu tine gaura din ozon.
eu FAC gaura în ozon, nu o astup.
nici pe asta n-o știai, pune mîna și citește manualu de fizică de-a șaptea.
eu citesc manualele cu capul, nu cu mana, inainte sa le FAC, gratiozitatea voastra.
de-aia citești cu capul, că îți ții ochelarii pe tîmple.
nu, mămică. pleşu are ce are cu cei care ne vîră pe gît realitatea asta, atunci cînd ai face şi altceva. să fim serioşi, realitatea nu este numai sordidă. şi parcă ai vrea să mai vezi / auzi şi altceva. că nu stăm acum să discutăm numai despre moravuri. sînt şi alte lucruri de văzut, nu numai astea.
dacă vezi moravuri, mai bine le vezi descrise de moliere sau caragiale, decît prezentate în toată hidoşenia lor de capatoşi, creţuleşti şi alte figuri.
iar lucrul cel mai hidos pe care îl vede la aceşti oameni, este că se feresc ca dracul de tămîie să fie numiţi intelectuali dar nici găuritori-frecători de şaibă nu le place. sînt un terci “nici-nici”. pe asta cade, cred eu, accentul, pe nici-nici.
Da. De fapt acolo bate Plesu. La cizmele alea care ne “prezinta realitatea asa cum este ea”. Asta-i tine pe oameni prosti. Si asta poate fi din rea vointa (desi nu cred ca au ei inteligenta necesara pentru asta, in afara de Diaconescu, poate) sau din prostie (pentru ca nu pot mai mult si trebuie sa mananca si gura lor ceva).
Cine visa la inceputul televiziunii ca ea va face ignoranta maselor sa dispara pana la sfarsit de secol XX, se insela profund.
Da, fraţii mei, am înţeles punctul vostru de vedere.
acum îmi răspundeţi la două întrebări:
-a) poporul influenţează prin rating ceea ce vrea să vadă?
-b) ce am aflat noi nou din acest articol?
Da, poporul influenteaza. Dar nu ar trebui (ar asta cu trebuie, hehe). Ignoranta trebuie eradicata. Daca ar fi dupa “popor” el nu ar avea nici chef de scoala. Pentru unii abecedarul si aritmetica de clasa a doua da dureri de cap. Poate ca e cerc vicios, pana il tai undeva. Cei care au televiziuni au putere de decizie. Le dam laturi, se simt bine si raman gunoaie. Dar daca ar ridicat putin standardul cretinii nu ar mai avea de ales si ar invata chestii noi.
Plesu nu zice nimic nou in articol. Dar din cand in cand trebuie sa ne reamintim care e situatia si cine sunt vinovati, nu pentru ea (ca aia e natura umana), ci pentru mentinerea ei.
io sînt poporul. tu mă întrebi înainte ce vreau eu să scrii? scrie un articol despre epilatul inghinal cu drujba, te rog io.
adica plesu (si cu mine) ar trebui sa apreciem si pe oligocefalul ala care-si fute bunica, fiindca halca asta de realitate ar putea deveni cap. 11 dintr-un roman de nobel.
oligocefalii şi-au futut bunicile din cele mai vechi timpuri, numai că n-ai ştiut tu despre asta.
evident. eu domiciliez intr-un anvon aseptic, in care joc mahjong cu idei virgine si tratez de galci si laba gastei papusi de portelan.
laba gîştei se tratează tot cu superglue, ca la oameni?
nope, se trateaza cu bors, stevie si osho, cherie.
cherie folosesc și eu la desfundat veceul, că miroase frumos dup-aia.
păi asta este disputa, oligocefalii vs. clasa muncitoare. oligocefalii își fut bunica, drept urmare, clasa muncitoare merge în paradis.
Plesu nu sustine nici un demers antirealitate ci doar antirealitate kitsch, asta care a devenit majoritară şi vorbeste clar si de cealaltă parte a realitatii care e pusa la index.
scuze pentru greseli trebuie sa inchid un pacient.
nu uita să îi dai ceva de mîncare să aibă pe dimineaţă.
ce i-ai inchis, gura?
asa cum banuiam: ai, n-ai dreptate, ii tragi una lu’ Plesu si se face rating de rating. muste lipite de parbriz sa fie.
@nedo: naomi e mai tare ca dama, sorry . prb din cauza ca are vocabular xxx: paraurban, paradigma, etc. meta-meta, para-para, ce mai.
mă, ţie îţi miroase a paracatrinţă
in primu’ rand nu-mi arde de munca, unde trebuie sa plec curand, sa inchid si eu niste pacienti.
si-n plus, nu am facut Literele, nu ma pot baga, da’ mi-a placut aia cu “stai pe kant sa nu faci umbra satelitului” 😆 .
imho, ceva imi spune ca expresia a fost indelung prelucrata (prin aschiere).
bottom line: damo, nu mai merge cu improvizatiile. u have to go professional.
nu gura ca nu e din aia, al meu e intubat si nu pot. alineat numai lichide deocamdata. nu va speriati, nu scriu eu scrie o asistenta ce ii dictez.
ai belit pula! cînd s-o duce în viena să se trateze de-adevăratelea de coloană o să înţeleagă ginecologii de-acolo că e youtubat.
si de 6 cine sta sa nu va traga curentul?
termin imediat las fata sa plece si scriu eu.
închide-o şi pe ea cu pacientul
I couldn’t currently have asked for an even better blog. You’re available to present excellent advice, going on to the point for simple understanding of your readership. You’re really a terrific specialist in this subject matter. Thanks for remaining there for folks like me.
ăsta e cel mai demenţial de haios spam din viaţa mea.
Părerea mea relativ la articol tău, Lorena: este cam pe la jumătate adevărul. Sunt de acord că nu e ceva nou ce zice Pleşu. Şi poate comparaţia cu Moliere şi Caragiale nu e cea mai inspirată. ÎNSĂ Caragiale ironiza viciile societăţii. Or, realizatorii de media de acum nu sunt Caragiale, ci exact personajele lui Caragiale. Iar poporul în mare nu va râde de tema Iri-Moni ci o va gusta.
Ca exemplu un articol frumos:
http://moshemordechai.wordpress.com/2011/04/08/na-cultura/
Cam asta este starea televiziunii la ora actuală şi în contextul ăsta, fără să fiu deloc fan Pleşu, pot spune că articolul lui este avenit.
deci, nu realizatorii de media trebuie să fie Caragiale în acest context, ci gaşca de tineri scriitori pe care, ca formator de opinie, ar trebui s-o cultive la Humanitas, dacă i-ar păsa în mod real, nu doar declarativ, de cultura română.
nu mă interesează linkul tău. mai nou, nu citesc materiale de văicăreli ci strict materiale cu soluţii.
Eu nu vorbesc de omul Pleşu, după cum într-un fel am lăsat să se înţeleagă, ci strict de articolul lui. Care articol nu e nici foarte profund, că hai să fim serioşi, e subţirel, dar nici nu poţi spune totuşi că nu are un fundament.
A, nu e văicăreală sub nici o formă, citeşte. E o băşcălie stenică.
păi nu, când e reportaj, interviu, sau orice altceva care presupune documentare, corect, omul nu contează.
dar articolele de opinie, care presupun dooj de minute de tastat în word banalităţi nu pot fi tratate decât în raport cu omul care emite opinia.
“oh, da, cultura e low. ŞTIIIIIIIIIIIM. oh, da, tu ai influenţă şi putere să schimbi lucrurile. CE FACI CU ELE?”
şi băşcălia pe tema televiziunilor din românia e atââââââââââââââââââââââât de reluată de blogosferă. care cum n-are ce scrie, mai scrie o postare pe tema “televiziunile din românia sunt de caca”. a se slăbi.
trebuie să-ţi dau dreptate aici
păi pleşu se oferă pe sine ca soluţie. iisus s-a oferit pe sine. “eu sînt calea, adevărul şi viaţa”
nu cere soluţii ca instrucţiunile de instalat mobilier ikea. nu căuta soluţia lui a face, ci soluţia lui a fi. zbîc.
legat de băşcălie, părerea mea – e bine că se face mişto cât mai mult de tv. o să fie şi mai bine când blogurile o să reprezinte o forţă, dacă o să reprezinte vreodată…
Ce legatura are Plesu cu Humanitas in afara de cartile care i-au fost publicate acolo? Faci confuzie cu Liiceanu.
colecţia pe care o coordonează?
corect, bravo.
Ce colectie coordoneaza Plesu la Humanitas? Eu nu stiu nici macar de vreo carte coordonata de el.Spui tu daca gasesti ceva pe Google ca eu ma duc acsa sa dorm pina miine ca am avut o garda grea.
E o serie Plesu la humanitas dar aia e altceva, sunt cartile scrise de el si aparute acolo.
A coordonat Plesu colectie la Humanitas. Ceva pe spiritualitate, colectie in care au aparut autori straini ca Alan Watts, C. S. Lewis sau Julius Evola. Dar colectia nu mai apare.
ok, deci a coordonat. prin urmare poate coordona iar. De data asta nu străini, ci români, dacă tot îl chinuie soarta culturii române.
dacă îl lasă liiceanu.
– bă, pleșule, ia de-acoloea cinci sute de bulioane și coordonează. pînă nu coordonezi tot, nu mă mai cauți. s-a-nțeles?
– da, mărite editor, îngăimă pleșu, scărpinîndu-se încurcat în barbă
sau
-ba, plesule, in viata ramai cu ce bagi in gura si ce tragi pe pula
nedormitule: spune-mi tu mie că, dacă ar veni pleşu cu un proiect, l-ar refuza liiceanu. jură-te.
goodman: eu cred sincer că ai greşit blogul. serios. sunt atâtea bloguri de analfabeţi, de ce nu le frecventezi pe ele?
băi, eu dacă aş fi în locul lui liiceanu, l-aş întreba cîți bani băgăm, cîți scoatem, ce alte beneficii avem, în caz că nu ne scoatem 100% investiția.
dacă pleșu mi-ar da un răspuns satisfăcător, i-aș da banii. dacă nu, nu.
deci, pe toţi ne chinuie grija de cultură, dar numai teoretic. practic, o vrem să fie vacă de muls sau flit.
Corect. O mică precizare: TOTUL să fie o vacă de muls sau flit! 🙁
eu propun sa faca duet cu dan puric si sa schimbe amandoi sangele natiunii, ca zama de urzica, hemoglobina.sau , dupa ce-o sa-i scoata aia emisiunea din grila,sa-i facem un blog de blog, sa nu se mai uite de sus in matreata plebei.damo, baga o pandalie aci.
n-ai înţeles. din partea mea, poate să se uite din ce poziţie vrea el. în schimb, e mai avantajos pentru autor să studieze mai aprofundat realitatea, nu s-o eticheteze din prima, că are şanse să scrie noutăţi în loc de clişee. cum e textul prezent.
o studia intens si chiar mai mult decat atat si chiar dinainte de a ateriza din transcendent in gradina de rosii de la tescani.din prima inseamna cateva decenii de maxima moralia.
ştii cum e. studiezi intens vioara, apoi te crezi virtuoz şi laşi studiul în pizda mă-sii începătorilor. şi delăsarea sare instant în ochi.
moarte mafiei suedeze, maimute jegoase, jos tiranii, jos dictatura
L-am descoperit pe Coşbuc! CÂT DE TARE!!! 😀